Despre Copilarie si Credinte False

Cu totii ne-am nascut perfecti.
Ne dam seama de acest lucru numai privind un copil.
Copii au incredere, sunt iubitori si curajosi.
Ei nu au lipsa de incredere, temeri sau sentimente de ura.
Ei ne dezvaluie fiecaruia din noi adevarata natura, care este fericirea.
Oamenii maturi sunt nefericiti si tulburati de tot felul de probleme.
Cum ne-am pierdut starea naturala de fericire?
De unde ne vine pesimismul? De unde provine atata negativism in lume?
Ce s-a intamplat cu noi? 

Desi nu este adevarat pentru toata lumea, multi dintre noi,
am avut o copilarie nu tocmai perfecta. 
Cei care ne-au crescut ne-au modelat mintea cu parerile lor:
“Esti un copil neascultator. Nu poti sa faci nimic cum trebuie.
Esti prost. Esti incorigibil. Ma enervezi.”
In fiecare zi, eram scufundati intr-o mare 
de ganduri negative din partea parintilor.
Pentru copiii intre 3 si 5 ani, parintii sunt ca niste zei.
De aceea, ei accepta tot ce le spun parintii.
La o varsta atat de frageda, le lipseste gandirea critica.
Astfel, daca mama si tata ii spun copilului ca e prost, el crede ca e adevarat.
Asa ca cei mici incep sa accepte opiniile negative ale celor din jur.
Iar parerile celor din jur devin propriile lor pareri.
Opiniile se cristalizeaza si devin credinte, iar copilul va crede:
“ Sunt prost, nu merit nimic bun si mi-e frica de oameni.”
Au uitat de starea inocenta de perfectiune.
Acum se identifica cu o imagine falsa despre Sine.
Este de mirare atunci de ce copiii se tem sa zboare catre visele lor?

Sinele fals este filtrul prin care copilul vede lumea.
Asta devine atiudinea lui. Desi candva era liber, acum el traieste,
intr-o lume a limitarilor. Incarcat cu neincrederea in propria persoana,
el nu poate  merge prea departe
In momentul in care copilul  crede ca nu merita nimic bun in viata, 
ce va  face? Va  incepe sa construiasca ziduri,
sa ascunda faptul ca nu este  vrednic.
Iar zidurile construite tin departe si bunele intentii
si bunatatea oamenilor care incearca sa-i ajute.

Purtam masti pentru ca ne e rusine sa aratam  oamenilor 
cat de putin “merituosi” suntem.
Insa pentru acea masca platim un pret mare.
De cate ori o purtam, ne fracturam pe noi insine.
Ne impartim in doua personalitati: persoana care credem ca suntem 
si persoana care pretindem ca suntem.
Ne abandonam integritatea si abandonam orice speranta 
de a fi onesti cu noi insine.
Aceasta lipsa de integritate ne determina sa experimentam  vinovatia
In primul rand, sa intelegem impactul criticii
si al negativismului asupra copiilor.
Unii oameni nu reusesc sa depaseasca niciodata
acest negativism impus de parinti.
De aceea, trebuie sa ne inconjuram copiii cu dragoste.
Bagajul pe care il purtam fiecare din noi poate sa ne faca sarcina dificila,
dar de dragul copiilor nostri trebuie sa ne ridicam 
deasupra slabiciunilor noastre si sa le dam increderea care noua ne lipseste.
Putem face asta apreciindu-le meritele si
amintindu-le in fiecare zi ca sunt valorosi. 

In al doilea rand, cand ceilalti te trateaza cu lipsa de respect, 
aminteste-ti ca sursa rautatii lor ,
este imaginea proasta despre ei insisi.
Si ei au nevoie de intelegere si compasiune.
Asadar, nu ii face si tu sa sufere mai mult.
Usureaza-le calea, iertandu-i
Incepe procesul de vindecare si de autovindecare prin puterea iertarii.

In al treilea rand, si cel mai important lucru este:
vindeca-te pe tine insuti.
Nu numai pentru tine, ci pentru intreaga lume.
Lumea are nevoie ca tu sa imprastii fericire in jur.
Iar tu vei gasi aceasta fericire intorcandu-te la adevaratul sine.
Cand erai copil, acceptai cu usurinta opiniile altora.
Dar acum esti adult, poti sa pui sub semnul intrebarii 
opiniile negative ale celorlalti si sa demonstrezi ca nu sunt corecte.
Fa pasi mici, incet incet. Fa ceea ce voiai sa faci si iti era frica.
Creste-ti increderea. Fii fericit. Renunta la bagajul greu ,
care a devenit parte din tine.
Descopera-ti adevaratul tau sine, eliberand toate credintele false.
Niciodata nu e prea tarziu sa incepi sa-ti cunosti ,
adevaratul tau potential.
Iata o povestioara care ilustreaza tot ce am evidentiat in acest articol:

" Discipolul il intreaba pe maestrul sau:

- Ce ma impiedica sa fiu fericit?

- Frica, spune maestrul.
- Care este cauza fricii mele?
- Credintele false.

- Ce fel de credinte false?
- Credinta ca florile frumos mirositoare
care te inconjoara sunt serpi otravitori.

- Cum pot alunga falsele credinte?
- Deschizandu-ti ochii si vazand.
- Ce?
- Ca nu este nici macar un sarpe in jur.”