nu va intra în ea" (Mc 10, 15).
Nu poate intra în cer cine nu are o inima curata de copil.
Aceasta învatatura a Mintuitorului o dezvolta admirabil
Parintele M. Quoist în cea mai frumoasa poezie din
volumul sau " Rugaciuni ", intitulata " Iubesc copiii ":
"Iubesc copiii, spune Domnul, si vreau ca toti sa fie la fel ca ei.
Nu-i iubesc pe cei batrâni, spune Domnul, daca nu au ramas
copii în inima lor.
De aceea, am hotarât ca Împaratia mea sa fie locuita numai de copii!
Infirmi, ghebosi, zbârciti, numiti-i cum vreti, copii cu barba alba,
copii de toate soiurile, dar care sunt totusi copii.
Aceasta este dorinta mea. Nu mai încape nici o îndoiala. Nimeni
altcineva nu are ce cauta acolo!...
Iubesc copiii, spune Domnul, caci în ei imaginea mea este neatinsa.
Nimic nu a împutinat chipul meu în ei; sunt curati, sunt neîntinati,
sunt neprihaniti si fara nici un cusur.
Astfel, când ma aplec cu drag peste ei, ma recunosc în ei întocmai...
Cel mai mult iubesc copiii,spune Domnul.Îi iubesc pentru privirea lor.
Numai în ea le pot vedea si citi vârsta, caci eu locuiesc în interiorul
misterios al inimii lor; eu sunt cel care privesc prin fereastra
sufletului lor.
Daca întâlniti vreodata în drumul vietii o astfel de privire curata,
sa stiti ca eu zâmbesc prin ea.
Nu cunosc în schimb ceva mai sumbru, ceva mai jalnic, decât
imaginea unui copil în ochii caruia s-a stins raza seninatatii..."
Dar si în pieptul celor îmbatrâniti de pacate, Domnul poate
sa creeze o inima noua si curata de copil:
Deschideti usa voi, sarmani batrânei. Iata, Dumnezeul vostru,
cel Înviat vine sa reînvie copilul dinlauntrul vostru!
Grabiti-va! Acum e momentul! Sunt gata sa va ofer un chip
Caci eu iubesc copiii, spune Domnul, si vreau ca toti sa fiti ca ei...".
