Unii îşi găsesc plăcerea şi satisfacţia acolo unde sunt,
alţii sunt mistuiţi de dorul de casă,dar nu se pot întoarce ,
unii sînt mai ataşaţi de locurile natale, alţii se simt bine oriunde.
Cuvîntul “dor” este unul specific pentru limba romana,
el nu se mai întîlneşte în alte limbi si daca e tradus, nu este exact
şi îşi pierde conotaţia. El este definit astfel:
DOR = Dorintă puternică de a vedea sau de a revedea
pe cineva sau ceva drag,de a reveni la o îndeletnicire preferată;
nostalgie.
Despre dor e vorba in Cantecul strainatatii, cantat de Tudor Gheorghe,
pe versuri de George Creţeanu
Tudor Gheorghe si-a dedicat existenţa culturii
şi rafinamentului românesc.
El s-a angajat în slujba marii poezii prin
maniera inedită de tratare a elementului folcloric .
Tudor Gheorghe este cel mai mare căutător
de cântec popular românesc,de tradiţie,
de poezii şi de iubire de ţară.
Vocea lui caldă picură bucurie în sufletele oamenilor
prin cântecele sale care se regăsesc
în fiecare moment al vieţii românilor.
Muzica sa, descrie un sentiment cu totul aparte,
cu parfum de poezie românească.
Trubadurul cântecului românesc , face o lume întreagă să vibreze,
să verse o lacrimă pe obrazul brăzdat de greutăţile vieţii
prin rostirea cuvintelor de dor de ţară.
Inimile românilor înstrăinaţi bat însetate de dorul de acasa,
de dorul celor ramasi acasa, de mormintele celor plecati
carora nu le pot aprinde o lumanare la capatai,
de aerul tare al Carpaţilor,
de valurile învolburate ale Dunării sau ale marii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu