True Friends

True Friends

În spatele tuturor lucrurilor e

 Dumnezeu

DUMITRU CONSTANTIN DULCAN ESTE MEDIC NEUROLOG ŞI PSIHIATRU, DOCTOR ÎN ŞTIIN­ŢE MEDICALE, BUN CUNOSCĂTOR AL FILOSOFIEI ŞTIINŢEI ŞI PIONIER ÎN SCRIERILE DIN DOMENIUL CON­ŞTIINŢEI.O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din

comun,  care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebăriale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. "In­teligenţa materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea.A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992.După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe dintre intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de stiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi reprezentat azi la nivel internaţional, alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi:Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell 

.Interviu cu DUMITRU CONSTANTIN DULCAN 

- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţiales tocmai neurologia?

- Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi.Iar neurologia ma ajuta să descifrez complexitatea creierului uman.Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe.Înţele­gând creierul, înţelegem, în bună parte, funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am urmat însă şi cursuri  de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea conceptţia ei materialistă,religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării : cine sunt eu?După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică(pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea organică(spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie, o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva

.EXISTĂ O INTELIGENŢĂ A MATERIEI

- O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia"Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei, printeoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul,pentru cititori ?



- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în carte,aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apa si nu  altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Cu alte cu­vin­te, în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu.  As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică,pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit intamplator si viaţa nu e acci­den­tală pe Pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale.Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment.La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin,s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive  - empatie, respect, admiraţie etc - se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă,creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să faca selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o?Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Va dau alt exem­plu,la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care inseamna îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Gandurile  pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău.S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe,negative sau pozitive.  La cele negative spirala ADN-ului se contracta,la cele pozitive se decontracta.Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.



DEVENIM CEEA CE GÂNDIM

- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?

- Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm dezechilibre, energii ne­gative, care nasc suferinţa.Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie în dezacord cu biologia  şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire.În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor  nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă,optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie si depresie.Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz, ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem ,deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în permanenta, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs.că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

- Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea,competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică,nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una dintre epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul dintre factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer?
Depresia este o otravă pentru organism. Ca să raspund insa la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem pastra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare sa-si iubească aproapele ca pe sine însuşi."CÂND CREZI, ÎŢI MOBILIZEZI TOATE MECANISMELE DE VINDECARE"

- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?

- Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi.Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda,Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire

ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el si toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual,înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin

iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters si se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat",dar a ales să spună "credinţa ta te-a vindecat".

Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare.

Dar a şti că  Dumnezeu există nu e totul.Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu  mersul la biserică e important, ci puterea ru­găciunii  pe care o poţi face oriunde.

- Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?

- Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit ,negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că Pământul se învârte în jurul Soarelui  şi nu in­vers. In viitor,ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumatate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea.Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu insusi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate.Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până  la urmă, religiile vor ajunge la  concordanta uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.

- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?

- Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală,pentru ca oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate.Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10-15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii.Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doa run de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic.Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă!Schimbările vor fi insa la nivel de con­ştiinţă.In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii nascuti intre1982-1988 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale in locde 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.

ÎI MULŢUMESC LUI DUMNEZEU CĂ NU M-A FĂCUT O FRUNZĂ

- V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat?Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.

- Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi". Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci

- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

- Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostr în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă.Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii pe care o avem pe Pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.

- Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinica?Ce ne spu­ne experienţa lor?

- Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lumii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă.Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dumnezeu.



- Dacă suntem ne­muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?

- Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre­dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen­tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în­ţe­les târziu că aici sun­tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma necesara aici.Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat.Moar­tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.

- După mai bine de pa­tru decenii de prac­tică medicală în neu­rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?

- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti­inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg.Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu­tă nu ne spune că ea în­seamnă un cuvânt anu­me sau un gând. Cum trans­cende infor­ma­ţia din planul fizio­logic în pla­nu lcon­ştiinţei ră­mâ­ne de neînţeles.De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir­me ca nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei.Creierul nostru e doar un re­cep­tor.Aşa se explică cum ne reamintim tot îna­in­te de moar­te, în filmul vieţii,deşi la bătrâneţe ui­tăm o mul­­ţime de lu­cruri.Ne­u­ronii îm­bă­trânesc şi mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­ţionează un­de­le. Me­­moria însă nu se pier­­de, e undeva în câm­­pul in­formaţional de deasu­pra. Vă daţi sea­­ma ce mister e   in noi?

- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident,dupa apariţia cărţii "Inteligenţa materiei".Cu toate astea, nu ati emigrat.V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte.În locul deschiderii, aţi ales izolarea

- Când am scris “Inteligenţa materiei”, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că înStatele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000.Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu­cruri de scris şi demonstrat.De rămas, aş fi putut ră­mâ­ne la Paris, în 1986.N-am făcut-o pentru că sunt legat afec­tiv de pământul  romanesc.Şi din con­şti­in­ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în­seam­nă ca  probabil  trebuie  să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie?Aşa cum înţeleg eu lucru­rile în universul ăsta, singura mea referinta e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par­ticipat la congrese si conferinţe. Unde a mai în­căput între toate astea si viaţa de familie?- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez,în timp ce ea stătea cu copilul singură.Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie:"Credeam şi eu că eşti un om normal." (râde)M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am facut.Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucrur care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc sa scriu "Inteligenţa..." am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la o munca imensa, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, intre 30 şi 40,pentru un succes incert. Si totuşi mi-am zis că merită.Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii.

Bucuriile pe care le traiesc acum îmi demonstrează că am procedat  corect

Articol de Dia Radu                                          

Iubesc copiii

"Cine nu primeste Împaratia lui Dumnezeu ca un copil,
 nu va intra în ea" (Mc 10, 15).



 Nu poate intra în cer cine nu are o inima curata de copil.
 Aceasta învatatura a Mintuitorului o dezvolta admirabil
 Parintele  M. Quoist  în cea mai frumoasa poezie din
 volumul sau  " Rugaciuni ", intitulata  " Iubesc copiii ":

 "Iubesc copiii, spune Domnul, si vreau ca toti sa fie la fel ca ei.
 Nu-i iubesc pe cei batrâni, spune Domnul, daca nu au ramas
 copii în inima lor.


 De aceea, am hotarât ca Împaratia mea sa fie locuita numai de copii!
 Infirmi, ghebosi, zbârciti, numiti-i cum vreti, copii cu barba alba,
 copii de toate soiurile, dar care sunt totusi copii.
 Aceasta este dorinta mea. Nu mai încape nici o îndoiala. Nimeni
 altcineva nu are ce cauta acolo!...
 Iubesc copiii, spune Domnul, caci în ei imaginea mea este neatinsa.
 Nimic nu a împutinat chipul meu în ei; sunt curati, sunt neîntinati,
 sunt neprihaniti si fara nici un cusur.
 Astfel, când ma aplec cu drag peste ei, ma recunosc în ei întocmai...
 Cel mai mult iubesc copiii,spune Domnul.Îi iubesc pentru privirea lor.

 Numai în ea le pot vedea si citi vârsta, caci eu locuiesc în interiorul
 misterios al inimii lor; eu sunt cel care privesc prin fereastra
 sufletului lor.

 Daca întâlniti vreodata în drumul vietii o astfel de privire curata,
 sa stiti ca eu zâmbesc prin ea.
 Nu cunosc în schimb ceva mai sumbru, ceva mai jalnic, decât
 imaginea unui copil în ochii caruia s-a stins raza seninatatii..."

 Dar si în pieptul celor îmbatrâniti de pacate, Domnul poate
 sa creeze o inima noua si curata de copil:
 Deschideti usa voi, sarmani batrânei. Iata, Dumnezeul vostru,
 cel Înviat vine sa reînvie copilul dinlauntrul vostru!

Grabiti-va! Acum e momentul! Sunt gata sa va ofer un chip

nou , frumos de nou nascut, sa aveti toti priviri de copil.

Caci eu iubesc copiii, spune Domnul, si vreau ca toti sa fiti ca ei...".

Iubeste-te pe tine mai intai si totul va veni de la sine!

Esti unic!   Esti perfect asa cum esti!
Iubeste-te pe tine mai intai si totul vaveni de la sine!
Viata este, de fapt, foarte simpla. Ceea ce daruiesti ,
este ceea ce primesti inapoi.

Puterea Universala nu te judeca si nu te critica
niciodata. Ea te accepta intotdeauna,asa cum esti,la
propia ta valoare. Totodata,ea reflecta propriile tale
credinte in viata. Toate evenimentele  pe care le-ai
trait de-a lungul vietii tale, pana in acest moment,au
fost create de gandurile si credintele tale din trecut.
Au fost create de ganduri si cuvinte,pe care le-ai
formulat ieri, saptamana trecuta, luna trecuta, anii
trecuti.Dar acesta este trecutul tau, a trecut si s-a
terminat.Ceea ce este important acum este sa alegi
si sa crezi ceea ce spui in acest moment! Pentru ca
aceste ganduri si cuvinte vor creea viitorul tau.
Momentul prezent,este extrem de important,pentru
ca acum se formeaza  experientele pe care le vei
trai maine.

Universul te sprijina total,in fiecare gand pe care alegi
sa-l gandesti si sa-l crezi .Orice gand poate fi observat
si schimbat. Gandurile tale sunt conforme cu credintele
tale. Una dintre cele mai limitative credinte inradacinate
in fiecare persoana este: “nu sunt destul de bun”, la care
se mai adauga “nu fac destul” sau “nu merit”.
Daca aceasta este credinta ta, atunci cum sa fie posibil
pentru tine sa-ti creezi o viata plina de bucurie,iubire
prosperitate si succes?
Cea mai puternica  credinta subconstienta pe care o ai,
este in totala contradictie cu ceea ce iti doresti.
Cand te iubesti  si te accepti pe tine insuti, cu adevarat
exact asa cum esti in momentul prezent, detii cheia
generarii  aspectelor  pozitive in fiecare domeniu al vietii
tale.

Iubirea de sine incepe cu a nu te mai critica pe tine insuti
deloc, pentru nimic. Adu-ti aminte ca te-ai autocriticat
atatia ani si efectele nu au fost pe placul tau. Incearca
sa te accepti  si urmareste ce se intampla.Nu confunda
vanitatea sau aroganta, cu iubirea de sine.Iubirea pentru
sinele tau,inseamna un mare respect pentru tne insuti si
recunostinta pentru miracolul care esti. Iubirea  pentru
tine este aprecierea dusa la un nivel la care iti umple
total inima si se mai  revarsa  si in exterior.

In infinitatea vietii unde esti tu, totul este perfect,
intreg si complet – si totusi, viata este in continua
schimbare. Nu exista inceput si sfarsit, numai un
ciclu constant si o reciclare a materiei si experientelor.
Viata nu este niciodata blocata sau tintuita, pentru
ca fiecare moment eate vesnic nou .
Alege  acum sa te  ridici deasupra problemelor tale ,
ca sa poti recunoaste  maretia fiintei tale.

Invata sa te  iubesti cu adevarat!
TOTUL ESTE BINE IN LUMEA TA!.


WAYNE DYER - REZOLVAREA LA ORICE
SITUATIE O GASIM IN INTERIORUL NOSTRU



URMEAZA-TI DRUMUL TAU SI OFERA
TUTUROR GANDURI BUNE -

Salvarea aparentelor.

Punem un pret mare pe salvarea aparentelor in
defavoarea constientizarii ca nu suntem nici
inferiori, nici superiori semenilor si cu atat mai
putin celorlalte fiinte.
Când ne  obisnuim  sa comunicam  deschis si sincer,
viata se schimba radical.
Iata un citat peste care am dat zilele trecute:
  "Nu vorbi nimanui despre problemele tale.
   20% dintre oameni nu te pot ajuta, iar
   80% se bucura ca le ai.”
Teama de a fi judecat te transforma incet, dar sigur
in propriul dusman sau intr-o  insula izolata de ceilalti.


In incercarea de a pastra aparentele, te obisnuiesti cu
mistificari cu conduite de eschivare, pe care  chiar tu
insuti ajungi sa le crezi .
Ideea de a ascunde intr-o cutie a Pandorei tot ceea ce 
nu vrei sa fie vazut in exterior, cred ca este din start
eronata.
Mentalul colectiv romanesc te-a incurajat sa pastrezi
aparente de tipul:
  "Rufele se spala doar in familie”,
  "Fie ce-o fi, voi face fata”, astfel incat ograda vecinului
sa nu simta nici cea mai mica urma de ingrijorare din
partea ta .
La un moment dat insa, exteriorul va reflecta interiorul,
iar ingroparea unor sentimente sau emotii nu va face
decat ca procesul eliberarii sa fie mai dificil.


Interesant este ca solutia unei probleme  care pare sa
nu aiba rezolvare, se poate gasi uneori si in exterior.
Daca simti ca resursele interioare nu iti mai sunt de
folos in a gasi un raspuns,de ce nu te-ai folosi de toate
resursele disponibile?
Poate ca lucrul care ar trebui sa te puna pe ganduri este
tocmai faptul ca deseori cauti atat de mult aprecierea
celorlalti incat,te temi sa-ti arati si neputinta.
Ar trebui sa acepti ca esti si vulnerabil. Vei realiza atunci
ca esti mai deschis catre cunoasterea interioara si
implicit, catre fericire.
Te-ai gandit vreodata ca vulnerabilitatea nu neste chiar
o povara?Ca expunandu-ti problemele,Universul se va
deschide pentru a-ti  fi de folos?Ca poti gasi solutii in
locurile neexplorate inca pana acum?Ca ai voie sa ceri
ajutor atata timp cat nu lasi in totalitate gasirea solutiei
pe umerii celorlalti?

In momentul in care incepi sa te acepti asa cum esti,
cand intelegi care iti sunt limitele,vei sti si cat din tine
insuti poti oferi celorlalti in ceea ce priveste problemele
cu care te confrunti.
Uneori, este o granita destul de firava intre a vorbi
deschis despre dificultatile  prin care treci si a te
transforma treptat intr-o victima care se agata de orice
posibil salvator din exterior.Dar acest lucru poate fi
controlat si nu ar trebui sa iti blocheze comunicarea cu
ceilalti.
Daca este vorba de relatiile interpersonale,de exemplu,
cum ai putea gasi solutii daca nu vorbesti despre ceea
ce ti se intampla?Daca te deranjeaza comportamentul
unui prieten,daca te simti neglijat, cum ai putea rezolva
aceasta situatie daca nu prin a incepe sa comunici asertiv
cu cei implicati direct ? Asertivitatea e cea mai eficienta
modalitate de solutionare a problemelor interpersonale.
Faptul ca nu gasesti nici o solutie  pe cont propriu, te
limiteaza si  te izoleaza.Cantaresti atat de mult reactiile
celorlalti,incat uiti un lucru simplu:
ca niciodata nimeni nu va sti prin ce treci tu, din simplul
motiv ca acea experienta iti apartine  in totalitate.

Tot asa , nici tu  nu ai cum sa cunosti adevarul celorlalti.
Iar acest lucru ar trebui sa te determine sa nu te mai temi
ca vei fi judecat pentru ca in cele din urma,singurul lucru
pe care ceilalti il pot face,este sa faca presupuneri despre
viata ta.
Ai o problema? Ar trebui sa-i dai voie sa se exprime
asa cum un copil ar face-o: liber.

Da-i voie sa vorbeasca despre ea si apoi las-o sa se
joace alaturi de ceilalti.
Poate ca  cineva ii va pasa mingea care va inscrie
 punctul  castigator.

Si astfel ,vei intelege care  ar trebui sa fie atitudinea
ta   fata de problema,ajutandu-te sa gasesti solutia,
pe care pana atunci nu ai vazut-o.