INTERVIU CU DR. ERIC PEARL luat de Saul Maraney

Dragii mei, iata un interviu cu dr. Erik Pearl, cel care a scris cartea RECONECTAREA si a introdus tehnica vindecarii reconective, care este practicata si in tara noastra  http://www.editura- foryou.ro/ index.php? p=detalii&carte=84 INTERVIU CU DR. ERIC PEARL, luat de Saul Maraney SAUL MARANEY: E ora 9.15 pm la Johannesburg, in Africa de Sud si 1.15 pm la Santa Fe, New Mexico. Astazi este 30 martie 2009. Sunt Saul Maraney si am marea onoare sa am alaturi de mine, prin telefon, un oaspete deosebit – Dr. Eric Pearl. Dr. Eric Pearl a avut timp de 12 ani un cabinet de chiropractica de mare succes in Los Angeles, pana cand, intr-o zi, pacientii sai au inceput sa relateze vindecari miraculoase de cancer, de afectiuni conexe in SIDA, epilepsie si alte boli grave. Vindecarile lui Eric Pearl sunt documentate in sase lucrari, inclusiv in best-seller- ul sau, Reconectarea: Vindeca-i pe altii, vindeca-te pe tine [publicata in romaneste de Editura For You]. In ultimii 16 ani, Dr. Eric Pearl imparte oamenilor minunatul sau dar pentru vindecare, tinand seminarii in toata lumea si dand oamenilor ocazia sa interactioneze la prima mana cu aceste frecvente. Astfel ca am sa va urez bun venit, Dr. Eric Pearl – si sa va multumesc foarte mult ca v-ati facut timp sa discutati cu mine astazi. DR ERIC PEARL: Oh, placerea e de partea mea. Ma bucur ca m-ai invitat. SAUL MARANEY: Multumesc foarte mult. Eric, as vrea sa incep prin a-ti cere sa imi explici, daca poti, ce este "Reconectarea" si cum a inceput toata chestia asta pentru tine? DR ERIC PEARL: Pai, sa vedem. Versiunea pe scurt a povestii este ca... Eu imi vedeam de treaba mea, pana intr-o zi, cand o veioza de la capul patului s-a aprins singura si m-a trezit. Am simtit prezenta unor oameni in casa. Mi-am luat un cutit, un spray lacrimogen si cainele, un Doberman Pinscher – si am pornit sa-i caut, dar nu am gasit pe nimeni, asa ca m-am dus sa ma culc la loc. Apoi, luni, cand m-am dus la birou, mai multi dintre pacientii mei mi-au spus insistent ca ei simt ca mai e cineva in incapere cu noi, la fel cum simtisem si eu acasa la mine. Eram in meserie de doisprezece ani, dar nimeni nu-mi mai spusese vreodata asa ceva; totusi, pacientii mei imi ziceau ca ei simt ca sta cineva la usa, sau ca cineva se plimba prin incapere. O alta persoana mi-a spus ca a simtit cum alearga cineva prin incapere, iar doi oameni mi-au spus ca sentimentul lor a fost ca cineva zbura prin camera, pe tavan. Iti dai seama ca asta mi-a atras atentia. Alti pacienti imi spuneau ca imi simteau mainile, inainte sa-i ating. Asa ca le-am spus, "Da-da, cum sa nu. Inchide ochii.". Oamenii inchideau ochii, eu imi tineam mainile in anumite locuri, iar ei imi spuneau: "La umarul drept, la glezna stanga...". Tot facand asta, de vreo cateva ori mi-au aparut basici in palme. Odata, chiar mi-a sangerat palma. Nu era ca un stigmat, dar stii... ca atunci cand te intepi din greseala cu un ac sau cu un cui si curge o picatura de sange. N-a trecut mult, pana sa ma trezesc ca oamenii incep sa-mi relateze vindecari. Se ridica din scaunele cu rotile. Le revine vederea si auzul; vin la mine cu analize de laborator, sa-mi arate ca le-a disparut tumoarea canceroasa. Copii cu pareza spastica si cu epilepsie alearga si se joaca si nu mai au crize. Nu toti, dar multi dintre ei. Suficient de multi, incat sa stim ca aici chiar se intampla ceva. Si au inceput sa sune parinti si pacienti, care ma intrebau: "Ce ai facut?". Iar eu le spuneam, "Nimic. Si sa nu mai spui la nimeni"... dar asta suna ca si indemnul lui Nancy Reagan, cu "Pur si simplu, spune 'nu' drogurilor". Nu dupa mult timp, oamenii au inceput sa vina la mine de peste tot si sa imi spuna, "Vreau si eu ce i-ai facut lui.". Iar dupa inca putin, au inceput sa-mi spuna, "Invata-ne cum se face.". Si eu le spuneam: "Nu stiu cum sa va invat. Nu stiu ce este.". Insa din ce in ce mai multi pacienti ma sunau dupa ce aveau o sedinta de vindecare cu mine, ca sa-mi spuna ca au intrat in casa si ca lumina s-a aprins si s-a stins singura, sau televizorul, sau combina, iar ei simteau tot felul de lucruri in palme. Isi tineau mainile in apropierea cuiva din familie, iar persoanele respective se vindecau si ele. Bunicul incepea sa mearga dupa ce tocmai avusese un atac cerebral, iar unchiul putea sa-si foloseasca din nou bratul sau piciorul, asa ca am inceput sa ne dam seama ca, odata ce interactionezi cu chestia asta – pe care stiinta o numeste "un nou nivel de vindecare" – se pare ca e destul de usor sa inveti sa o accesezi, sa facilitezi vindecari pentru altii si, in acelasi timp, sa te vindeci pe tine insuti.   SAUL MARANEY: Eric, ti-am citit cartea – si chiar mi-a placut modul in care spui povestea si atitudinea ta de voiosie fata de uluitorul dar pe care il ai. Impresia mea este ca acest dar pare sa fi inceput cu mult inainte de asta, aproape atunci cand te-ai nascut – de la toata experienta aceea cu mama ta. Poti sa-mi vorbesti putin despre asta si despre cum ai descoperit acest lucru mai tarziu, in viata ta? DR ERIC PEARL: Desigur. Saul, de un lucru imi dau seama clar, si anume ca nu am avut prea multe indicii constiente ca acest lucru o sa se intample atunci cand s-a intamplat. Adica, practic, ideea e ca am plecat de la birou vineri, crezand ca sunt chiropractician, iar luni am revenit si eram cu totul altceva. Stiu, parintii mei mi-au spus intotdeauna ca sunt altceva, dar nu la asta se gandeau ei! Asa ca o iau ca si cum ar fi inceput atunci. Insa, desigur, ar putea sa fie ceva de genul "care e paiul care a frant spinarea camilei". Stii cum e, niciodata nu e un singur pai; paiul ala e doar punctul culminant. Deci, au fost cateva lucruri foarte ciudate in viata mea – lucruri care, daca ma uit in urma, se poate sa fi jucat un rol important. Tu vorbesti de faptul ca, in timp ce ma nastea pe mine, mama mea a murit si a revenit la viata, ca sa spuna povestea. Cu alte cuvinte, mama e inca in viata astazi, dar a avut ceea ce se considera a fi o "experienta de viata dupa moarte", sau ceea ce unii ar numi o "experienta in apropierea mortii", in zilele noastre; sau, dupa cum spunea Raymond Moody, o "viata dupa viata". Practic, ea a simtit cum moare, acolo, pe masa. A simtit niste motoare (nu-mi amintesc daca porneau sau daca se opreau), incepand de la glezne si urcand prin tot corpul, iar cand au ajuns la inima, ea si-a dat seama ca a murit. Si nu voia sa moara, pentru ca era la spital ca sa se pregateasca sa aduca pe lume primul ei copil. Asa ca s-a luptat si s-a impotrivit mortii, dar brusc, si-a parasit corpul si s-a trezit ca se afla in alta parte. Trecea prin niveluri – niveluri de "fiinte", de "oameni", de "spirite" sau "suflete". Si primul lucru de care si-a dat seama, in aceasta tranzitie a ei, a fost ca oamenii care mor au un singur regret. Un singur regret – si anume, ca cei de aici, de pe Pamant, sunt tristi si ii jelesc, pentru ca ei nu isi dau seama ca revenirea in acest loc este "intoarcerea acasa". E revenirea in locul de unde venim cu totii si unde o sa ne intoarcem cu totii, la un moment dat. Si a trecut pe la diferite niveluri de "spirite" sau "suflete" si a gasit nivelul al treilea (de primele doua nu isi aminteste), care era foarte neplacut, pentru ca era nivelul celor care isi luasera viata. Se pare ca, aici, ea a inteles ca acesta este cam singurul lucru pe care poti sa-l faci ca sa intrerupi temporar planul lui Dumnezeu. Nu a vrut sa foloseasca termenul "a trisa", dar sinuciderea era ca si cum ai intrerupe planul lui Dumnezeu. Iar cei care se aflau la acel nivel... Nu numai ca nivelul acesta era foarte neplacut pentru ei, dar era foarte neplacut si pentru toti cei care treceau pe acolo. Mama a avut sentimentul ca, in cele din urma, oamenii o sa treaca de acel nivel si sa reia ciclul, dar nu era sigura de asta. In orice caz, a continuat sa se inalte si, dintr-o data, si-a dat seama ca "aluneca pe o banda" – cam in genul "tunelului" pe care il descriu foarte multi dintre cei care cunosc viata dupa moarte. Si se deplasa – fara sa mearga – catre o lumina. A trecut de niste flori, care aveau culori pe care noi nu le avem aici. A vazut lumina, care era asa de stralucitoare, incat ei ii era frica sa se uite la ea, ca sa nu-si raneasca ochii; dar n-a putut sa reziste si s-a uitat, iar lumina, bineinteles, nu i-a facut nimic la ochi. Cand a ajuns la lumina aceea, a stiut ca acela este locul de unde venim cu totii si unde ne intoarcem cu totii. Apoi i s-au dat niste revelatii, niste secrete ale Universului. De ce e iarba verde si cerul albastru si Pamantul rotund? Si cum razboaiele sunt o stare de barbarie temporara, in care ne aflam acum, dar pe care o vom depasi. Ne vom ridica deasupra ridicolului de a vedea tineri cum se duc si mor, purtand luptele batranilor. Si ca nu putem nici macar sa-l invinuim pe Dumnezeu pentru lucrurile pe care avem tendinta sa le facem si care par sa nu aiba nicio logica – raiduri de impuscaturi din masina si chestii de genul asta. Mama a spus ca, atunci cand ne aflam acolo, ne dam seama ca toate au un motiv si totul este logic in acel spatiu, dar ca acesta este un nivel de cunoastere pe care nu e necesar sa il avem aici, pe Pamant. Iar apoi, i s-aasternut inainte viata, in fata luminii aceleia, iar ea a stiut ca avusese o viata buna; dar nu a existat nicio judecata. Dannion Brinkley numeste asta "Recapitularea vietii". El este unul dintre cei care vorbesc despre viata dupa moarte, alaturi de Raymond Moodey si Elisabeth Kubler-Ross si alti cercetatori. Apoi, dintr-o data, s-a trezit ca e adusa inapoi, ca revine pe Pamant, in corpul ei. Iar acum – dupa ce se luptase atata ca sa nu moara – acum nu mai voia sa plece. A incercat sa ramana, dar cumva, i s-a spus ca trebuie sa se intoarca si sa-si creasca progenitura. Asa ca s-a luptat, pentru ca stia ca era programata sa uite toate revelatiile pe care ii fusese dat sa le aiba acolo, caci ele nu sunt neaparat pentru noi, nu trebuie neaparat sa le avem aici... Si s-a luptat sa retina revelatiile pe care le primise. Toata aceasta poveste este capitolul al doilea din carte. Cred ca a fost capitolul cel mai greu de scris, pentru ca a trebuit sa muncesc din greu ca sa surprind totul cat mai exact cu putinta, iar noi nu avem cuvinte potrivite aici, ca sa redam revelatii si intelegeri despre ce se intampla in partea aceea. Dar foarte, foarte, foarte multi simt ca se poate ca asta sa fi fost o parte din introducerea prin care s-a ajuns la ceea ce a permis, ulterior, ca prin mine sa inceapa sa vina pe planeta acest nou nivel de vindecare. In prezent, unii cercetatori spun ca ceea ce am simtit eu tot timpul nu este doar un alt nivel de vindecare energetica. Si ca nu este vorba de o alta modalitate de vindecare energetica. Este un alt camp de vindecare, iar tehnicile de vindecare energetica pe care le cunoastem astazi sunt doar subgrupe, portiuni a ceea ce putem sa accesam acum, prin acest nou spectru a ceea ce stiinta numeste "spectrul vindecarii reconective". SAUL MARANEY: E incredibil – si mi-a placut cum ai spus, in carte: chiar si atunci cand te-ai dus sa stai un an in Israel, in cele din urma ai petrecut minunat, pentru ca nu ai avut cine stie ce asteptari ca o sa se deschida Raiul pentru tine, acolo. Si practic, asta te-a dus la Rolfing si, ulterior, la cariera de chiropractician. Si, desi la vremea aceea nu stiai ca a fi chiropractician facea parte din destinul tau, asta – in mod evident – te-a adus mai aproape de descoperirea darului pe care l-ai avut in tine tot timpul. DR ERIC PEARL: Daca ne uitam in urma, totul face parte din acest traseu. Doar ca, la momentul respectiv, nu ne dam seama de asta. Adica, initial, mi-am spus, "Ei bine, daca, dintr-o data, intr-o zi, avea sa trebuiasca sa dau din maini pe langa oameni, iar acestia sa inceapa sa primeasca vindecari si sa transmita voci si toate lucrurile ciudate care s-au intamplat, atunci de ce nu s-a intamplat cand m-am nascut, sau, ma rog, cand aveam doi ani? De ce a durat atat?". Dar sunt atatea experiente de invatare pe care trebuie sa le parcurgem de-a lungul drumului – iar eu, din fericire, la un moment dat in cariera mea, am fost pus in contact cu adevarul adevarat despre chiropractica. Stii, cei mai multi traiesc cu iluzia ca cei care fac chiropractica sunt doctori de pocnit spatele, sau doctori de durere; in realitate, primul pacient de chiropractica n-a avut nicio durere. Primul pacient in chiropractica era surd, iar tipul asta, D.D. Palmer, care a descoperit chiropractica, a observat ca omul acesta care era surd avea doua vertebre dislocate. Asa ca le-a pus la loc, iar omul si-a recapatat auzul. Si Palmer s-a gandit, "Aha, un remediu pentru surzenie", si a dat de veste in toata America de Nord, iar surzii au inceput sa vina la el, pentru vindecari – pentru remediul la surzenie. Si veneau pe cai si in carute, iar el le pocnea gatul si spatele si coloana vertebrala. Unii dintre ei isi recapatau auzul, altii si-l pierdeau. Dar ideea e ca si-au dat seama ca cei mai multi dintre oameni se vindecau de multe, multe si variate lucruri. Si si-au dat seama ca, prin indepartarea interferentei, prin re-echilibrarea sirei spinarii, el indeparta interferenta dintre creier si sistemul nervos, din comunicarea cu celulele din corp si, in cele din urma, celulele insele ramaneau intr-o stare de sanatate. Erau inlocuite cu celule sanatoase. Dar cand o vertebra e dislocata, circuitele nervoase care sunt afectate de vertebra aceea sunt dislocate si ele, astfel ca