Adevarata putere a omului este aceea a gândirii.
Dar, pentru a lucra, gândul are nevoie de
anumite conditii si una dintre acestea,
o conditie principala, este linistea.
În planul fizic este usor sa obtii linistea,
ajunge sa închizi usa sau ferestrele, sa-ti astupi
urechile.Desigur,linistea exterioara este necesara,
indispensabila,în masura în care ofera conditiile
necesare pentru realizarea linistii interioare,
a gândurilor si sentimentelor,ceea ce este mult
mai greu de obtinut.Exista persoane carora le poti
auzi zgomotul interior, chiar si când stau linistite:
o neliniste, un freamatle strabate întreaga fiinta.
Dar exista si persoane care chiar si atunci când vorbesc,
emana ceva linistitor.Linistea este o calitate a vietii
interioare.Pentru a obtine linistea interioara, trebuie
sa creezio armonie în corpul fizic, în sentimente si
în gânduri.Poti regasi linistea si ascultând muzica:
recviemuri, liturghii muzicale, caci aceasta muzica ,
reflecta o lume aflata cu mult deasupra pasiunilor omenesti,
conducând cel putin pentru câteva minute,în aceasta lume
superioara.Odata ce ai realizat linistea interioara,
se pune problema pastrarii ei.Realizarea linistii
interioare este un indiciu al evolutiei fiintelor.
Nu numai ca aceasta liniste îti va deschide portile
iluminarii,dar tu însuti vei devenio sursa de
binecuvântare pentru întreaga omenire.
Multi oameni sînt atât de obisnuiti sa se agite încât,
atunci când li se ofera posibilitatea sa traiasca
câteva zile în liniste,ei gasesc acest lucru anormal.
Pentru ei, viata înseamna tracasare, neîntelegeri, conflicte.
Dovada: în fata conflictelor, tragediilor, toti spun:
"Asa este viata!". Ei bine nu, nu aceasta este viata,
aici întâlnim numai un grad inferior al ei.
Nu asa este adevarata viata.
Ei nu pot cunoaste adevarata viata, fiindca nu au
înteles ca trebuie sa depuna eforturi sa-i poata gusta
puritatea, frumusetea, lumina.
in toate epocile, în toate civilizatiile, au existat
cel putin câteva fiinte care au gustat aceasta
viata superioara;Ele au descris-o, au oferit reguli, precepte,
pentru toti cei care doresc, sa guste din ea
Prima conditie este sa te poti elibera.
Sa nu mai accepti sa fii mereu nervos,nelinistit,îngrijorat .
Oamenii sunt aceia care au facut viata zgomotoasa, dezordonata,
haotica, nelinistitoare. De-a lungul veacurilor, oamenii
au deformat,viata pe care Creatorul le-a oferit-o.
Si continua sa o faca! Existenta este asa fel conceputa,
incat omul sa se împovareze, din ce în ce mai mult,
Tentatiile se înmultesc: banul, marirea, puterea, functia,
avutiile; toate acestea sunt poveri sub care omul,
va sfârsi strivit.Obsesia rezolvarii problemelor
nu va conduce la rezolvarea lor.
Dimpotriva, la întretinerea lor , mai mult timp.
Lasand grijile deoparte, vei primi lumina ce iti va permite
sa gasesti solutia.Daca ajungi sa-ti controlezi
din ce în ce mai bine sentimentele, gândurile, gesturile,
iti vei modifica destinul.Caci destinul depinde de controlul
pe care esti capabil sa-l exerciti ,în tot ceea ce faci.
O fiinta umana este, înainte de orice, un spirit, dar
pentru a trai pe pamânt trebuie sa se încarneze..
Fiinta umana traieste în organismul cosmic si face
parte din el,este o celula a acestui gigantic corp
care este universal.De multe secole,oamenii
n-au reusit sa învete care ar trebui sa fie atitudinea
lor fata de natura,fata de acest corp cosmic din care
fac si ei parte.Ei sînt neglijenti,neatenti la gandurile
la actiunile lor, la sentimentele lor, si astfel
introduc dezordinea în organismul cosmic,tulburand
functionarea corpului universal
Fiind o celula în corpul naturii,care este corpul
lui Dumnezeu,
trebuie sa ne gândim zilnic sa ne armonizam cu universul,
cu locuitorii diferitelor sale regiuni,
chiar daca nu ii cunoastem, chiar daca nu stim unde se afla.
