Despre daruri

de Kahlil Gibran 

“Nu dati decât putin,când dati din ce-i al vostru.
Numai dând din voi însiva, dati cu adevarat. 
Pentru ca,spuneti-mi,ce-s averile voastre decât
niste lucruri pe care le pastrati cu strasnicie,
crezând ca mâine veti avea nevoie de ele? 

Si ce este frica de saracie,daca nu saracia însasi?
Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline,
nu-i oare setea cea mai nestinsa?
Sunt unii care dau putin din belsugul pe care 
il au si aceasta pentru a li se recunoaste 
darnicia,însa acea dorinta ascunsa umileste 
darul facut.Sunt, apoi, altii care, putin având, 
dau totul.Acestia cred în viata si în marinimia 
vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie,iar bucuria le 
este rasplata cea mare. Dar sunt si din cei 
ce dau cu durere si doar durerea le ramâne 
acestora.În sfârsit, sunt cei ce dau fara a 
simti nici durere, nici bucurie,necunoscându-si 
virtutile.Ei sunt asemenea mirtului din vale, 
care îsi raspândeste parfumul în spatiu.
Prin mâinile unor asemenea fapturi vorbeste 
Dumnezeu si dindaratul ochilor acestora, 
El  surâde Pamântului.

E bine sa dai când ti se cere, dar si mai bine
fara sa ti se ceara, din întelegere. Iar pentru 
cei dornici sa dea, a-i cauta pe necajiti este
o bucurie mai mare decât darul însusi.
Fiindca,se afla, oare, vreun lucru pe care sa
ti-l refuzi? Desigur,tot ceea ce îti apartine
va fi daruit într-o zi. Deci, da acum, în
anotimpul darniciei tale, iar nu în cel al
mostenitorilor tai. Deseori spuneti:
„Am sa dau, dar numai acelora care merita.”
Pomii din livezile voastre nu spun, însa, 
astfel si nici turmele din  pasuni .
Ele dau ca sa poata trai, fiindca a pastra 
înseamna a pieri. Desigur, cel care-si merita 
zilele si noptile, merita totul si din partea
voastra. Iar cel care a meritat sa bea din
oceanul vietii, are tot dreptul sa-si umple
cupa si din micul vostru pârâu.
Luati aminte ca mai întâi voi sa meritati 
a fi daruitorul si instrumentul darniciei 
pentru ca,într-adevar,viata e cea care 
da viata, în timp ce voi, care va socotiti 
binefacatori, nu sunteti decât martorii 
acesteia.Iar voi care primiti – si cu totii 
primiti! –nu va luati povara vreunei 
recunostinte spre a nu va pune de
bunavoie un jug voua si celor ce daruie .
Înaltati-va, mai degraba,cu cel care da,
primindu-i darurile ca pe niste aripi, 
fiindca a tine prea mult seama de 
datoriile voastre, înseamna a va îndoi 
de generozitatea daruitorului,care are
pamântul marinimos drept mama si a 
carui tata însusi Creatorul este.”
Sursa: Kahlil Gibran – Profetul

"Nu conteaza cat de mult daruim,
ci cata iubire punem in daruire!"
Maica Tereza
DESPRE IUBIRE de-K.Gibran
Serenata [Andre.Rieu]
Read More