Puterea de a-ti asuma propria poveste

Frica de schimbare,de a păşi într-o noua realitate ,
este atât de adâncă, încât te legi cu disperare
de lumea pe care o cunosti .
Adeseori confunzi familiaritatea cu siguranţa.
Confortul perceput a ceea ce este familiar te face
să trăiesti  iluzia propriilor poveşti.
Însă întrebarea asupra căreia ar trebui să meditezi este:
Esti oare cu adevărat în siguranţă, în cadrul acestor poveşti?
În loc să risti,te opui incertitudinii necunoscutului
si te legi tot mai strans de ceea ce ai .
Am citit cândva o poveste despre o femeie care a înnotat
de-a lungul unui lac, ţinând o piatră în mână.
Când a ajuns in mijlocul lacului, a început să se scufunde
din cauza greutăţii pietrei.Femeia părea că nu mai are putere.
“Aruncă piatra!”, i-au strigat oamenii care priveau de pe mal.
Însă femeia a continuat să înnoate, dispărând din când în când sub apă.
“Aruncă piatra!”,  strigau mai puternic cei care priveau.
În clipa în care femeia a dispărut sub apă pentru ultima oară,
au auzit-o strigand : “Nu pot. Este a mea.”
Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp
împotrivindu-ne dramelor şi nu am căutat înţelepciunea
din fiecare aspect  şi circumstanţa nedorita.
Împotrivirea te închide în interiorul durerii emoţionale
a unei situaţii, în realitatea pe care vrei cel mai mult să o schimbi .
Rezistenţa apare din dorinţa ca circumstanţele din prezent
să fie diferite. Până şi cea mai mică năzuinţă ca lucrurile
să se schimbe poate crea stări de împotrivire interioară.
Fie că te opui întregii poveşti sau doar unei anumite părţi,
această rezistenţă iti creează dezechilibre lăuntrice.
Actionează ca un magnet, ataşându-te chiar de
sentimentele şi credinţele de care vrei cel mai mult să scapi .
Deşi pare o acţiune inversă, primul lucru pe care trebuie să-l faci
pentru a te vindeca este să accepti tot ce ai respins.
Persistă ceea ce respingi.Dacă intelegi aceasta frază cu inima,
vei avea puterea sa  faci schimbări permanente şi sănătoase
în toate domeniile existenţiale.
Aşadar, în cazul în care alegi să respingi ceva în viaţă
( dacă critici,urasti sau dispreţuiesti acel aspect),
iti garantez că problema va persista.
Împotrivirea iti neagă linistea interioară şi finalul fericit
pe care ti-l doresti.Este motivul pentru care rămâi mereu la fel.
A te opune mersului mai departe şi  înfruntarii problemelor,
reprezintă cauza comportamentelor tale  repetitive.
Respingerea a ceea ce este, te goleşte de energie vitală
şi iti blochează fluxul natural al evoluţiei.
Cand respingi ceea ce este, crezi că ceva nu este în regulă
cu tine insuti,cu ceilalţi şi cu lumea în care trăiesti.
Credinţa interioară care iti fixează împotrivirea spune:
N-ar trebui ca lucrurile să arate aşa.
Iti cheltuiesti apoi toată energia străduindu-te
să  modifici realitatea circumstanţelor.
Pot spune cu siguranţă un singur lucru:
respingerea a ceea ce este nu va face ca problemele să dispară.
Pentru a-ti transcende suferinţa, trebuie să iti depăşesti
instinctul de a ţine strâns şi, totodată, să te predai alternativei
de a nu mai opune rezistenţă.
Orice vrei să schimbi , lucrurile de care iti este frică,
care te supără sau refuzi să le accepti, te vor menţine
legat  de trecut,  ataşat de poveştile tale
şi de credinţele umbrei care le conduc.
Abandonarea în faţa a ceea ce este iti cere să iti
despietresti  inima , să renunţi la aşteptările care subzistă
în poveştile tale şi să accepti orice iti aduce viaţa.
Numai atunci când vei accepta faptul că te sprijini pe confortul
poveştilor tale, vei putea renunţa la a mai opune rezistenţă
şi vei obândi înţelepciunea provenită din experienţele de viaţă.
Doar  folosindu-ti  poveştile ca să te iubesti pe tine însuti
mai degrabă decât să te pedepsesti prin intermediul lor, vei reuşi
să te eliberezi si le vei utiliza în scopul în care au fost create.
Dacă nu mai opui  rezistenţă, dacă iti dai demisia
din poziţia de Director General al Universului şi renunţi
la rolul principal al dramei tale , viaţa ti se va simplifica
şi vei reuşi să iti auzi chemarea profundă a sufletului.
Dacă aş putea schimba doar una dintre problemele omeneşti,
aş izbăvi  lumea de suferinţa de nesuportat de a fi victimă.
Problema la această dorinţă este că nu am puterea de a elibera
pe nimeni de nimic, inclusiv de starea de a fi o victimă.
Numai tu  te  poti  elibera pe tine insuti .
Orice persoană pe care am întâlnit-o are o poveste despre
cum a fost cândva victimizată.
Mulţi dau  vina pe părinţii lor, în timp ce alţii îi învinuiesc pe profesori,
pe foştii parteneri,pe liderii religioşi, pe prieteni sau pe bunici.
Mulţi considera  că au  fost trataţi rău la serviciu,
că familia a profitat de ei , că au  fost defavorizati
de viata in general si abandonaţi de către Dumnezeu.
Povestea de a fi victimă  spune că undeva pe parcursul drumului
ai  suferit o nedreptate,şi că aceasta este cauza durerii.
Acesta este un scenariu care te va limita şi te va lipsi
de puterea personală, atât timp cât vei continua să crezi în el.
De cele mai multe ori, ai adunat dovezi serioase
pentru a-ti valida percepţia că esti o victimă a vieţii.
Aceasta este, insa, una dintre modalităţile prin care iti
poti  percepe  existenţa.
Dacă privesti viata din perspectiva că nu esti co-creatorul
propriei realităţi, atunci ti s-a creat o nedreptate.
Însă, dacă iti schimbi viziunea, descoperi o realitate
mai amplă care iti arata ca esti co-creatorul existenţei proprii.
Prin această nouă perspectivă, poti accepta tot ce ti s-a întâmplat
ca fiind exact ceea ce ai  avut nevoie pentru a valorifica
adevăratul tau potenţial şi a merge mai departe în viaţă..
A considera că ceilalţi greşesc şi a nu renunţa la durerea
din trecut te fac să te condamni singur la o viaţă de limitări
şi de nefericire.
Atâta vreme cât dai vina pe alţii pentru ceea ce ti se întâmplă,
nu ai libertate, deoarece resentimentele te ţin legat de acei oameni
şi de acele circumstanţe care nu iti plac.
Atâta timp cât vei  purta resentimente în inimă,
va trebui să iti inventezi un fel de durere, dramă sau nemulţumire
în viaţă pentru a menţine jocul vinei.
Atâta vreme cât esti hotărât  să fii victima altei persoane,
va trebui să găsesti o cale de a te autosabota,
pentru a-ti justifica resentimentele.
Singura ieşire din această capcană este să iti asumi responsabilitatea.
La un nivel mai profund, eviti să  iei întreaga răspundere
pentru întâmplările din viaţă.
Faci acest lucru deoarece,daca iti asumi responsabilitatea ,
simţi adesea că absolvi de vină pe cineva care te-a rănit.
In realitate insa ,asumarea responsabilităţii este unica modalitate
prin care te  poti  absolvi tu insuti de acea vină.
De fapt, vei constata că aptitudinile pe care ti le-ai dezvoltat,
ca şi durerea acută, au fost părţi necesare ale procesului
prin care ai trecut. Asumarea adevăratei responsabilităţi
constituie un proces şi e unica modalitate de a ieşi
din postura de victimă.
Presupune să recunosti că esti co-creatoul dramelor
pe care le-ai trăit.
Asumarea responsabilităţii iti cere să extragi înţelepciunea
din experienţele de viaţă ,să descoperi darurile oferite
şi să învăţi lecţiile dureroase din fiecare experienţă.
Responsabilitatea este destinaţia supremă,
însă dacă ai resentimente profunde, trebuie să le tratezi .
Altfel, vor continua să iti otrăvească psihicul,
să iti saboteze valoarea de sine şi să iti distugă viaţa visurilor tale .
Vei rămâne în sfera poveştii proprii până când vei extrage
lecţiile şi înţelepciunea de care ai nevoie,
astfel încât să oferi lumii contribuţia ta  unică.
Este important să înţelegi că tu esti cel care si-a creat dramele
– cu toată măreţia şi disperarea lor –
în scopul de a învăţa lecţiile necesare.
Poveştile conţin intreaga înţelepciune de care ai nevoie,
pentru a deveni asa cum doresti sa fii.
Lecţiile fiecăruia diferă. Fiecare a înregistrat diverse eşecuri
şi a avut lecţii distincte de învăţat.
Însă călăuzirea Divină te-a insotit în fiecare etapa  a vieţii,
arătându-ti mai clar cine esti şi oferindu-ti exact ce ai nevoie
pentru a -ti îndeplini scopul unic.
Poveştile experimentate,te-au echipat cu un anumit set de aptitudini
şi cu o anume înţelepciune pe care trebuie să o aduci în lume.
Pentru a trăi în afara poveştilor personale, trebuie să treci
cu îndrăzneală prin viata  plina de drame şi să începi procesul
de acceptare şi de iubire a tot ceea ce esti şi a ceea ce nu esti.
Trebuie să iti faci timp pentru a-ti analiza fiecare capitol din viaţă,
descoperind locurile în care esti încă blocat,rănit sau incomplet.
Trebuie să renunţi la resentimente şi la învinuirea celorlalţi
pentru starea în care se află viaţa ta .
Trebuie să iti asumi responsabilitatea pentru circumstanţele curente
şi să renunti la tot bagajul pe care încă îl mai porti din trecut.
Trebuie să păşesti pe calea dramelor personale
şi sa te împaci pentru totdeauna cu poveştile vietii tale.
Sursa:
“Secretul Umbrei: Puterea de a-ti asuma propria poveste”, Debbie Ford.