Armonia se simte imediat: în gesturi, în priviri,
in sunetul vocii.
Armonia trebuie cautata de dragul armoniei,
din nevoia de a intra în simfonia universala.
Avem nevoie de linişte şi, mai ales, de liniştea naturii,
pentru că în natură ne avem rădăcinile.
Când suntem singuri în pădure, la munte, se întâmplă
să ne simţim transportaţi într-un trecut îndepărtat,
in care omul trăia în comuniune cu forţele
şi spiritele naturii. In acele momente dacă
auzim ciripitul păsărilor sau un zgomot de cascadă, simţim
că acele sonorităţi contribuie la împlinirea liniştii.
Ele nu distrug linistea, ci, dimpotrivă o accentuează.
Uneori nu conştientizăm liniştea, nu-i acordăm atenţie.
Chiar zgomotul surd al valurilor nu distruge profunzimea
liniştii mării sau a oceanului.
Mulţi oameni confundă liniştea cu singurătatea,
de aceea se tem de linişte: le este teamă de singurătate.
In realitate, liniştea este un ţinut locuit. Dacă vreti să
nu rămâneţi vreodată săraci sau singuri, căutaţi liniştea.
Căci, adevărata linişte este populată de nenumărate entităţi.
Creatorul a plasat peste tot locuitori: în pădure, în lacuri,
în oceane,în munţi şi chiar sub pământ.Chiar şi focul
este populat,şi eterul, şi stelele,totul este locuit.
Din păcate, zgomotul civilizaţiei care sfârşeşte prin
a invada totul şi existenţa materialistă şi banală
a oamenilor au creat condiţii nefavorabile manifestării
entităţilor lumii invizibile, căci ele se îndepărtează
cât pot de mult de aceste locuri ocupate de oameni.
Şi nu pentru că nu i-ar iubi pe oameni, dar cum ar putea ele
să rămână în aceste ţinuturi pe care oamenii le tulbura neincetat
prin lipsa lor de respect, prin grosolănia şi violenţa lor?.
Ele se retrag din ce în ce mai mult în regiuni inaccesibile omenirii.
Asemenea înţelepţilor care se izolează în deşert,
în munţi sau în grote, pentru a scăpa de zgomot şi agitaţia
oamenilor inconştienţi, spiritele luminoase ale naturii se refugiază
în locuri pe care oamenii nu le-au putut încă murdări şi tulbura.
In majoritatea mitologiilor, muntele este prezentat ca un tărâm
al zeilor.Acest lucru poate fi considerat ca un simbol,dar si ca
o realitate:vârfurile înalte ale munţilor sînt ca nişte antene
cu ajutorul cărora pământul atinge Cerul,şi de aceea ele sînt
locuite de entităţi foarte puternice. Cu cât omul se înalţă pe
munţi,cu atât mai mult întâlneşte liniştea, şi în această linişte
el descoperă originea lucrurilor, se uneşte cu Cauza primară,
intră în oceanul lumii divine.Din păcate, în zilele noastre,cu
actualele mijloace de transport, vedem din ce în ce mai des oameni
mergând la munte;acest lucru a devenit ca o modă; merg la ski,
pentru a se distra,si apoi povestesc că au reuşit să coboare pe una
sau alta dintre pârtii,că au escaladat înălţimile... Şi, în loc să
respecte liniştea muntelui,să se lase influenţaţi de el pentru a
descoperi stări de conştiinţă superioare,ei se comportă ca în
orice loc de pe pământ; îşi aduc gratarele, bautura ţigările,
muzica galagioasa ca şi cum nu ar exista şi alte locuri pentru
a chefuişi face zgomot! Astfel, ei deranjează enorm locuitorii
acestor regiuni.Dar, nimeni nu le spune oamenilor că prin neatenţia
prin lipsa lor de respect,ei tulbură atmosfera şi deranjează
întreaga creaţie.Dacă acest lucru se prelungeşte într-o zi, toate
entităţile vor pleca acolo unde vor găsi într-adevăr liniştea,
acolo unde oamenii au foarte greu acces. Odată ce acestea
s-au îndepărtat de acele ţinuturi in care locuiau,misterul şi caracterul
sacru dispar odată cu ele, locurile nu mai sînt impregnate de lumină
şi forţă spirituală, iar acest lucru este regretabil.