celulele care merg la partile respective din corp sunt replicate intr-o forma mai putin decat perfecta. Iar indepartand interferenta, re-echilibrand coloana vertebrala si dandu-ne la o parte din schema, corpul isi urmeaza capacitatea naturala de a reveni, pur si simplu, la o stare de echilibru, la o stare de vindecare, o stare de sanatate. Lucrul de care ne dam seama acum, cu acest nou nivel de vindecare – "Vindecarea Reconectiva" – este ca nu facem si nu tratam nimic anume. In vindecarea energetica, practicienii sunt tare ocupati incercand sa-si dea seama ce sa faca. Stii la ce ma refer – "misca-ti mainile in sensul acelor de ceas, sau misca-ti mainile in sens invers acelor de ceas. Adu energia sus, pe partea din fata si jos, pe spate – sau jos pe partea din fata si sus pe spate – si adu atat la suta de aici si atat la suta de aici.". Toate aceste etape si reguli poate ca sunt necesare atunci cand lucrezi doar cu energia, dar la momentul acesta, acum ca avem la indemana spectrul de frecvente ale vindecarii reconective, nu mai avem restrictiile care sunt valabile in vindecarea energetica. Nu mai avem slabiciunile, fragilitatea de acolo. Nu mai trebuie sa ne dam jos bijuteriile sau curelele. Nu mai trebuie sa ne golim buzunarele de monede. Nu mai trebuie sa ne miscam mainile intr-o directie, insa nu in cealalta. Nu mai trebuie sa colapsam lungimi de unda. Nu mai trebuie sa aducem anumite culori in aura. Nu mai trebuie sa inspiram si sa numaram pana la patru, apoi sa expiram in timp ce numaram pana la opt, sau sa ne stergem cu alcool, sau mai stiu eu ce superstitii. Pur si simplu, accesam un nivel de "Lumina", un nivel de vibratie printr-o senzatie, iar corpul revine la o stare naturala de echilibru. Si corpul revenind la o stare naturala de "echilibru luminos", tot ce este mai dens decat acea lumina nu mai are de ce sa se agate. Vezi tu, vindecarea nu functioneaza asa cum am invatat noi – si nici creierul nostru nu functioneaza asa cum am invatat noi. Asa ca, de exemplu... bun, hai sa vorbim despre "Lumina" din noi. Stii ca, in domeniul New Age, toata lumea vorbeste despre Lumina – "Eu sunt Lumina", "Tu esti Lumina", n-ai vrea si tu sa fii o "Lumina"? Stii tu, toate dragalaseniile alea spiritual-metafizic e. Dar acum, stiinta ne spune ca aici nu mai e vorba doar de un concept spiritual. ADNul din fiecare celula a noastra emite, efectiv, un nivel anume de lumina. Dr. Fritz Popp, din Germania, a fost unul dintre primii care au descoperit acest lucru – cred ca in ceea ce eu numesc "Teoria cauzei unice": masura in care ne indepartam de sanatatea perfecta este masura in care am uitat, temporar, cine suntem. Ca suntem "Lumina" aceea, ca suntem echilibrul acela. Iar noi, ca vindecatori, intram intr-o situatie si pur si simplu ne dam voie sa "ascultam" cu un alt simt. Ca sa simtim si sa accesam acest nivel mai larg, sau spectru de vindecare ce depaseste simpla vindecare energetica. Spectrul care este compus din energie, lumina si informatie, despre care cercetatorii cred ca s-ar putea sa nu fi fost accesibil aici, pe planeta, pana acum. Si dupa ce invatam cum sa accesam acest nivel nou, avem diferite senzatii in corp si in maini, diferite impresii. Uneori e ca un "zumzait", alteori e o senzatie "lina", sau o "tragere" sau "impingere", sau "cald si rece", sau "ud si uscat" in acelasi timp; senzatii multe si diferite, de "plutire" sau altele. Dar toate aceste senzatii le simtim ca fiind bune. Ele ne reamintesc, la un anume nivel, ca suntem "Lumina" – si ramanem in acea "vibratie de lumina". Dar, pentru ca suntem in acest "Camp" – pe care Lynne McTaggart si altii, oameni de stiinta, il numesc "Campul punctului zero" – suntem cu totii conectati in acest "Camp". Si cand interactionam cu alta persoana, chiar daca nu o atingem, aceasta senzatie – aceasta senzatie de vibratie, aceasta constiinta de "Lumina" ii este comunicata si persoanei respective. Astfel ca undeva, inlauntrul acelei persoane, apare o voce – la figurat vorbind – care spune, "Hei, imi amintesc de asta! Sunt eu si vibrez in lumina. Sunt eu si vibrez sanatos. Cred ca o sa ma apuc sa fac asta din nou.". Si cand persoana revine la acea vibratie naturala a "Luminii", orice este mai dens decat "Lumina" – si aici includem cele mai multe din afectiunile de sanatate – practic nu mai are de ce sa se agate. Astfel ca, daca e potrivit pentru persoana respectiva in momentul respectiv din viata ei, densitatea aceea, sau problema de sanatate se desprinde pur si simplu, iar vindecarea nu e nimic altceva, nimic mai complicat de atat. Daca e mai complicat de atat, inseamna ca incearca sa iti vanda ceva. SAUL MARANEY: Asta cred ca e foarte interesant, Eric. In cartea ta, vorbesti despre tiganca evreica de pe Venice Beach, pe care ai cunoscut-o. Femeia aceea pe care ti-a prezentat-o receptionista ta, care semana cu Fran Drescher din "Dadaca". Chiar mi-a placut partea aceea din carte. Tiganca aceea ti-a spus ca face o lucrare speciala, care reconecteaza meridianele corpului tau cu meridianele planetei. Impactul acestei lucrari asupra ta a fost asa de puternic si a scos la lumina cunoasterea aceasta – ca ai capacitatea de vindecare deja in tine – pentru ca in tine era ceva deosebit inca dinainte? DR ERIC PEARL: Pai – iarasi, e ca si cum ai vrea sa-ti dai seama care a fost paiul care i-a frant spinarea camilei. Se pare ca s-a intamplat ceva. Adica, femeia asta de pe plaja facea o lucrare anume, pe care o invatase. Si stii, am sunat-o dupa ce am facut sedintele cu ea si i-am spus, "Mi se intampla lucruri ciudate. Veioza de la capul patului se aprinde singura, cam de doua ori pe saptamana; la fel si alte lumini din casa. Usile se deschid in miez de noapte, am facut basici in palme si am sangerat, iar pacientii isi pierd cunostinta si incep sa rosteasca aceleasi cuvinte, desi niciunul dintre ei nu a "transmis" niciodata astfel de voci pana acum.". Iar femeia nu a avut niciun raspuns pentru mine, asa ca m-a prezentat femeii care a creat aceasta lucrare, care o invatase pe ea si pe toti ceilalti. Si dupa ce au ascultat cu totii... ei bine, se pare ca lucrarea pe care o adusese prin channeling (femeia aceasta care a facut-o initial) a fost ca si cum ar fi creat o cheie. Imagineaza-ti o cheie, de la o usa. Ea a creat o cheie – si toti cei care au invatat sa faca aceasta lucrare, inclusiv tiganca de pe plaja care a lucrat cu mine... e ca si cum le-ar fi dat tuturor cópii ale acestei chei. Si daca oamenii incearca cheia la o usa, apoi la alta si la alta, in cele din urma, undeva, trebuie sa se deschida o usa sau un lacat. Se pare ca eu am fost acea usa. Eu nu am fost darul. Eu nu sunt darul, eu sunt usa. Stii – uita-te la usa ta. Imagineaza-ti ca se deschide chiar acum si intra Oprah Winfrey. Ce-o sa faci? O sa dai fuga si sa te apuci sa spui, "Vai, ce usa minunata!"? Bineinteles ca nu. Darul este Oprah. Vindecarile acestea care au venit – ele sunt darul. De fapt, femeia care mi-a facut aceasta lucrare a venit dupa aceea la mine, ca sa primeasca darurile Vindecarii Reconective. Pentru ca, stii, ea avea cheia, iar eu eram usa, dar niciunul dintre noi nu era darul. Darul trebuie sa il primim prin interactiune. De fapt, cartea se numeste "Reconectarea: Vindeca-i pe altii, vindeca-te pe tine" si a fost tradusa in vreo treizeci de limbi pana acum. Noi am avut la seminarii aproape saizeci de mii de oameni din toata lumea pana acum – si cam douazeci la suta din oamenii acestia lucreaza in sistemul principal de sanatate, sunt doctori, asistente medicale, fizioterapeuti, chiar cercetatori in domeniul medical. Deci, lucrarea asta se practica in spitale si in cabinete particulare, iar eu tin discursuri despre aceasta lucrare la facultati de medicina, la universitati, peste tot in lume si in spitale. Iar inca vreo douazeci si cinci la suta dintre oamenii pe care i-am avut la seminarii sunt, hai sa le zicem, Maestri Avansati, Mari Maestri si Maestri Profesori in diversele tehnici energetice pe care le cunoastem astazi, vechi si noi. Reiki, Jirei, Jinshin, Quigong, Majan, Beijing, EFG, XYZ, 1,2,3 , stii cum e, "maestru de una, cuantica de alta". Toti au venit pentru ca isi dau seama ca ni se da un nou nivel de adevar, pe care putem sa il accesam astazi. Iar adevarul este ca tehnicile pe care le-am invatat ne-au permis sa ajungem din ce in ce mai aproape de vindecarea energetica, dar in acelasi timp, ele au fost si 'tavanul de sticla'. Au fost si limitarile care ne-au impiedicat sa accesam tocmai vindecarile. Ei bine, suna ca o contradictie, daca nu aruncam o privire mai atenta. Dar vezi tu, tehnicile de vindecare energetica pe care le-am invatat seamana cu rotile ajutatoare de la o bicicleta. Gandeste-te la un copil, un copilut care vrea sa se urce pe o bicicleta foarte mare. Rotile astea ajutatoare sunt foarte importante, stim asta. Iar dupa ce copilul invata sa stapaneasca bicicleta cu rotile ajutatoare, desigur, o sa dam jos rotile ajutatoare, ca sa poata sa stapaneasca si bicicleta asa cum e. Pana acum, el stapaneste bicicleta cu rotile ajutatoare, dar ne e clar ca n-o sa stie niciodata sa mearga pe bicicleta cu adevarat, pana ce nu sunt indepartate rotile ajutatoare. Insa daca lasam copilul singur, de capul lui, de cele mai multe ori el o sa spuna, "Ei bine, rotile ajutatoare mi-au fost de folos, dar inca nu sunt perfect", asa ca va incepe sa adauge si alte roti ajutatoare. O sa mearga la magazinul de roti ajutatoare, iar patronul magazinului va fi bucuros sa ii vanda inca un set de roti ajutatoare. Doar asa isi castiga banul. Deci, o sa-si ia un set de roti ajutatoare din aur de 24 de carate, plus niste roti ajutatoare cu beep, plus pe cele care fac luminite rosii, ca sa poti sa vezi cand te inclini intr-o parte sau in alta. Iar intr-o buna zi, o sa vedem copilul mergand pe strada cu o bicicleta cu douasprezece seturi de roti ajutatoare. Stapaneste bicicleta cu roti ajutatoare si probabil ca i-a invatat si pe prietenii lui cum sa se descurce cu diferitele roti ajutatoare – si toti au carti de vizita micute si roz, cu desene cu curcubee si zane, pe care sunt enumerate toate diferitele lor roti ajutatoare. Dar niciunul