ETOS - Refuzul manipularii colective

Etos from Anti Iluzii on Vimeo.

Prezentat de dublul nominalizat la Oscar, Woody Harrelson,
filmul Ethos deschide capacul unei Cutii a Pandorei.
El descopera  problemele sistemice,
ce au garantat eşecul fiecarui  aspect al vieţii terestre actuale:
de la dezastrele ecologice la democraţie şi  pierderea libertăţilor personale;
de la terifiantele conflicte de interese, din politică,
la puterea corporatistă neîngrădită de nimeni si nimic;
de la la mass media aflată în mâna unor masive conglomerate comerciale,
la complexul militar industrial, care practic a cumpărat reprezentanţii natiunii .
Documentarul   descrie  succint  aceste complexe interconectări
şi cuprinde interviurile unor gânditori de seamă, ai societăţii contemporane
ca Noam Chomsky ,care prin  câteva replici perfect argumentate,
demolează mitul implicat de noţiunea aberantă de "democraţie".
În mod evident, capitalismul nu poate fi o democraţie,
fiindcă interesele dominante sunt cele corporatist-financiare,iar
procesul electoral este  transformat într-o licitaţie
(în care orice structură guvernamentală sau legislativă, este de vânzare).
La  fel de bine , nici comunismul nu poate fi o democratie ,
fiindcă interesele dominante sunt cele ideologice şi nu cele umane.
Noam Chomsky, este un lingvist, filozof şi activist politic, profesor emerit la MIT.
El este  considerat unanim ca fiind părintele lingvisticii moderne şi,
în acelaşi timp, un dizident , autor a peste 150 de cărţi,
ce s-au bucurat de recunoaştere internaţională,
în ciuda ignorării lor  de către mass media.
Începând cu opoziţia sa activă contra războiului din Vietnam,
concretizată şi prin eseul din 1967, "Responsabilitatea intelectualilor",
extins ulterior la "Puterea americană şi noii mandarini", din 1969,
Chomsky  este  cunoscut, pe plan mondial,
ca un critic proeminent al politicii interne şi externe a SUA,
fiind considerat cel mai citat autor în viaţă.
El este,  un comentator politic sincer şi deschis şi un activist dedicat ţelurilor sale;
Chomsky s-a auto-declarat ca fiind un  partizan al liberţii umane absolute.
Criticismul social al lui Chomsky include
"Consimţământul fabricat: Economia politică a mass media",
carte scrisă in 1988, împreună cu Edward S. Herman.
In aceasta carte se face o  critică acerbă modelului propagandistic,
rezultat din cercetarea  activităţii mass media.
Din acest punct de vedere , trebuie să recunoaştem
că dintre toţi nemernicii istoriei,
naziştii, au fost cei mai cinstiţi,
fiindcă şi-au intitulat unul dintre cele mai importante ministere,
ca fiind nu al educaţiei sau ştiinţei sau informării,
ci real - al propagandei.
Eternele elite care ne conduc, s-au temut întotdeauna
doar de revolta iraţională a maselor,
din moment ce au creat instrumente de propagandă şi manipulare în masă.
Mai nou,aceste elite  promovează o politică de exterminare în masă,
pentru a ne reduce la "numărul ideal",
căruia i se va potrivi în continuare, lesa gândită pentru noi,de milenii
de "zeii" şi "semizeii" ce încă ne conduc.
Întrebare:
în virtutea căror "calităţi ", reale sau închipuite,
au fost selectate aceste elite,
care  se consideră perfect îndreptăţite să ne conducă ?
A dreptului ereditar ?
Am văzut, cu toţii, ce creaturi se pot naşte în familiile celebre,
fiindcă este mai mult decât clar că
inteligenţa, bunul simţ şi mai ales compasiunea,
nu se transmit genetic şi, ca atare,
popoare întregi au ajuns să fie conduse de
sociopaţi, călăi perfecţi, din galeria unor
Napoleon, Mao, Stalin, Hitler şi, mulţi alţii.
Dar, "marii gânditori", au concluzionat că
masele nu-si  pot asuma actul decizional,
datorită comportamentul lor imprevizibil .
In concluzie, controlul elitelor era o cerinţă obligatorie
şi, astfel  cercul se închide perfect.
Dupa cel mai mare furnizor de droguri al sec.XX,Sigmund Freud,
a apărut un alt monstru, nepotul său Edward Bernays, responsabil
de manipularea globală a maselor, în societatea de consum,
prin edificarea mecanismelor noii propagande,
rebotezată de el  "relaţii publice".
Combinând ideile lui Gustave Le Bon şi Wilfred Trotter,
privind psihologia mulţimilor,
cu ideile psihoanalitice ale unchiului său,
Bernays este unul dintre primii care a  manipulat  opinia publică,
pe  baza mecanismelor subconştientului uman.
El a considerat că, această manipulare, este necesară,
într-o societate pe care el o considera iraţională,
ca rezultat a ceea ce Trotter descrisese anterior
prin aşa-numitul "spirit de turmă" .
Bernays este o dovada vie ca , sănătatea mentală precară,
nu poate fi o piedică  si ca un  astfel de specimen  al naturii,
complet lipsit  de sentimente umane,
să ajungă celebru şi să fie considerat,
conform revistei Life Magazine,
ca unul  dintre cei mai influenţi americani ai sec. XX.
Prin noua sa teorie a relaţiilor publice, Bernays,
a ajutat la popularizarea ideilor freudiene în SUA,
folosind psihologia şi alte ştiinţe sociale,
în campaniile sale de propagandă publică, afirmând:
"Dacă vom înţelege mecanismul şi motivaţiile minţii colective,
nu vom putea oare  să controlăm şi să înregimentăm masele,
conform  voinţei noastre, fără ca ele  s-o ştie măcar ?
Recenta practică a propagandei, ne-a demonstrat că este posibil,
cel puţin până la un  punct şi între anumite limite...",
El si-a botezat noua tehnică de modelare a opiniei publice,
 "fabricarea consimţământului".
De la un simplu agent de presă pentru teatre, în 1913,
Bernays a ajuns, în timp, prin promovarea ideilor sale
total lipsite de scrupule, să fie membru al comitetului prezidenţial
iar apoi să coopereze cu: Procter & Gamble, American Tobacco Company,
Cartier Inc., Best Foods, CBS, United Fruit Company, General Electric,
adepţii teoriei şi practicii fluorizării apei, de la Public Health Service,
Aluminum Company of America şi lista numelor "mari" poate continua.
"Doctrine militare" elaborate de alţi sociopaţi,
prevăd masive distrugeri sociale, cu afectarea clară a populaţiei civile,
indiferent de minciuna propagandistică a armatelor  "umanitare".
Prin propagarea şocului şi groazei la nivel global,
este aplicata  cu brutalitate şi fără milă,  forţa,
în scopul paralizării oricărei iniţiative contrare trupelor de ocupaţie.
Sistemul nostru lucrează contra binelui public.
Democraţia este o himeră, dar nu putem schimba nimic, de fapt,
până nu înţelegem mecanismele intime şi forţele care guvernează totul
şi care, azi,  sunt în mod evident îndreptate împotriva   maselor.
Nu ne aflăm totuşi într-o situaţie fără ieşire.
Filmul  Ethos ofera  o soluţie nu originală, dar în mod cert eficientă.
Trebuie sa  conştientizam  o dată pentru totdeauna,
că suntem  pe marginea prăpastiei şi că trebuie să ne trezim
şi să ne implicăm colectiv, împotriva sistemului
şi nu prin metode brutale ci, pur şi simplu subminând şi boicotând
însăşi esenţa  sistemului  de consum - mecanismul profitului.
În cele din urmă, apatia noastră şi lipsa de coeziune,
sunt sigurele obstacole în calea unei evoluţii pozitive
şi a smulgerii definitive a lanţurilor  sclaviei  ce durează de milenii.
Aceasta sclavie a fost cosmetizată, în timp, sub tot felul de denumiri de sisteme sociale.