Deci,dacă nu mergeţi la munte într-o stare de spirit convenabilă,
creaturile invizibile se îndepărteaza, iar voi nu veţi primi
nimic de la ele.De aceea, vă întoarceţi acasă la fel de limitaţi
ca înainte,şi mica vacanţă nu poate fi binefăcătoare sănătăţii
voastre,pentru că starea fizică depinde de cea psihică.
Deci, la ce vă foloseşte că aţi urcat din greu până în vârful muntelui,
dacă nu puteţi reveni mai puri, mai puternici, mai nobili
şi mai sănătoşi?,dacă nu aţi înţeles că urcatul pe munţii fizici
este o imagine a căţăratului pe munţii spirituali?.
Să urci şi să cobori... Să urci,înseamnă să te debarasezi,încet-încet,
de tot ceea ce te incomodează,te împovărează, pentru a găsi liniştea,
puritatea, lumina,şi pentru a simţi ordinea divină instalându-se
în tine.Cât despre coborâre, este revenirea zgomotului în gânduri
şi sentimente, revenirea agitaţiei,a dezordinii,
a incertitudinilor interioare.
Indiferent unde mergeţi, pe munte, în păduri, pe malurile lacurilor
sau ale oceanelor, dacă vreţi să vă comportaţi ca nişte copii
ai Domnului care aspiră la o viaţă mai subtilă, mai luminoasă,
va trebui să deveniţi conştienţi de prezenţa creaturilor eterice care
trăiesc acolo.Apropiaţi-vă de ele cu respect salutaţi-le,asigurati-le
de iubirea voastra şi rugaţi-le să vă binecuvânteze. Aceste creaturi
care vă zăresc de departe,sînt atât de fermecate de atitudinea voastră
încât sînt pregătite să reverse asupra voastră pacea,lumina,energia pură.
Vă veţi simţi atunci scăldaţi, învăluiţi în iubire şi fascinaţi
de aceste entităţi spirituale şi când veţi coborî inapoi ,spre oraşe,
veţi aduce cu voi toate aceste bogăţii, dar şi revelaţii.
Apoi,în final, veţi avea bucuria să ştiţi că aţi contribuit la
menţinerea in anumite ţinuturi a locuitorilor celeşti ce le
populează sau, chiar ati atras noi prezenţe.
Numai în tăcere puteţi să pregătiţi condiţiile favorabile
manifestării entităţilor divine, căci aceste entităţi au nevoie
de linişte.Deci, învăţaţi să iubiţi această linişte si creati
în jurul vostru o atmosferă spirituală de linişte şi armonie.
Adevărata putere a omului este aceea a gândului.
Gândul este acela care dirijează,care realizează,care creează.
Dar, pentru a lucra, gândul are nevoie de anumite condiţii
si una dintre acestea,o condiţie principală, este liniştea.
Este o greşeală să credeţi că, prin discuţii, prin confruntări
şi controverse, gândul se dezvoltă.
Ceva se dezvoltă în acest caz, dar nu este vorba despre
gândirea pură.De aceea, meditaţia este un exerciţiu atât de greu
pentru majoritatea oamenilor:căci, ei nu ştiu ceea ce este
in realitate gândirea şi nici nu se pricep cum să o folosească.
Ei îşi închipuie că pot intra oricum în lumea tăcerii,
fără nici o pregătire prealabilă, tulburand de fapt, liniştea.
Aşa se şi întâmplă, căci gândul prost stăpânit, tulbură liniştea:
el oscilează la dreapta sau la stânga, tulburând tot ceea ce
întâlneşte în cale.Adevărata gândire este in mentalul superior;
Imediat ce gandirea coboară în regiunile intelectului
(planul mental inferior) şi ale inimii(planul astral)
ea isi pierde aproape întreaga forţă de acţiune.
Dacă vreţi ca gândirea să-şi regăsească adevărata putere,
ca să vă legaţi de Cer, trebuie să urcaţi până în mentalul
superior,unde domneşte liniştea absoluta.
In această linişte, armonie, gândirea liberă îşi ia avânt,
zboară în spaţiu, se aruncă în oceanul luminii.
Nimic nu-i poate împiedica zborul, căci ea are aripi puternice.
Dimpotrivă, cu cât veţi coborî la şes, vorbind în sens spiritual,
cu atât mai mult zgomotul se va instala, în gândurile şi
sentimentele voastre,iar dacă veţi încerca să vă concentraţi
asupra Creatorului,nu o veţi putea face.
Atunci cand spuneti ca meditati,numai bunul Dumnezeu ştie ce este
în mintea voastră desi rămâneţi în linişte;
Ati reusit oare sa va dirijati gandurile spre planurile superioare?.
Care sînt subiectele, imaginile şi amintirile asupra cărora v-aţi oprit?
De obicei va concentrati asupra a ceea ce este pământesc: hrana,
relatii interumane,..
Din cauza acestei gălăgii, nu reuşiti nici măcar pentru câteva minute,
să vă concentraţi gândul până în regiunile sufletului şi spiritului.
Atât timp cât veţi rămâne în planurile astral şi mental inferior,
veţi fi nelinistiti, tensionati nu veţi găsi niciodată liniştea
necesară unei activităţi spirituale. Natura gândurilor şi a
sentimentelor obişnuite produce aceste efecte şi este perfect normal.
Nu veţi ajunge să obţineţi cu adevărat liniştea interioară
decât atunci când veţi începe să lucraţi asupra armoniei.
Zilnic,opriţi-vă pentru a observa ceea ce se petrece în
interiorul vostru,şi deîndată ce observaţi cea mai mică tulburare,
cel mai mic dezacord, faceţi un efort pentru a-l remedia.
Liniştea interioară este o stare greu de atins!
Intreaga zi trebuie să facem eforturi pentru a-i crea condiţii,
şi, armonia este prima dintre ele.
Dacă simţiţi că deveniţi nervoşi, nerăbdători, irascibili
cu cei din jur, este inutil să încercaţi să căutaţi explicaţii
în altă parte.Mulţi cred că, fără a fi pregătiţi,pot trai unele
experienţe spirituale şi vor avea revelaţia luminii divine.
In realitate, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii.
Armonia este cheia care deschide porţile tărâmului tăcerii:
armonia în planul fizic,armonia în sentimente, armonia în gânduri.
Atât timp cât nu sunteţi impregnaţi de acest cuvânt "armonie",
nu trebuie să aşteptaţi nimic din partea Cerului,
veţi fi excluşi de la binecuvântările lui.
Imaginaţi-vă că suflaţi cu putere asupra unei ramuri înflorite:
toate petalele se răspândesc în toate direcţiile, nu mai rămâne
nimic din ordinea,din aranjamentul care creau întreaga frumuseţe.
Ei bine, este ceea ce voi construiţi în voi, când vă lăsaţi
antrenaţi de furie,de gelozie şi complicitate : provocaţi un suflu,
un curent ce tulbură dispoziţia atomilor şi a electronilor
şi această tulburare interioară stă la originea şi apariţia
bolilor psihice sau chiar fizice,care vă indeparteaza de lumea
spirituală. De aceea, când apare o tulburare, vorbiţi-le
celulelor voastre;Spuneţi-le: vă trimit unde de armonie
şi iubire, fiţi ascultătoare si reluaţi-vă activitatea.
Nu lăsaţi niciodată o stare negativă să se instaleze în voi,
încercaţi să o remediaţi imediat. Când veti crea armonia, va veti
simţi bine.Chiar dacă nu aveti vreun motiv anume de bucurie,
va veti simţi fericiţi.
Şi invers, când sunteti într-o dezordine interioară, va este rău ,
fără vreun motiv anume. Armonia stă la baza stării de bine,
şi dacă nu trăiti în armonie, nu va simţiti bine, chiar dacă
nici un eveniment nu v-a tulburat.
Eu apreciez calitatea fiinţelor pe care le întâlnesc,
în funcţie de armonia ce există în ele.
Sursa :CALEA TACERII-OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu