Salvarea aparentelor.

Punem un pret mare pe salvarea aparentelor in
defavoarea constientizarii ca nu suntem nici
inferiori, nici superiori semenilor si cu atat mai
putin celorlalte fiinte.
Când ne  obisnuim  sa comunicam  deschis si sincer,
viata se schimba radical.
Iata un citat peste care am dat zilele trecute:
  "Nu vorbi nimanui despre problemele tale.
   20% dintre oameni nu te pot ajuta, iar
   80% se bucura ca le ai.”
Teama de a fi judecat te transforma incet, dar sigur
in propriul dusman sau intr-o  insula izolata de ceilalti.


In incercarea de a pastra aparentele, te obisnuiesti cu
mistificari cu conduite de eschivare, pe care  chiar tu
insuti ajungi sa le crezi .
Ideea de a ascunde intr-o cutie a Pandorei tot ceea ce 
nu vrei sa fie vazut in exterior, cred ca este din start
eronata.
Mentalul colectiv romanesc te-a incurajat sa pastrezi
aparente de tipul:
  "Rufele se spala doar in familie”,
  "Fie ce-o fi, voi face fata”, astfel incat ograda vecinului
sa nu simta nici cea mai mica urma de ingrijorare din
partea ta .
La un moment dat insa, exteriorul va reflecta interiorul,
iar ingroparea unor sentimente sau emotii nu va face
decat ca procesul eliberarii sa fie mai dificil.


Interesant este ca solutia unei probleme  care pare sa
nu aiba rezolvare, se poate gasi uneori si in exterior.
Daca simti ca resursele interioare nu iti mai sunt de
folos in a gasi un raspuns,de ce nu te-ai folosi de toate
resursele disponibile?
Poate ca lucrul care ar trebui sa te puna pe ganduri este
tocmai faptul ca deseori cauti atat de mult aprecierea
celorlalti incat,te temi sa-ti arati si neputinta.
Ar trebui sa acepti ca esti si vulnerabil. Vei realiza atunci
ca esti mai deschis catre cunoasterea interioara si
implicit, catre fericire.
Te-ai gandit vreodata ca vulnerabilitatea nu neste chiar
o povara?Ca expunandu-ti problemele,Universul se va
deschide pentru a-ti  fi de folos?Ca poti gasi solutii in
locurile neexplorate inca pana acum?Ca ai voie sa ceri
ajutor atata timp cat nu lasi in totalitate gasirea solutiei
pe umerii celorlalti?

In momentul in care incepi sa te acepti asa cum esti,
cand intelegi care iti sunt limitele,vei sti si cat din tine
insuti poti oferi celorlalti in ceea ce priveste problemele
cu care te confrunti.
Uneori, este o granita destul de firava intre a vorbi
deschis despre dificultatile  prin care treci si a te
transforma treptat intr-o victima care se agata de orice
posibil salvator din exterior.Dar acest lucru poate fi
controlat si nu ar trebui sa iti blocheze comunicarea cu
ceilalti.
Daca este vorba de relatiile interpersonale,de exemplu,
cum ai putea gasi solutii daca nu vorbesti despre ceea
ce ti se intampla?Daca te deranjeaza comportamentul
unui prieten,daca te simti neglijat, cum ai putea rezolva
aceasta situatie daca nu prin a incepe sa comunici asertiv
cu cei implicati direct ? Asertivitatea e cea mai eficienta
modalitate de solutionare a problemelor interpersonale.
Faptul ca nu gasesti nici o solutie  pe cont propriu, te
limiteaza si  te izoleaza.Cantaresti atat de mult reactiile
celorlalti,incat uiti un lucru simplu:
ca niciodata nimeni nu va sti prin ce treci tu, din simplul
motiv ca acea experienta iti apartine  in totalitate.

Tot asa , nici tu  nu ai cum sa cunosti adevarul celorlalti.
Iar acest lucru ar trebui sa te determine sa nu te mai temi
ca vei fi judecat pentru ca in cele din urma,singurul lucru
pe care ceilalti il pot face,este sa faca presupuneri despre
viata ta.
Ai o problema? Ar trebui sa-i dai voie sa se exprime
asa cum un copil ar face-o: liber.

Da-i voie sa vorbeasca despre ea si apoi las-o sa se
joace alaturi de ceilalti.
Poate ca  cineva ii va pasa mingea care va inscrie
 punctul  castigator.

Si astfel ,vei intelege care  ar trebui sa fie atitudinea
ta   fata de problema,ajutandu-te sa gasesti solutia,
pe care pana atunci nu ai vazut-o.