( expresie a dăinuirii milenare a vlahilor în istorie)
Societatea umană a înregistrat, în evoluţia ei
de-a lungul istoriei, populaţii care s-au distins
prin nivelul înalt al civilizaţiei, exprimată in
formele organizării socio-economice şi ale
celei spirituale.
Despre civilizaţia pelasgilor, înaintaşii daco-
românilor, ai valahilor, au scris, sau au vorbit,
mai toţi învăţaţii sau personalităţile antichităţii.
Acest lucru este explicabil,dacă ne gândim că
pelasgii au roit din centrul originar(spaţiu vechi
primordial , civilizator, aflat în zona carpato-
danubiană) in toate direcţiile.
În urmă cu 12 milenii, pe acest teritoriu sunt
menţionate în documentele antice, universităţile
zalmocsiene, prin care au trecut mari nume ale
antichităţii. Atestată documentar este însă Hestia
Ista-Vesta 2500 î.H., ca Mare Preoteasă a
Colegiului Fecioarelor ştiutoare de carte.
Aceasta conducea regatul feminin al dacilor ce
avea la bază cel mai vechi cod de legi scrise din
lumea antică, cod cunoscut sub numele de Legile
BELAGINE sau Legile Frumoase.
Putem accepta că aceste legi, date geţilor, sunt
de origine divină, numai având în vedere faptul
că pelasgii,făuritorii unei culturi şi ai unei civilizaţii
superioare, erau consideraţi de vechii greci,“dioi”,
(“divini”) de aceeaşi origine cu zeii, stârnindu-le
admiraţia şi recunoaşterea superiorităţii.
La începuturi, în adâncul vremii,Legile Belagine
au fost impuse cu ajutorul vestalelor ştiutoare de
carte.Deceneu, Marele Iniţiat şi Rege al dacilor,
preocupat de cultivarea supuşilor săi, cum spune
şi Herodot, a transcris aceste legi şi ele se păstrează
până astăzi sub numele de Legi BELAGINE.
Sursa:
BASARABI, LEGI BELAGINE, KOGAION.
de MARIA CIORNEI
LEGILE BELAGINE –
LEGILE FIRII (LEGILE NATURALE)
Codul dupa care traiau,in urma cu mii de ani,
pelasgii, inaintasii daco-romanilor…
1.Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor,
este Focul cel Viu si Vesnic,din care vin toate si prin
care fiinteaza toate cele ce sunt.Totul si nimicul sunt
suflarea Sa,golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea
si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot
este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina.Nimic nu
este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina
prinde viata si ia faptura.
2.Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul
si focul ce se revarsa,asa este si gandul omului,el trece
in vorba si in fapta omului.Deci, ia aminte la asta, caci
caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un
tunet.Lumina omului este gandul sau si aceasta este
averea sa cea mai de pret.
Lumina prinde putere prin cuvant,iar vointa omului
aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt
in jurul sau.
3.Fii ca muntele cel semet si ridica lumina ta mai
presus de cele ce te inconjoara.Nu uita ca aceiasi
pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau,
acelasi aer este sus ca si jos,la fel creste copacul
in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza
soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.
4.Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de
nimic.Creanga prea plina de rod este mai repede
franta de vant,samanta prea adanca nu razbate si
prea multa apa ii stinge suflarea.
5.Ia aminte la copacul cel falnic,cu cat este mai inalt,
cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant,caci
din pamant isi trage taria, nu uita asta.Cu cat te ridici
mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult,caci
masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.
6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita,ea este
asemeni semintei care incolteste,nici nu se vede cand
prinde suflare de viata.Lumina semintei este cea care
o ridica,pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da
vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.
7.Priveste raul si ia aminte .Asemenea este si gandul
cel bun si drept randuit el isi face loc printre pietre si
stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul
si nimic nu-i sta in cale.
Apa cu apa se aduna,iar impreuna puterea este si mai
mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita,acel firicel de
apa stie unde va ajunge,caci una este cu pamantul si
toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit.
Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga
si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa .Sa-ti fie gandul
limpede pana la sfarsit;multe se vor ivi in calea sa, caci
firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor.
Apa cu apa ,pamant cu pamant si munte cu munte se
intalnesc.
9.Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de
fulger,lasa-l sa se duca precum a venit,caci te-ndeamna
la lucruri nefiresti.Fereste-te de vorbele desarte si de
neadevar;sunt ca pulberea campului ce-ti acopera
ochii,ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul
tau. Ele te indeamna la trufie,inselaciune,hotie si
varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea,neputinta,
saracia,boala,amaraciunea si moartea.
10.Nu judeca oamenii dupa greutatea lor,dupa puterea
lor, dupa averea lor,dupa frumusetea lor sau dupa
munca lor,caci si unul si altul a lasat din ceva pentru
a creste in altceva.Cel bogat este sarac in liniste,cel
tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa.
Cum firea lucrurilor este miscatoare,asemeni este si omul.
Ce da valoare unei unelte,trebuinta sau frumusetea?
Duce un om mai mult decat boul?E mai bogat vreunul
ca pamantul?Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica
pe om peste dobitoace.Si degeaba ai cunoastere,daca
ea nu este lamurita de vreme.
11 Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi;Vasul a
fost pamant si va fi iarasi pamant;Pamantul ce-a fost
sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi
peste vremi. Munca omului face schimbatoare toate
acestea.Dar munca ii intoarce bucuria in tristete si
linistea in neliniste.Fierul si focul ajuta omul, dar il
si vatama.Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe
carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui.
Ambitia il indeamna la strangere de averi la marirea
puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te
masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te va
cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele
si de copilul tau.
12.Neinteleptul este manat de ambitie ,dar inteleptul
incaleca ambitia. Neinteleptul sufera cand ambitia il
duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul mereu
gaseste castigul in pierdere si inaltarea in cadere.
13.Trufia raceste iubirea inimii si o transforma in
dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul
care nu mai are iubire in inima sa.Caci iubirea este
cea dintai putere si chipul ei este lumina.
Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare
cu trufia,caci mai jos de animale vei ajunge.
14 Gandul bun si vorba inteleapta iti pot usura
necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca,
pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut
in el, caci suferinta este umbra trufiei.
15.Nu iti lega sufletul de nimic,de animale,
de aur sau argint. Ele cum vin , asa pleaca.
Dupa orice zi vine si noaptea si dupa iarna
vine primavara, caci asa este randuit si asa
este firea lucrurilor.Toate cele ce se vad, se
nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat.
Doar firea lucrurilor ramane pururi,iar aceasta
are nenumarate si nesfarsite ramuri si asemenea
izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata
la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca
toate cele ce cresc ierburi, copaci, animale si
oameni – si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi
vatra se intorc si vatra aceasta este pururea.
16 Precum copacul cel falnic creste langa cel mic,
fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa
nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul,
caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul.
Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din
susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau
adu-i lumina pe chip si in suflet iar toate acestea le
vei gasi mai tarziu, inflorite in inima ta.
17 Nu lua cu forta si nici cu vorbe amagitoare ceea
ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai
este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt.
Ia seama la taina aceasta.
18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri
loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat,cel
necopt este greu de luat si gustul e neplacut.Nu
te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme,
caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul,asa
creste si stinghia si cum creste roata asa creste si
ispita.
19.Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar
daca mania se aprinde in tine,ia seama ca nu
cumva sa treaca de vorba ta.Mania vine din teama
si nu a locuit de la inceput in inima ta;Daca nu
creste prin trufie,ea se intoarce de unde a plecat.
Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas
se pune singur langa dobitoace.Intelepciunea
este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu
ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este
rodul cunoasterii udata de vreme.
20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si
neputinta,ci mai degraba cauta sa te folosesti
de ele pentru indreptare, caci in rod ai si samanta.
Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau.
Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul
intotdeauna duce la boala,gandurile sterpe mereu
duc spre ratacire,mania intotdeauna loveste
inapoi,rautatea si minciuna intotdeauna aduc
neputinta, trufia intotdeauna aduce suferinta.
21.Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins,
scormoneste in apa limpede si asteapta pana
ce devine iarasi curata.Asa se va duce si
aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.
22.Ia bine seama la taina semintei.Asemeni ei
este gandul tau, si cum samanta nu se poate
fara coaja, asa este si gandul cel bun al omului.
Coaja gandului bun este vointa, iar fara vointa,
gandul se usuca si nu foloseste la nimic.Dar
puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si
rabdarea fac mladita firava sa razbata prin
pamantul tare.
23 In vremea lucrului tau,inveseleste-ti inima
la vederea lucrarii tale, inainte de terminarea
ei,caci precum fructul isi anunta venirea cu o
floare,tot asa fapta omului este vazuta de cel
cu mintea si simtirea limpede,inainte de a fi
terminata.
24.Ia bine seama la cauza omului sarac,dar
si la cauza omului grabnic avut,caci nici una
nici alta nu sunt firesti.Omul sarac are multe
ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta,
vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si
picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator,
ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi,
iar de acolo isi trage grabnica avutie.
25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine,caci
asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu
tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta,din
aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce
se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu
cea care se vede prin ochii tai.
26.Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea,
ceea ce-l ridica il si coboara;ramai in limpezimea
mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea.
Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este
deasupra celui greu,cel slab este deasupra celui
tare,cel bland este deasupra celui aprig.Limpede
sa-ti fie mintea si simtirea,si ia seama de toate
mintea si simtirea,si ia seama de toate acestea.
27.Taria muntelui vine din rabdarea sa, din
linistea sa, stanca ii este numai invelitoare.
Dar taria lui este incercata de vant, de apa
cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste
si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului
tau, caci limpezimea izvorului roade stanca.
28.Lucrarea facuta din teama nu are viata
lunga si taria ei este asemeni unei revarsari
de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea
oamenilor, ea vine de-afara, dar este chemata
de teama lor.Teama vine prin necunoastere,iar
necunoasterea prinde putere prin neadevar, si
si trufie.
29.Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba
si neinrosita de vin si lasa vremea sa o imbrace
cu intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si
garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru
cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.
30.Multumeste-i pamantului pentru toate cele
ce-ti ofera,multumeste-i cerului pentru ploaia
care iti hraneste pamantul,multumeste-i soarelui
pentru caldura si lumina casei tale , multumeste-i
lunii pentru linistea somnului tau, multumeste-le
stelelor ca vegheaza asupra somnului tau,
multumeste-i muntelui pentru povetele si fierul
ce-l iei din el,multumeste-i padurii pentru tot ce
iei de acolo,multumeste-i izvorului pentru apa
ce-o bei,multumeste-i copacului pentru lucrarile
ce-ti arata,multumeste-i omului bun ce-ti aduce
bucurie si zambet pe chip.
31.Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt
si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea
este semanata si crescuta din teama si neputinte,
iar trufia este invelitoarea lor.Nu critica purtarea
lor si nu cauta a-i indrepta prin vorbe si mustrare,
caci apasarea pe rana nu o vindeca.Oare iarba aceea
este rea doar pentru ca este amara gustului tau?
Asa este si cu omul,de vei vrea sa-l indrepti,adu-i
pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut
atat omului bun cat si omului rau.Unul vede roata
plecand, iar altul vede aceeasi roata venind.
Cine vede mai bine ?
32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si
linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci
cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel
tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama
de alcatuirea fiintei sale.A fugit de roadele sale
amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de
ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele
erau cu el, apoi a privit inlauntrul sau si iata ca
roadele sale amare aveau radacini in mintea si
simturile sale.
33.Este o floare mai frumoasa decat cealalta?
Este un izvor mai limpede decat altul?Este un fir
de iarba mai presus decat altul? Fiecare are taria,
frumusetea si priceperea lui.Este in firea lucrurilor
ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de
de iarba, de flori si animale.Nu seamana un deget
cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de
toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept
decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai
buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang decat
cel drept? Cele de sus isi au rostul lor si cele de
jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lor si
cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul
lor si cele incete isi au rostul lor,cele ce au fost
si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea
rostul lor.
34.Neputinta vine dupa rautate si neadevar,caci
ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea
culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si
al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane
fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele
mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea
in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale
vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi
si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura
urmasilor tai.
35.Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si
intotdeauna va fi cineva deasupra ta.La ce este
sub tine sa privesti cu iubire si nu cu trufie,caci
acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt
deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si
fara teama.
36.Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt
cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le
gasesti in om si toate alcatuiesc un intreg.
Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si
inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti
apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata
intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul
fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului
de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai
aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37.Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui
prin vene, vindecarea ranilor,frumusetea ochilor
si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin
puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care
este in fiecare si al carui chip se arata in lumina.
Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul
care se vede…
38.Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi
te pun doar putin mai sus de animale caci nu
un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere,
nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare
si nici o bucurie a ochilor.Caci unde este caldura,
apare si frigul,unde este dulcele apare si amarul.
unde este placutul apare si neplacutul, iar unde
este ras, si plansul pandeste.
39.Iata dar calea de inceput: cumpatarea in toate
cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti,
harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar
si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie,
buna purtare intre semeni.Dimineata sa te trezesti cu
ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu
tine in somn si astfel supararea,lipsa, amaraciunea,
neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge de
tine.
40.Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa,curajul,
rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat.
Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic
si, prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar
ingroparea lor te arunca mai jos de animale.
Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si
intelepciune, adevarata putere,adevarata bucurie,
adevarata bogatie,rodnica si trainica lucrare.
41.Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si
ura, unde este vointa poate aparea si delasarea,
unde este curajul poate aparea si frica,unde este
rabdarea, poate aparea si graba si unde este modestia
poate aparea si trufia.Caci miscatoare sunt si cele
ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului.
Dar toate acestea sunt ale celui ce simte,iar peste
el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede
miscarea in nemiscare,este cel care dincolo de toate
aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce
intrece orice bucurie, iar atentia,echilibrul si limpezimea
sunt uneltele sale.
42.Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este
atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede si
frumosul si uratul, simte si frigul si caldura si finetea
si asprimea,aude si placutul si neplacutul,gusta si dulcele
si amarul, si nu face judecata intre ele.El vede deslusit
ca firea lucrurilor este una, ca din urat se trage frumosul
si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se
va face iarasi amar,placutul se naste din neplacut si
neplacutul din placut.Si toate acestea lumineaza sufletul
inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura
trupul si simturile sale, iar cele neplacute neinteleptului
hranesc mintea si intelepciunea sa, caci vede innoirea
lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43.Nu este usoara cararea zeilor,dar nu uita nici o clipa
ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate
cuprinde in ura sa,caldura se ridica mai mult decat poate
cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat
cel ce este dedesubt,usorul se intinde mai mult decat se
intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate
intunericul, puterea care uneste este mai mare decat
puterea care desparte.
44.Lungul si scurtul au acelasi mijloc;cercul mic si cercul
mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijina;
nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa;toate cele mari stau
ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii;
Mare printre intelepti este cel ce o pricepe.
45.Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste,
cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii desparte.
Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face,cel ce simte si cel
ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca,dar
cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este
fara umbra.El este dincolo de viata si moarte,dincolo de
bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea
timpului.