dintre copii nu stie sa mearga pe bicicleta si nici n-o sa stie vreodata, pana ce nu sunt indepartate rotile ajutatoare. Asta facem noi, cu tehnicile noastre. Adaugam tehnica dupa tehnica dupa tehnica, roti ajutatoare dupa roti ajutatoare. Realitatea este ca stapanirea tehnicilor de vindecare energetica este ca mersul pe bicicleta cu roti ajutatoare. Ceea ce nu par sa stie profesorii nostri – dar este binecunoscut Maestrilor in vindecare – este faptul ca adevaratul dar al unei tehnici nu vine din perfectionarea tehnicii, ci din transcenderea tehnicii. Asa ca profesorii nostri sunt experti in cum sa faca studentii sa revina la ei, iar si iar. Stii ce vreau sa spun: "Vino la anul si invata nivelul urmator.", "Vino la anul si mai scrie-mi un cec. Sotul meu o sa fie foarte bucuros sa-l depuna – si inveti nivelul urmator.". Dar Maestrii nostri ne spun sa nu mai venim inapoi, pentru ca au nevoie de spatiu. Ei stiu ca, atata vreme cat ai de predat un adevar, intotdeauna va exista un urmator student – si isi dau seama ca ei nu ne invata pe noi. Noi suntem cei care ne dam voie sa invatam si sa experimentam si sa crestem. Mai intai in prezenta acestor Maestri – si apoi, in tacerea propriei noastre minti. Ei bine, profesorii de azi nu sunt neaparat Maestri, iar profesorii nostri de astazi par fie sa nu stie acest lucru, fie sa nu doreasca sa-l stie. Dar nu mai putem sa asteptam. A venit vremea sa devenim profesorii profesorilor. A venit vremea sa devenim "Lumina" care aprinde urmatoarea lumina, care aprinde urmatoarea lumina... Atunci cand iei o torta ca sa aprinzi o alta torta, flacara tortei nu face vreo tehnica, pentru a aprinde urmatoarea torta. Torta se aprinde pentru ca flacara a devenit "Lumina" insasi. Lumina e "Lumina" insasi. Si cand putem sa devenim "Lumina" insasi – cand ne dam voie, pur si simplu, sa devenim vindecarea, in loc sa incercam sa facem vindecarea, atunci ne dam seama ca ii stimulam pe ceilalti sa fie acea "Lumina" si sa isi reaminteasca cine sunt. Sa revina la starea aceea perfecta de echilibru, unde tot ce este dezechilibrat, tot ce este in afara acelei "Vibratii de Lumina" pur si simplu nu mai are de ce sa se agate. SAUL MARANEY: Eric, deci, dupa zilele in care ai trecut prin procesul acela cu tiganca, care ti-a desenat initial liniile pe corp si cand ai revenit la birou in ziua urmatoare, toata lumea ti-a spus ca pari diferit si ca vorbesti altfel. Iar apoi, sapte dintre clientii tai te-au intrebat daca te-ai plimbat prin camera sau daca ai alergat, sau daca ai zburat pe tavan... Adica, acela a fost momentul cand ti-ai dat seama ca se intampla ceva cu adevarat? DR ERIC PEARL: Te rog, poti sa repeti ultima parte a frazei? SAUL MARANEY: Atunci ai stiut ca se intamplase cu adevarat ceva, in weekendul acela – si ca erai schimbat cu adevarat? DR ERIC PEARL: Da. SAUL MARANEY: Si in cele din urma, cand ai ajuns la mediumul din Los Angeles, care ti-a spus ca vindecarile vin prin mainile tale si ca o sa apari la televizor... in carte spui ca, la scurt timp dupa aceea, cand ti-ai dat seama ca ai darul acesta, ai inceput sa primesti telefoane de la canale de televiziune, iar oamenii au inceput si ei sa recunoasca acest dar al tau. Dar a fost nevoie ca tu sa iti dai seama si aproape sa incetezi sa te mai duci si sa ceri sfaturi de la toata lumea, pentru ca sa poti sa incepi sa lucrezi cu aceasta putere.   .