Nu uita nici o clipă adevărata Sursă a energiei vieţii, în tot ceea observi în jurul tău.

Toţi facem parte din Dumnezeu,
 la fel cum valurile fac parte din ocean.
 Noi nu suntem separaţi de El decât în aparenţă.
 Dumnezeu este Oceanul de Spirit,
 iar oamenii sunt asemănători valurilor care apar pe suprafaţa sa.

 Văzute dintr-o barcă, aceste valuri par să fie foarte diferite 
 unele sunt înalte şi puternice, altele sunt mici şi nesemnificative.
 Dintr-un avion, se vede  numai oceanul,
 fără a sesiza valurile ce animă suprafaţa sa.
 La fel se întâmplă cu cel absorbit de iluzia  existentei  materiale.
 El se ataşează de succes şi este trist când suferă un eşec.
 Îi este teamă de durere şi boală,
 iubeşte viata terestră şi este îngrozit de moarte.
 Valurile existenţei umane par reale şi infinit diversificate. 
 În ochii unei fiinţe spirituale, totul este Dumnezeu.
 Cu cât furtuna este mai puternică, cu atât valurile sunt mai înalte.
 Cu cât vântul iluziei suflă mai puternic asupra minţii unui om,
 cu atât mai mult el  urmăreşte să se distingă de cei din jurul său.
 El vrea să-şi afirme personalitatea şi să se ridice deasupra celorlalţi
 prin vanitate şi orgoliu.
 Dar, la un moment dat, el  se va  lovi de valurile celorlalte ego-uri,
 provocate, la fel ca in cazul lui, de o furtună în iluzie. 
 Ca in timpul oricarei furtuni , valurile se ridică şi coboară,
 într-un turbion nesfârşit de conflicte şi competiţii.
 Atâta timp cât este furtună, suprafaţa oceanului nu va cunoaşte liniştea.
 La fel, spiritul uman,perturbat de furtuna iluziei,
 nu va găsi niciodată pacea ,experimentand mereu , neliniştea şi angoasa.

 Pacea nu apare decât după furtună,
 indiferent dacă este vorba de
 elemente ale Naturii sau de conştiinţa unui om.
 "Valul" ego-ului va exista atâta timp
 cât fiinţa va fi pierdută în  iluzie. 
 În măsura în care ego-ul  sau se va diminua,
 omul  va accepta o nouă relaţie cu Spiritul Infinit.
 O fiinţă evoluată spiritual nu încearcă nici o clipă
 să fie mai presus decât celelalte
 şi urmăreşte în permanenţă să trăiască în armonie
 cu cei din jurul său, cu Natura, cu Dumnezeu.
 Oceanul are dreptul de a spune: “Eu sunt valurile” 
- dar este absurd ca un val să afirme că este întregul ocean.
 Trebuie sa  realizezi  întâi unitatea cu Oceanul Divin,
 in asa fel incat cuvântul “eu” sa nu se refere  la ego,
 ci sa  desemneze  identificarea cu Sinele Suprem.
 De-abia atunci  vei putea spune: “Eu sunt El”.
 Dar chiar şi în acest caz, Oceanul a format acest val mic,
 care este corpul tau, dar de fapt,  tu esti Conştiinţa
 care animă întregul Ocean.
 Analogic vorbind, dacă am considera că
 Dumnezeu este curentul electric,
 atunci oamenii sunt becurile.
 Forma, culoarea şi luminozitatea becurilor poate varia la infinit,
 dar cauza care determină  ca toate aceste becuri să lumineze,
 este identică în toate cazurile.
 Oamenii sunt înşelaţi de aparenţe.
 Ei exclamă: "Ce fiinţă frumoasă!  Ce surâs strălucitor!,Ce flori frumoase!
 - dar în momentul în care curentul se întrerupe, ce devine culoarea? 
 Cine mai admiră culoarea şi forma unui bec stins?
 Nu uita nici o clipă adevărata Sursă a energiei vieţii,
 în tot ceea ce poţi observa în jurul tău.