Ultimul sistem social, ( aşa-zisa "democraţie") este  cel mai insidios , cel mai agresiv
şi cel mai fals dintre toate, fiindcă oferă iluzia unei "libertăţi de alegere",
într-o lume care se apropie vertiginos, de cel mai înalt grad de centralizare a puterii,
întâlnit vreodată în istoria ce ni s-a permis s-o cunoaştem.

Fiecare zi

VANAND DIMENSIUNEA ASCUNSA

Vanand dimensiunea ascunsa from Anti Iluzii on Vimeo.

Va prezint un documentar fascinant, Hunting the Hidden Dimension,
ca un elogiu binemeritat, adus unui matematician de geniu,
Benoit Mandelbrot.
El a impus, începând cu anul 1975,
dar, mai ales, ca autor al cărţii "The Fractal Geometry of Nature",
un nou domeniu al matematicii, geometria fractală.
Prezenţa geometriei fractale în viaţa cotidiană ,
are aplicaţii diverse, de nebănuit, revelate, în parte, de acest film.
S-ar putea să nu ştiţi, dar fractalii, la fel ca aerul pe care-l respirăm,
sunt peste tot în jurul nostru, formele lor neregulate, repetitive,
putând fi descoperite în formaţiunile noroase şi ramurile copacilor,
în broccoli şi în culmile aspre ale munţilor şi, chiar, în ritmurile inimii umane.
Filmul ne poarta printr-o aventură uimitoare,
cu ajutorul unui grup de matematicieni rebeli, hotărâţi să descifreze regulile
ce guvernează geometria fractală.
Timp de secole, formele neregulate, fractale, au fost considerate
a fi dincolo de frontierele posibile, ale cunoaşterii matematice,
fiind considerate ca lipsite de orice aplicabilitate practică.
Iniţial , au fost imaginate şi studiate de matematicieni ca:
Georg Cantor, Karl Weierstrass şi Felix Hausdorff,
care le-au considerat funcţii continue dar nediferenţiabile.
Ulterior, le-au abandonat, fiindcă nu li se putea găsi o explicaţie,
în contextul limitatei geometrii euclidiene.
Un fractal matematic, se bazează pe o ecuaţie ce este supusă unei iteraţii,
o formă de conexiune inversă, repetitivă.
Există multe exemple de fractali, care sunt descrişi ca:
având proprietăţi de auto-asemănare, cvasi auto-asemănare sau auto-asemănare statistică.
Deşi sunt pure construcţii matematice, fractalii pot fi descoperiţi în natură,
fapt pentru care au fost incluşi si în opere de artă,
si in aplicaţii curente în medicină, seismologie şi analize tehnice din domenii diverse.
Un fractal are, următoarele caracteristici:
- are o structură foarte complexă la scări oricât de mici, arbitrar alese;
- este prea neregulat, pentru a putea fi descris, cu uşurinţă, în limbajul euclidian tradiţional;
- prezintă auto-asemănare (aproximativă şi aleatorie);
- are o dimensiune Hausdorff, care este mai mare decât dimensiunea sa topologică;
- are o definiţie simplă, repetitivă.
Deoarece arată similar, la toate nivelele de amplificare, fractalii sunt consideraţi,
ca fiind figuri geometrice, infinit de complexe.
Obiectele naturale, ce pot fi aproximate de fractali, includ:
norii, culmile muntoase, fulgerele, liniile costiere, fulgii de zăpadă, diverse vegetale
(ca broccoli sau conopida), anumite tipare de culoare, întâlnite în lumea animală ş.a.m.d.
Imagini de fractali, pot fi generate, automat, de programe computerizate,
dar, deşi poartă această denumire generică,
nu manifestă toate caracteristicile meţionate anterior,
cum ar fi, de exemplu, păstrarea auto-asemănării la orice nivel de amplificare.
Matematica ce stă la baza fractalilor, a început să se contureze în secolul al XVII-lea,
când matematicianul şi filozoful Gottfried Leibniz,
a remarcat, auto-asemănarea repetitivă,
deşi el a considerat (in mod gresit) că, doar linia dreaptă, are această proprietate.
Abia la 1872, a fost creată o funcţie matematică, a cărei reprezentare grafică,
poate fi considerată a fi fractală,
când, Karl Weierstrass, a dat un exemplu
de funcţie neintuitivă, continuă dar nediferenţiabilă.
În 1904, Helge von Koch,
nesatisfăcut de definiţia abstractă şi analitică a lui Weierstrass,
a dat o definiţie mai mult geometrică, unei funcţii similare,
cunoscută, astăzi, sub numele de curba lui Koch.
Funcţii iterative plane, complexe, au fost de asemenea investigate,
la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX,
de Henri Poincaré, Felix Klein, Pierre Fatou şi Gaston Julia.
Dar fără sprijinul grafic al unui computer modern,
ei nu au avut posibilitatea vizualizării frumuseţii matematice,
a multor funcţii pe care le-au descoperit.
În anii '60, Benoit Mandelbrot, a început să studieze proprietăţi ca:
auto-asemănarea, în articole precum:
"Cât de lungă, este linia costieră a Marii Britanii"
şi "Auto-asemănarea statistică şi dimensiunea fracţională",
care se bazau pe descoperiri, mai timpurii,
ale matematicianului Lewis Fry Richardson.
Într-un final, în 1975, Mandelbrot inventează termenul de "fractal",
pentru a diferenţia un obiect,
a cărui dimensiune, este mai mare decât dimensiunea sa topologică.
El si-a ilustrat definiţiile matematice, cu vizualizări computerizate şocante,
imagini bazate pe definiţii recursive, si au impus definitiv termenul de "fractal".
Graţie fantasticei opere a lui Mandelbrot, care a regândit dimensiuni vitale,
intuind ordinea din dezordine,
matematicienii încep, astăzi, să le întrevadă potenţialul enorm.
Ei se aventureaza într-un teritoriu necartografiat,
al unor, enigme, ale matematicii şi vieţii.
Descoperirile lor remarcabile, adâncesc cunoştinţele asupra naturii şi
stimuleaza noi descoperiri ştiinţifice, medicale şi artistice,
mergând de la ecologia ameninţatei păduri tropicale,
a efectele speciale cinematografice şi moda vestimentară.
Prin contribuţia unor astfel de minţi perfect intuitive,
ale unor rebeli ai ştiinţei, ca :
Halton C. Arp, Benoit Mandelbrot şi Nassim Haramein,
avem astăzi explicaţii, pentru tot ceea ce părea, cândva, a fi un haos.,
Revelaţiei Universului holografic şi fractal,ii urmeaza firesc,
revelatia naturii deloc aleatoare,
ce poate fi cuprinsă în ecuaţii şi formule matematice riguroase,
spulberându-se, astfel, orice dubiu,
în ceea ce priveste existenta unei Minţi Supreme,
ce a imaginat totul, în cel mai mic şi aparent insignifiant, amănunt.
Auto excluşi, din climatul, agresiv, al ştiinţei contemporane,
care glorifică încremenirea paradigmei curente,
astfel de oameni, au fost constant atacaţi de "savanţii" obtuzi,
fabricaţi şi acceptaţi de sistem, incapabili să perceapă noul.
Asta este o dovada suplimentară că trăim într-o lume care blochează, constant,
progresul.
Un geniu ca Mandelbrot, este aproape strivit, de indiferenţa, dispreţul
şi chiar agresivitatea colegilor mediocri,
care i-au catalogat opera, ca fiind o "creaţie a unui computer stupid".
Documentarul are, desigur, unele limite( precum promovarea teoriei evoluţioniste,
ca bază a dezvoltării fractale a lumii naturale,
sau invocarea dioxidului de carbon din atmosferă, ca explicaţie a "încălzirii globale".)
