Puterea cuvintelor

In fiecare zi, un om  normal,spune in medie cam 25.000 de cuvinte.
Intr-un singur an, asta inseamna, peste 100 de carti,a cate 500 de pagini.                                                                                
Dar cat la suta din aceste cuvinte au fost folosite cu rost
pentru a exprima sau comunica ceva util sau frumos?
Cate din aceste o suta de carti ar fi pline de barfe,injuraturi,
minciuni, exagerari,critici aspre?
Si in cate pagini am putea inghesui acele cuvinte ,
care au adus bucurie, au construit, au mangaiat, au vindecat ori au creat?
Adevarata comunicare intre oameni este de la suflet la suflet,
iar vorbele adesea nu fac decat sa incurce,
sa ne lase neputinciosi in fata lucrurilor de negrait ,
pe care uneori  am vrea sa le strigam tuturor, dar nu avem cuvinte.
Omul este singurul care poate comunica prin cuvinte.
Cum ar fi fost lumea noastra fara poezie sau fara  cuvinte?
Cum ne-am fi putut impartasi bucuriile si transmite cunoasterea si experientele?
Cuvantul  vindeca suflete si creeaza lumi, dar este uneori si un blestem.
Caci cuvintele adesea sunt inselatoare, duplicitare, insuficiente sau inutile.
Astazi, mai mult ca oricand, cuvintele nu mai au intelesul
si puterea pe care le aveau odinioara.
Orice cuvant, prin simpla lui rostire, reprezinta un act magic,
pe care noi nu-l mai pricepem.
Cuvantul creeaza! Nu este o metafora.
Cuvintele creeaza lumi.
De aceea nu e bine sa cobim, caci invocand lucrul rau,
il ajutam sa devina realitate
De aceea, nu e bine sa fim pesimisti, caci atragem asupra  noastra
exact ce nu ne dorim.
De aceea, daca spunem prea des despre noi ca suntem:
neputinciosi ori bolnavi ori  saraci, chemam la noi neputinta , boala, saracia.
Si de aceea cei care, in fiecare dimineata, isi spun “voi reusi”,
pana la urma reusesc.
Cuvantul poate distruge.
Ce-ar fi sa facem un simplu exercitiu intr-o zi,
in care sa tragem o linie pentru fiecare vorba urata
si pentru fiecare cuvant negativ pe care l-am spus,
iar pe o alta coloana, sa ne oprim si sa notam cate un plus,
pentru fiecare cuvant bun (si sincer) rostit?
La sfarsitul zilei, cand am privi cele doua coloane, multi ne-am ingrozi:
aceasta este oglinda noastra!
Este foarte important sa nu criticam.
Ipohondrii, cei ce mereu se lauda cu bolile lor imaginare,
ajung sa aiba aceste boli.
Cei ce injura des raspandesc in jur vibratii negative,
care ii afecteaza in primul rand pe ei insisi si le alimenteaza agresivitatea.
Parintii care isi critica mereu copiii si le reproseaza ca nu sunt buni de nimic,
ca nu vor reusi in viata,vor fi principalii vinovati ,
cand  se va intampla ceea ce le-au prezis fara voie copiilor.
Nu e asa greu sa renuntam la cuvintele aspre, la insulte, la barfe si la minciuni.
Trebuie doar sa fim tot timpul constienti de raul pe care il facem,
si celorlalti dar si noua, rostind astfel de cuvinte.
Lumea se schimba in primul rand atunci cand o schimbam noi,
atunci cand fiecare dintre noi se simte direct raspunzator pentru soarta sa,
fara sa dea vina pe altii –pe guvern, pe destin, pe familie.
Lumea se schimba incepand cu o vorba buna ,spusa tie si celor din jurul tau..
Ce s-ar intampla daca timp de o luna de zile am spune numai
lucruri frumoase, corecte, adevarate?
Mai intai cei din jurul nostru ne-ar privi ciudat.
Apoi, poate unii se vor indeparta de noi, iar altii se vor molipsi.
E adevarat, de multe ori adevarul raneste.
Dar minciuna, mai ales cand devine obisnuinta – acea minciuna nevinovata zilnica –
ne macina in interior fara sa stim si face rau si celorlalti.
La fel si vorbele  critice  sau fara rost, care sapa in noi in fiecare zi,
si ne trezim intr-o zi bolnavi, ori obositi si deprimati.
Asa se naruie lumea in care traim, de la lucrurile marunte de zi cu zi,
de la vorbele care si-au pierdut rostul.
Ce e de facut?
Evitarea minciunii, sub toate formele ei – fie ca e vorba de omiterea adevarului,
fie ca e vorba de falsificarea lui.
Evitarea barfei , prin care ii vorbim de rau pe altii.
Evitarea.discutiior inutile, frivole..
Si sa nu rostim cuvinte , aspre, jignitoare.
In schimb sa incurajam  de cate ori avem ocazia,
sa laudam cand este cazul,
sa aducem lumina si pace prin vorbele noastre,sa multumim si sa iertam.
Cu timpul vom vedea ca si sanatatea noastra va fi tot mai buna.
Dar nu e de ajuns sa rostim vorbe bune.
Conteaza si ce se afla in spatele cuvintelor.
Trebuie sa fim sinceri si sa cautam mereu adevarul, caci o vorba buna,
rostita cu fatarnicie este tot o minciuna.
Cuvantul poate distruge.
Unele cuvinte au provocat razboaie, moarte, nenorocire.
Dar si o simpla vorba spusa cu rautate poate strica cuiva ziua,
asa cum un blestem poate nimici o viata de om..
Mass-Media , ne intoxica zilnic  cu cuvinte precum “crima”,
“viol”, “batai”, “razboaie”,“conflicte”, “accidente”, “moarte”.
Aceste cuvinte, auzite atat de des, patrund pe nesimtite in straturile
cele mai adanci ale fiintei noastre,ne tulbura echilibrul
si distrug linistea inimii noastre .
Deci este la fel de important sa nu ascultam cuvinte  negative.
Intotdeauna se va gasi un coleg sau o vecina care,
sa ne tina la curent cu ce se vorbeste de rau despre noi:
cum a ras cutare pentru ca eram imbracati mai.... ..
cum colegul de serviciu ne-a criticat pe la spate proiectul,
cum vecina de la trei ne barfeste de cate ori avem musafiri.
Sa nu plecam urechea! Nu conteaza ce spun ceilalti!
Conteaza sa avem sufletul impacat ca am gandit, vorbit si actionat corect.
Vorbele rele, fie ca le rostim noi, fie ca sunt despre noi ,
ne  distrug  lent prin sentimentele negative pe care le genereaza.
Pe primele sa le evitam, pe celelalte sa le ignoram.
Sa nu plecam urechea nici cand se vorbeste rau despre altii.
E ca si cum noi insine l-am vorbi de rau pe acela.
Si, cel mai important, sa nu plecam urechea la  violenta si ,negativitatea lumii.
De cand e lumea asta, mereu au existat crime, razboaie si accidente.
Dar intotdeauna lucrurile bune au fost infinit mai numeroase decat cele rele.
Presa de astazi le selecteaza insa aproape numai pe cele rele.
La ce ne foloseste asta? La nimic.
Ne otravim sufletele si alungam lumina din noi.
Nu vom vedea niciodata o stire la televizor prin care
sa ni se anunte ca au inflorit teii.
Sa cautam cuvintele bune, iar daca sunt rare si nu prea dam de ele,
cel putin sa ne astupam urechile la cele rele.
Cuvantul este creator.  Si omul a fost creat cu aceasta putere.
Noi am uitat de mult acest lucru, dar stramosii nostri stiau.
De aceea, numele spiritelor rele nu erau rostite:
pentru ca spiritele puteau sa se materializeze,
prin simpla pronuntare a numelui lor.
Si tot de aceea rugaciunea vindeca, aduce lumina.
Dar mai mult decat atat, orice cuvant rostit poate crea o realitate,
depinde insa ,de sentimentul ce se afla in spatele cuvantului.
O simpla urare de drum bun adresata cuiva cu tot sufletul,
il poate feri pe calator de accidente si pericole la fel ca un talisman.
Aceleasi cuvinte rostite la repezeala,formal, cu gandul in alta parte,
fara ca in realitate sa-i dorim tot binele celui de care ne despartim,
sunt o mica insulta.
O urare sincera de succes la examen, sau pur si simplu
salutul zilnic de “o zi buna”,
sau de “Doamne-ajuta”pot face minuni.
Un cuvant frumos poate aduce un ocean de fericire.
O vorba buna spusa din inima poate aduce echilibrul
in sufletul unui om sau in jurul lui.
Ce ne costa sa o rostim?
Ea poate aduce chiar vindecare, poate aduce bucurie,
poate stinge conflicte si lega  prietenii.
Vorba buna intotdeauna este constructiva .
Dar nu e de-ajuns sa stim cum sa vorbim.Trebuie sa stim si cand.
Tacerea da valoare cuvintelor.
Sa nu incercam binele cu de-a sila, cand celalalt nu are nevoie de vorbe,
ci doar de cineva care sa-l asculte.
Tacerea si ascultarea ii dau celuilalt incredere, curaj si linistire.
Adesea oamenii vin la noi  pentru a ne aduce informatii,
chiar daca nici ei ,dar  nici noi nu stim acest lucru.
Daca nu-i ascultam cu atentie, ei nu ne vor putea transmite
mesajul pe care il au si putem pierde
o ocazie sau un sprijin important.
Ascultand, ii ajutam pe ceilalti sa ne aduca cuvantul cel bun,
ascultandu-i ne vine inspiratia sau o idee salvatoare.
Traim intr-o lume ce s-a departat mult de radacinile ei spirituale,
in care fie vorbim foarte mult fara sa spunem nimic,
mai mult din teama de a tacea –
caci tacerea ne obliga sa ne intalnim cu noi insine –
fie stam in fata televizorului ori a calculatorului
si nu mai deschidem gura ore sau zile in sir.
Cuvantul este privit doar ca un instrument de comunicare,
o insiruire de sunete  asociate cu un sens.
Am uitat , dar :cuvantul vindeca sau  ucide creeaza ori distruge
si am uitat ca noi suntem cei ce purtam asupra noastra
aceasta teribila arma, acest minunat talisman.
Ne lasam coplesiti de depresie, stres, suparari si atatea boli
care provin  din aceste sentimente,cand vindecarea este la indemana noastra:
doar prin puterea cuvantului, rostind zilnic vorbe frumoase,
pline de iubire si adevar.