Imagineaza-ti că esti un castel minunat,
cu coridoare lungi şi mii de camere.
Fiecare cameră din castel este perfectă
şi are un dar special.
Fiecare cameră reprezintă un aspect diferit al tau
şi este o parte integrantă a întregului castel perfect.
Când ai fost copil, ai explorat fiecare centimetru din castelul tau,
fără a judeca. Fără frică, ai scotocit în fiecare cameră,
căutând comori ascunse si descifrand mistere .
Ai acceptat cu dragoste fiecare cameră, fie ea o încăpere oarecare,
dormitor, baie sau pivniţă.
Absolut fiecare încăpere era unica.
Castelul tau era plin de lumină, dragoste şi miracole.
Apoi, într-o zi, cineva a venit la castel şi ti-a spus
că una dintre camere era imperfectă, că, fără îndoială,
ea nu aparţinea castelului tau . Ti-a sugerat că,
dacă doreai să ai un castel perfect, trebuia să încui uşa de la acea cameră.
Întrucât doreai dragoste şi acceptare, te-ai grăbit să o încui
O dată cu trecerea timpului, au venit din ce în ce mai mulţi oameni
la castelul tau. Cu toţii şi-au spus părerile despre camere,
despre cele care le plăceau şi despre cele care nu le plăceau.
Încetul cu încetul, ai închis uşă după uşă.
Minunatele tale încăperi au fost închise, li s-a luat lumina,
au fost lăsate în întuneric.
De atunci încoace, din diferite motive, ai închis din ce în ce mai multe uşi.
Ai închis uşi, deoarece iti era teamă, sau deoarece credeai că
acele camere erau prea îndrăzneţe.
Ai închis uşi la camerele care erau prea conservatoare.
Ai închis uşi, deoarece alte castele pe care le-ai văzut
nu aveau o cameră ca a ta . Ai închis uşi, deoarece conducătorii tai religioşi
ti-au spus să stai departe de anumite încăperi.
Ai închis orice uşă care nu se potrivea standardelor societăţii
sau propriului tau ideal.
S-a dus vremea când castelul tau părea nesfârşit
şi viitorul părea extraordinar şi luminos.
Nu te mai gândeai la fiecare încăpere cu aceeaşi dragoste şi admiraţie.
Acum, doreai să dispară camerele de care erai odată mândru.
Încerci să găsesti o modalitate de a scăpa de aceste încăperi,
dar ele făceau parte din structura castelului.
După ce ai închis uşa la oricare încăpere care nu iti plăcea,
o dată cu trecerea timpului ai uitat complet că ea există.
La început nu ti-ai dat seama ce faci.
Devenise un obicei. Pe măsură ce fiecare exprima mesaje diferite
despre cum ar trebui să arate un castel magnific,
ti-a fost mult mai uşor să-i asculti pe ei,
decât să ai încredere în vocea ta interioară
– cea care iubea întregul castel.
Faptul că ai închis acele camere,
te-a făcut să te simţi cu adevărat în siguranţă,
în curând, te-ai trezit că locuiesti doar în câteva încăperi mici.
Ai învăţat cum să iti încui viaţa şi să te simţi bine făcând acest lucru.
Mulţi dintre noi am încuiat atât de multe camere,
încât am uitat că am fost odată un castel.
Am început să credem că nu suntem decât o căsuţă mică cu două camere,
care are nevoie de reparaţii.
Acum, imagineaza-ti castelul ca un loc care găzduieşte
tot ceea ce esti, tot binele şi tot răul .
şi că fiecare aspect care există pe planetă,
există înăuntrul tau . Una dintre camere este dragoste,
alta curaj, una este eleganţă şi alta este graţie.
Numărul camerelor este fără sfârşit…
Fiecare încăpere este o parte esenţială a cladirii şi fiecare cameră
are un opus undeva, în castelul tau .
Din fericire, nu esti niciodată mulţumit cu a fi mai puţin
decât ceea ce esti capabil să fi.
Nemulţumirea ta în ceea ce te priveşte este un motiv
pentru a căuta camerele pierdute ale castelului tau
Poti găsi cheia înspre unicitatea ta,
numai atunci când deschizi toate încăperile din castel.
Castelul este o metaforă care te ajută să înţelegi amploarea lui cine esti
Fiecare dintre noi posedă acest loc sacru înăuntrul său.
Accesul acolo este uşor, dacă esti gata şi dornic să vezi
totalitatea lui cine esti .
Cea mai mare parte dintre noi suntem speriati,
de ceea ce vom găsi în spatele uşilor acestor încăperi.
Aşa că, în loc de a porni într-o aventură pentru a gasi sinele nostru ascuns
– plini de energie şi uimire – continuăm să pretindem că încăperile nu există.
Ciclul continuă. Dar dacă vrei cu adevărat să schimbi direcţia vieţii tale
trebuie să intri în castel şi să deschizi cu încetul absolut fiecare uşă.
Trebuie să-ti explorezi universul interior
şi să iei înapoi tot ceea ce nu ti-ai asumat.
Fiecare aspect dinăuntrul tau are nevoie de înţelegere şi compasiune.
Dacă nu vrei să ti le dai tie însusi , cum te poti aştepta
să le primesti din partea lumii? Aşa cum esti tu , aşa este şi universul.
Dragostea de sine trebuie să se scufunde în tine şi să hrănească
fiecare nivel al fiinţei tale.
A sosit momentul să aduci la lumină totalitatea ta ,
fiecare domeniu din viaţa ta internă şi externă.
A venit momentul să fii propriul tau idol.
Fiecare parte din tine are ceva să iti dea.
Iubindu-te şi acceptându-te pe tine înusi în totalitate,
vei fi cu adevărat capabil să ii iubesti şi să ii accepti pe toţi!
Debbie Ford, Partea întunecată a Căutătorilor de Lumina
Posted on 5 iulie 2011 by Solarris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu