ALEGE SA APRECIEZI ,
SI SA TE BUCURI DE CEEA CE AI

Exista oameni, în viaţa cărora există lucruri bune si frumoase,
dar pe care ei nu le pot aprecia.
Daca le-ai cere acestor oameni să se concentreze si sa enumere
cateva aspecte , pe care le  apreciaza  în viaţa lor ,
s-ar trezi într-un pustiu interior,din care  doar mintea negativă
ar repeta continuu:
„Ce să apreciez?"
"Nu am ce să apreciez”, "Nu stii prin  ce trec" etc.
Mintea lor ar depăna doar lipsurile, frustrările, eşecurile,
problemele şi suferinţele pentru ca restul,
lucrurile bune şi frumoase ale vieţii,
să rămână undeva, într-un spaţiu al minţii
la care nu ar avea acces în acele momente.
Pentru a contracara mintea negativa care ii saboteaza,
ei ar trebui sa nu se mai concentreze
pe nemultumiri si pe ceea ce nu pare in regula, ci
asupra oamenilor buni din viata lor de exemplu.
Sau sa inceapa sa aprecieze ziua care abia începe ,
soarele care patrunde prin ferestre şi chiar simplul fapt
că sunt sanatosi sau ca traiesc.
Sa inceapa sa-si aminteasca momentele
în care au fost fericiti ,clipele în care au iubit pe cineva
şi pe acelea în care au fost iubiti .
Sa mulţumeasca in în sinea lor celor care
în momentele grele ale vieţii, i-au incurajat,
i-au ajutat,celor care i-au apreciat ,
celor care – prin blândeţea, bunătatea
şi frumuseţea comportării lor le-au redat  bucuria de a fi şi a trăi.
Dacă pare extrem de greu la început, să-si mute gandul
de la nefericire şi dezastru, pe măsură ce izbutesc să
găseasca cate un motiv de apreciere şi mulţumire,
devine tot mai uşor şi mai uşor, sa aprecieze.
Amintirile incep sa apara de la sine,iar lucruri pe care nu s-au gândit vreodată
să le aprecieze ,se ivesc singure ... în câmpul minţii.
Aşa că incep sa vada în interior ,frumuseţea dimineţilor
şi incep sa aprecieze ... curgerea firească a zilelor.
Faptul că deschid ochii şi sunt conştienti de existenţa camerei lor,
de căldura patului în care au dormit ,de caracterul frumos şi bun al unor oameni
care fac parte din viaţa lor devine ... de apreciat.
Atunci, dintr-o data, vor simţi că nu le lipseste nimic în mod esenţial,
or că ceea ce poate le lipseste,este doar ceea ce nu au nevoie.
Simplul fapt că pot visa la orice ,ca  isi  pot imagina tot ce-i mai frumos 
si ca  pot alege să aprecieze  lucrurile prezente in viata lor,
ii face sa inceapa sa se simta mai bine.
Încep să vada cu alţi ochi lumea şi viaţa.
Încep să conştientizeze că nu-i atât de important ce şi cât au ,
dar este deosebit de important să poata aprecia ceea ce au .
Să se poata concentra asupra lucrurilor frumoase, deja prezente în experienţa lor ,
este un prim pas într-un grandios act de creaţie.
Este un pas fantastic către ameliorarea stării lor interioare
şi către vindecarea ochiului minţii,care suferă pentru că ei au ales mai înainte
să vadă ce-i rău, ce nu au , ce nu pot, ce nu sunt,
sau ce nu fac alţii  pentru ca ei  să fie fericiti.
Dacă nu vad ce au acum ,este pentru că mintea lor
s-a concentrat mereu  asupra a ceea ce nu au .
Dacă vor continua să gândeasca, si sa afirme
că nu pot aprecia nimic din ce au , chiar nu vor vedea ceea ce  au .
Ei pot spune:nu am nimic, nu pot, nu sunt fericit;"
Iar altii care ii privesc, si ii asculta se pot mira , gândind:
„Dumnezeule, de-aş fi avut eu ce are omul ăsta”!
Însă, degeaba vede altul ce au ei.
Condiţia existenţei este aceea ca:tu să percepi fericirea,
tu să apreciezi, tu să fii mulţumit.
Fără gândurile şi trăirile tale, ţi se pot pune palate la picioare
şi ţi se pot da  scări de aur ca să te urci la cer;
Dar, fără să apreciezi,tu vei dori altceva decât ceea ce ai,
şi altceva decât lucrul căruia îi poţi mulţumi pentru că exista in viata ta.
Oamenii au mare nevoie să recupereze puterea lor de a aprecia
şi puterea de a spune „mulţumesc”,fie şi numai în sinea lor .
Un ceas de apreciere interioară poate face miracole pentru minte,
pentru inimă şi pentru viaţă!