Dar dincolo de astfel de ficţiuni, incomplet demitizate în lumea de azi,
filmul are meritul incontestabil, de a recunoaşte un deschizător de drumuri,
ca Benoit Mandelbrot şi chiar de a strecura, în context, mici proteste
la adresa sistemului oficial.
Se aminteste , oarecum în trecere,
de ameninţările cu tăierea fondurilor de cercetare,
ale unui cardiolog, ce a intuit posibilităţile de diagnoză, deschise de fractali.
"Norii nu sunt sferici, munţii nu sunt conici,
liniile de coastă nu au nimic circular, în ele
si nici fulgerul nu călătoreşte în linie dreaptă...", argumentează Mandelbrot,
în cartea sa revoluţionară: "Geometria fractală a naturii".
Dimpotrivă, spune el,
"formele naturale ca şi multe creaţii umane, au forme brute, neregulate."
Pentru a studia şi învăţa, din această dezordine,
pentru care a inventat termenul de fractal
(provenit din termenul latin fractus - ce înseamnă rupt, fracturat),
Mandelbrot a imaginat un nou tip de matematică vizuală,
bazată tocmai pe astfel de forme neregulate, geometria fractală,
total diferită de geometria euclidiană, pe care am învăţat-o în şcoli.
Geometria fractala are deja multiple aplicaţii
în metalurgie, cosmologie, medicină, artă ş.a.m.d.
"Am auzit adesea, fractalii, fiind descrişi ca
imagini simpatice, dar cam inutile...",
îşi aminteşte Mandelbrot, deşi aplicaţiile actuale ale acestora,
afirmă tot el,
"sunt atât de numeroase şi în domenii atât de diverse, că nu-ţi vine să crezi."
În ciuda succesului său actual,
Benoit Mandelbrot, a rămas acelaşi rebel,
ce a refuzat să-şi asume paternitatea tuturor ideilor magnifice,
izvorâte din cercetarea sa fundamentală,
preferând să se izoleze .
El isi motiveaza astfel, alegerea:
"Ei bine, de exemplu, setul Mandelbrot a avut un succes uriaş.
Într-un an, milioane de oameni s-au implicat în studierea lui.
M-am simţit total depăşit, de numărul şi tenacitatea lor.
Pe de altă parte, prefer singurătatea.
În fapt, mă simt arareori confortabil, într-o mulţime,
fiindcă mulţimile au o organizare a lor,
pe date, tradiţii şi experienţe comune.
Şi, eu, nu prea arăt a matematician.
Nu arăt nici a fizician şi nici măcar ca un critic de artă.
Există o mare putere în a fi un străin,
dacă poţi contribui cu ceva nou."

Un strop de inspiratie

Glasul Timpului

MAI PRESUS DE MINE

Mai presus de mine from Anti Iluzii on Vimeo.

MATRICEA VIE- HOLISM SI MEDICINA ALTERNATIVA

Matricea vie from Anti Iluzii on Vimeo.
Matricea vie - Holism şi medicină alternativă
The Living Matrix, este un film pe care-l recomand cu caldura ,
oricui este interesat să-şi deschidă mintea,
către posibilităţi de vindecare,
pe care medicina alopată nu le poate explica.
Succesul filmului, încă de la primele vizionări,
impreuna cu un curent de opinie favorabil medicinei alternative,
demonstrează rolul acestui film 
în promovarea unor idei revoluţionare pentru publicul larg.
Filmul este produs de Harry Massey,
fondator al Nutri-Energetics Systems 
şi regizat de Greg Becker,
preşedintele companiei mediatice Emaginate .
Documentarul Matricea vie, aruncă o provocare medicinei convenţionale,
de a-şi extinde orizontul cunoaşterii biologiei umane.
Urmarind filmul, descoperim o călătorie fascinantă,
condusă de unii dintre cei mai respectaţi experţi
în medicina bioenergetică sau alternativă.
Codex Alimentarius, este o aberatie care-şi propune să legifereze 
obiceiurile noastre alimentare, prin scoaterea din legalitate 
a unor plante si remedii naturale care au însoţit omenirea
în lunga-i călătorie de la Geneză şi până în prezent.
Punctele de vedere, prezentate în documentar,
sunt subversive, demonstrând fără putinţă de tăgadă,
impotenţa medicinei alopate (CLASICE), de a înţelege adevărata natură umană.
Scopul ei( evident nedeclarat ) fiind de a croniciza nenumarate boli, considerate
incurabile numai în paradigma curentă.
Deşi, fizica cuantică, se apropie rapid de aniversarea a 100 de ani de existenţă,
pentru medicina curentă, clasica , Pământul a rămas plat.
Medicina alopata este incapabilă să abandoneze modelul mecanicist newtonian,
ale cărui limite în explicarea Universului şi a naturii vii, au devenit tot mai evidente,
oricărei persoane căreia nu-i este frică să gândească.
Opacitatea sustinatorilor defunctei medicine alopate,
nu este deloc întâmplătoare, ci in stransa complicitate,
cu lacoma industrie farmaceutică. 
Din cauza acestei evidente lipse de onestitate, este inutilă stabilirea unui dialog,
care să permita demonstrarea sirului interminabil de dovezi,
în favoarea medicinei holistice,(care priveste organismul ca un tot unitar)
cu toate ramurile ei.
Majoritatea medicilor alopaţi este perfect conştienta ,
de adevarurile promovate de medicina holistica ,
dar preferă să le ignore, din pură rea-voinţă.
Otrăvirea chimică a populaţiei terestre, 
care s-a amplificat odată cu ascensiunea primului vânzător
de leacuri pe bază de petrol, din funesta familie Rockefeller,
a condus în ultima sută de ani la dispariţia noţiunii de vindecare.
EA a fost inlocuita cu statistici măsluite 
şi cu ideea convieţuirii cu bolile , pe durata intregii vieti, 
pentru a fi in permanenta dependenti de medicamente .
Si asta in conditiile demonstrate in care medicina alternativă,
oferă soluţii viabile imediate, necostisitoare si cu rezultate spectaculoase.
Un studiu al National Center for Complementary and Alternative Health, din SUA,
a aratat ca un număr crescând de americani,
utilizează tehnici medicale alternative,
care încorporează principiile medicinei informaţionale ca:
meditaţia, respiraţia controlată, si masajul terapeutic.
Numai în ultimii cinci ani ,s-au înregistrat cifre record.
Reorientarea către medicina alternativă,chiar şi pentru cei
ce nu sunt familiarizaţi cu noile principii ale comunicării cuantice
şi ale câmpurilor energetice umane, este explicabila
date fiind efectele secundare, invalidante, ale drogurilor chimice.
Cineva , a rebotezat aceste efecte adverse, ca efecte primare,
fiindcă sunt sigurele garantate din start.
( dependenţa de medicamente şi costuri prohibitive ale "tratamentelor").
Examinarea fiziologiei umane prin descoperirile fizicii cuantice,
ne depărtează, tot mai mult, de modelul maşinii biochimice.
Dovezile copleşitoare privind
comunicarea interatomică şi chiar intercelulară, descoperirea 
mecanismelor energetice de control ale stării de sănătate,
răstoarnă toată anatomia tradiţională, 
prin negarea rolului de procesor central al creierului
şi reatribuirea lui unui organ mult mai competent, inima.
Proiectul Genomului Uman iniţiat de Ari Patrinos în 1989,
anunţa, în 2003, finalizarea cartografierii genomului uman,
cu identificarea a circa 25.000 de gene,
de aproape cinci ori mai puţine,
decât numărul impus de teoria predeterminării genetice a naturii umane.
Acest eşec predictiv, nu pare insa să jeneze pe nimeni.
Fantasmele iniţiate de Watson şi Crick în 1953,
privind rolul fundamental al ADN-ului uman,
în determinarea comportamentului şi a fiziologiei,
rămânând în vigoare şi astăzi.
Teoria ciocnirilor moleculare,
ca mod de a transmite informaţia la nivel microscopic,
rămâne de asemenea validă,
deşi este la fel de aberantă ca
teoria astronomică a genezei lunare,
din ciocnirea Terrei cu un alt corp ceresc.
Azi , există dovezi că Luna este mai veche decât întregul sistem solar.
Absurditatea unei astfel de teorii newtoniene,
chiar dacă Pământul nu prezintă, nicăieri,
semnele dispariţiei unei asemenea cantităţi de masă planetară
şi nici nu se explică cum de a revenit, miraculos,
la forma sa aproape sferică,
nu pare să-i deranjeze pe cei ce se cred astronomi.
Atunci , opacitatea celor ce ar trebui să se ocupe de 
studiul fiziologiei umane şi ignorarea de catre ei ,
a unor dovezi evidente, nu poate să ne mai şocheze.
Studii tot mai profunde, demonstrează
funcţionarea sistemului nervos şi a creierului, într-un mod,
ce sugerează nelocalizarea fizică a proceselor neurologice.
Acestea au loc, la viteze ce depăşesc limitele fiziologice
de transmitere a influxului nervos.
Intreg sistemul biologic uman, este reglat de metronomul cardiac,
ce dovedeşte şi surprinzătoare capacităţi intuitive.
Rupert Sheldrake, unul dintre savanţii intervievaţi, 
este un binecunoscut biochimist britanic,
absolvent al Universităţii Cambridge,
ce a efectuat cercetări extinse în domeniul parapsihologiei.
El este însă celebru pentru teoria câmpurilor morfogenetice ,
e stau la baza funcţionării tuturor sistemelor vii.
Deşi este tratată cu ostilitate de comunitatea ştiinţifică,
teoria lui Sheldrake a fost demonstrata prin experimente,
care au aratat transmiterea de informaţii
(la diverse generaţii de şoareci de laborator),
prin intermediul acestor câmpuri,
datorită fenomenului de rezonanţă morfogenetică,
un gen de feedback ce afectează un întreg grup de fiinţe.
Sheldrake, defineşte câmpul său morfogenetic,
ca pe o bază de date universală, aflată atât la dispoziţia fiinţelor vii
cât şi a formelor abstracte, mentale.
Accesul concomitent la aceste înregistrări, poate explica, pe de altă parte,
cazul numerosilor inventatori care au dezvoltat soluţii tehnice aproape identice
în condiţiile unei izolări geografice de necontestat.
Ca mod de transmisie a unor tipare informaţionale şi arhetipuri,
teoria lui Sheldrake seamănă cu cea a inconştientului colectiv,
imaginată de psihiatrul Carl Jung.
Câmpurile morfogenetice conţin suficiente informaţii ,
pentru a modela, în cazul unei fiinţe vii: forma fizică,
comportamentul individual şi cel de grup, în cazul fiinţelor sociabile.
Sheldrake, admite, de asemenea, similaritatea cu termenul de arhivă akashică ,
(un termen vedic ce desemnează o bibliotecă a tuturor experienţelor
şi memoriilor înregistrate de fiinţele umane în cursul vieţii fizice) 
care a fost popularizat, în cadrul culturii occidentale de teozofi celebri, ca:
Helena Petrovna Blavatsky sau Rudolf Steiner.
Indiferent de denumirea utilizată,
conceptul unui câmp informaţional universal, ar putea fi singura explicaţie validă,
pentru multe fenomene ce dovedesc,
localizarea extracorporală a memoriei fiinţei umane.
Pentru adeptii lui Nassim Haramein, evoluţia psihică a fiinţelor umane,
poate fi explicată prin deplasarea spaţială şi temporală a sistemului solar,
către zone mult mai dense din punct de vedere informaţional,
cu care putem intra în rezonanţă.
Acest film fenomenal, cu informaţile lui incredibile,
vă va schimba modul de a gândi despre corpul şi mintea umana,
şi despre medicină...
Filmul aduce dovezi ştiinţifice,
privind realitatea câmpului informaţional care ne înconjoară,
si prin acestea constituie un argument, 
că fiecare fiinţă vie are capacitatea de a se autovindeca.