Cauta

sâmbătă, 31 iulie 2010

Sanatatea si Boala din perspectiva Spirituala

Niciodata boala nu apare din senin. Intotdeauna ea este precedata de nenumarate semnale pe care viata ni le trimite, semnale subtile, sincronicitati, asa zise coincidente, care sa ne faca sa intelegem ca nu suntem armoniosi, ca mergem pe un drum gresit, dar de obicei noi le neglijam, ramanand orbi fata de aceste avertizari. Daca aceasta stare persista, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem sa-l ignoram cu atata usurinta.
A “asculta” boala, ca si cum ar fi un limbaj, un semnal al organismului catre noi, pentru a intelege cauzele ei, este o modalitate de autocunoastere, de comunicare cu noi insine, in aspectele noastre cele mai profunde si este un prim pas catre vindecare. Boala este un semnal; semnalul ca ceva anume determina proasta functionare a organismului nostru. Boala pare un dusman dornic sa ne faca rau, dar daca ajungem sa intelegem ce a cauzat-o, se poate transforma intr-un element transformator pentru viata noastra. Ea ne ofera marea sansa de a afla mai multe despre cine si despre cum suntem. Daca intelegem mesajul spiritual al bolii, atunci ea va pleca singura, pentru ca ea nu a venit ca sa ne faca rau, ci ca un prieten care vrea sa ne spuna ca trebuie sa ne transformam, ca am stagnat in evolutia noastra spirituala, ca nu dorim sa ne ascultam vocea interioara si ca exista posibilitatea de a ne rata scopul existentei acesteia.
Ce este boala?
Boala este un semn de dezechilibru, semnalizeaza dezordinea care apare in universul nostru launtric. Aceasta dezordine generatoare de suferinte se naste din tendintele si obiceiurile noastre rele, din dorintele noastre nenumarate legate de aceasta lume, care ne indeparteaza de influenta binefacatoare a sufletului. De regula, boala apare atunci cand dorintele noastre trupesti ajung sa domine natura noastra spirituala!
Orice durere, suferinta, boala reprezinta o experienta pe care o meritam, datorita greselilor pe care le-am facut si le mai facem. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu ne pedepseste, ca tot ceea ce traim este o consecinta a propriilor noastre actiuni anterioare.
Boala, desi pare greu de crezut, poate fi un mare ajutor. Ea este, din punct de vedere spiritual, pentru persoana respectiva ultima solutie de armonizare. Inteleptii spun ca Dumnezeu nu permite sa se produca nici un asa-zis rau, fara ca sa scoata din el un bine de doua ori mai mare. Depinde de atitudinea noastra mentala daca ne descurajam, devenim si mai nefericiti si consideram boala o nenorocire, sau daca privim lucrurile dintr-o perspectiva inteleapta, intelegand ca este o atentionare, ca boala ne arata unde gresim.
Boala poate fi un instrument care sa ne conduca catre o trezire spirituala. Adeseori bolile si suferintele ne purifica fiinta, ne trezesc sensibilitatea, ne fac receptivi fata de anumite aspecte ale realitatii, pe care inainte nici macar nu le bagam in seama, datorita orgoliului si a obtuzitatii noastre.
Medicina alopata, necrezand in existenta lumii spirituale, urmareste sa trateze efectele bolilor si nu cauzele reale, profunde ale acestora, urmarind in mare parte doar alinarea durerilor care, de cele mai multe ori, nu este durabila. Ea nu elimina cauza primara a bolilor. Adevarata cauza a bolilor se afla la nivelul mintii si sufletului si nu la nivelul trupului. Multi stim din propria experienta cit de dezarmonioasa poate fi o atitudine mentala gresita, sau invers cat de benefica si regeneranta poate fi asupra organismului o atitudine pozitiva.
Cauzele bolilor
Cauzele bolilor le putem clasifica in cauze: mentale, psihice si fizice. Cauzele invizibile ale bolilor, cele psihice si cele mentale, sunt numite generic cauze spirituale (plecand de la distinctia fizic-nonfizic, vizibil-invizibil, material-spiritual).
Cauzele mentale tin de existenta unui existenta unui mod gresit de a gandi, de prezenta unor idei fixe, a unor obsesii, care ne fac sa gandim in mod negativ, pesimist. Degeaba vom trata cu medicamente o boala care isi are originea in planul mental. Cel mai bun medicament este sa intelegem mecanismele imbolnavirii si vindecarii. Cand se va intelege acest lucru, prin programare mentala pozitiva ne vom putea vindeca singuri.
Cauzele psihice vizeaza o gresita perceptie, abordare si atitudine in plan sentimental. Tin de existenta unor sentimente si emotii negative, cum ar fi tristetea, sentimentele de nefericire, de ura, de mahnire, invidia, sentimentele reprimare, furia mocnita etc.
Cauzele fizice sunt cauze usor detectabile si vizeaza un gresit tratament aplicat organismului in ceea ce priveste respiratia, alimentatia, sau “programul” sau, cum ar fi lipsa de odihna, munca fizica in exces, alcoolul sau conditii neprielnice organismului nostru, de exemplu, a-l tine excesiv in frig, etc.
Orice boala ar fi fara sens daca ar putea fi vindecata fara sa i se cunoasca cauza. Daca, de exemplu, unei persoane care a fost plina de resentimente si ura intreaga viata, i se va face un transplant de inima, fara ca sa-si schimbe atitudinea si fara ca sa inteleaga ce a dus la situatia in care se afla (care a determinat necesitatea transplantului), cu siguranta, chiar daca se gaseste un donator si interventia chirurgicala de succes, inima donata va fi rejectata de organism care este, cum spuneam, otravit de ura.
O adevarata vindecare poate avea loc numai in momentul in care am inteles mesajul bolii si dorim sa ne implicam activ in rezolvarea conflictului launtric care l-a generat. De multe ori, oamenii cand se imbolnavesc urmaresc sa modifice ceva in atmosfera exterioara, ceea ce nu este rau. Dar esential ar fi sa modifice ceva in modul in care ei gandesc, urmarind sa elimine gandurile rele care au declansat boala si sa gandeasca cu putere exact opusul.
Daca, de exemplu, o persoana a nutrit o perioada lunga ganduri negative de lipsa de incredere in sine, de lipsa valorii proprii si a utilitatii, trebuie sa gandeasca acum cu putere contrariul, adica sa fie increzatoare in ea, intelegand ca puterea ii vine permanent de la Dumnezeu, totul este sa o foloseasca in mod intelept, ca fiecare dintre noi are rolul sau in creatia divina si ca nimic din ceea ce a creat Dumnezeu, deci inclusiv noi, nu este inutil si fara valoare.
Este important sa intelegem ca am fost creati de Dumnezeu si ca suntem in permanenta sustinuti de catre EI si ca, in consecinta, datorita Energiei atotputemice a Divinului, pe care o putem atrage fulgerator in universul nostru intr-o mare cantitate, nimic si nimeni nu ne poate face rau. Boala urmareste sa ne elibereze, prin intermediul durerii, de emotia negativa care a generat-o.
Durerea din planul fizic este intotdeauna rezultatul unei “dureri” psihico-mentale care nu a gasit alt mijloc de a se face cunoscuta. Daca fiinta doreste sa se puna la adapost de aceasta de aceasta durere psihica, vrea sa se “ascunda” de ea, atunci aceasta durere se va cuibari in corpul fizic intr-o anumita zona. Durerea nu permite sa ne anesteziem sau sa ne rigidizam fata de nevoile noastre sufletesti, dar si fata de ale celorlalti.
Fiinta umana este adesea masochista. Se ataseaza de boala si suferinta ei si vrea sa i se ofere nu numai atentie si compasiune, dar chiar si o anumita consideratie pentru pentru cate boli “duce”.
Unii oameni se lauda la propriu cu numarul si gravitatea bolilor pe care le au, fiecare urmarind sa fie primul in “top”, considerand ca este un lucru “meritoriu”.
Daca oamenii ar intelege ca fiecare boala pe care o duc este rezultatul unei greseli pe care o fac repetat si in care se incapataneaza sa se cantoneze, nu ar mai considera ca este ceva de lauda. Dar nici nu trebuie sa ne culpabilizam pentru ca ne-am imbolnavit, pentru ca nici asta nu ajuta la nimic. Trebuie doar sa intelegem unde am gresit si sa nu mai repetam greseala.
Asa ca nu sunt atat de importante evenimentele prin care trecem, cit atitudinea noastra interioara fata de ele, modul in care le intelegem.
Pasi spre vindecare
Un prim pas spre vindecare este sa recunoastem ca o problema (un gand negativ, un sentiment negativ, cum ar fi incapacitatea de a ierta pe cineva) pe care o tot ducem cu noi este cea care a generat boala si ca noi suntem autorii ei si ca ceva sau cineva din exterior doar au declansat-o.
Un alt doilea pas este sa fim capabili sa mergem mai departe si sa abandonam gandul sau sentimentul negativ care a generat boala, sa iertam sau sa ne iertam, sa ne detasam si sa urmarim sa privim din alt unghi situatia care ne-a prins ca intr-o capcana.
Al treilea pas este sa avem vointa sa ne transformam modul de a gindi si a fi, sa avem atitudine inteleapta si plina de dragoste si rabdare fata de noi si fata de oamenii cu care interactionam.
lar ultimul pas, dar nu cel din urma, este sa avem totala incredere in noi, ca vom reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne vindecam. Exista proverbul care spune ca: “Dumnezeu ne da, dar nu ne pune in traista“, adica Dumnezeu ne ajuta in masura in care ne ajutam si singuri, si ca eforturile personale sunt esentiale.
Credinta in vindecare este o rezonanta care declanseaza procese de punere in legatura cu energii tainice, vindecatoare, care exista in univers. Cat timp nu ne vom deschide cu adevarat fiinta fata de aceste energii benefice, vindecatoare, acestea nu vor patrunde cu forta in fiinta noastra. Credinta absoluta in vindecarea noastra genereaza rezonanta cu energiile subtile ale vindecarii din Univers si reprezinta temelia oricarei vindecari. In medicina alopata, efectul placebo nu face decat sa evidentieze puterea tainica a credintei.
Mai este si situatia in care persoana spune ca s-a saturat sa fie bolnava si ca va face eforturi sa se insanatoseasca, indreptand unde greseste, dar dupa cateva zile, vazind ca pierde atentia celorlalti si “avantajele” generate de boala, se opreste din eforturi pentru o zi sau mai multe, dupa care iar reia un tratament naturist, de exemplu. Este ca atunci cand avem o masina si un moment acceleram si urmatorul moment punem cu putere piciorul pe frana. Nu o sa facem decat sa dereglam motorul.
Mesajul trimis organismului nostru este paradoxal, nu stie daca vrem cu certitudine sa ne vindecam, sau ca vindecarea va aparea mult mai lent, sau aproape deloc. La fel este cand alternam perioadele in care avem incredere ca ne vom insanatosi si luptam pentru aceasta, cu perioadele in care suntem convinsi ca am pierdut batalia cu boala.
Pentru vindecare este foarte importanta o atitudine pozitiva constranta, plina de incredere in succesul vindecarii noastre.
Pentru a putea sa ne vindecam, trebuie sa ne luam viata in propriile maini si sa nu mai amanam pe miinemomentul in care ne hotaram sa ne transformam, pe ideea ca astazi ne este dificil sa incepem, din doua motive: unul – pentru ca maine va fi intotdeauna miine, adica intr-un viitor incert, si al doilea motiv pentru ca maine ne va fi si mai greu, pentru ca intre timp ne afundam si mai tare, ceea ce ne poate face sa fim si mai descurajati si mai neputinciosi. Asa ca, transformarea atitudinii noastre trebuie sa inceapa Aici si Acum.
Vindecarea noastra este posibila pentru ca suntem in permanenta inundati de energia infinita tainica a lui Dumnezeu, fata de care, daca ne deschidem spiritual si o primim in fiinta noastra, atunci orice stare de dizarmonie, durere, suferinta, dispare. Apar vindecarile spontane, miraculoase, ca urmare a conectarii fiintei noastre la Oceanul tainic nesfarsit al Vietii. Fiinta noastra are posibilitati miraculoase de regenerare, de vindecare.
Iertarea este unul dintre pasii importanti catre vindecare. La fel cum noi asteptam de la ceilalti iertare si intelegere atunci cand gresim voluntar sau involuntar, la fel si noi trebuie sa-i iertam pe ceilalti cand ne gresesc noua.
Daca am gresit, trebuie sa devenim constienti de aceasta si sa intelegem ca vom suporta consecintele. Daca am mai fi pusi in fata aceleiasi conjuncturi sau uneia asemanatoare, am decide altfel, dar, pentru ca timpul nu poate fi dat inapoi, singurul lucru pe care-l putem face acum este sa ne iertam.
Iertarea propriei noastre fiinte ne va ajuta sa rupem firele care ne leaga de respectiva decizie gresita, pentru a reusi sa redevenim liberi. Evident ca, daca este posibil vom indrepta greseala sau vom urmari sa compensam relele ce au decurs din ea, pentru a anula consecintele ei karmice.
A doua altemativa – de a nu putea sau a nu dori sa ne iertam – desi pare a apartine unui om corect, intransigent cu propriile greseli, nu face altceva decat sa ne mentina prizonierii propriilor greseli.
Sensul real al iertarii este acela de a ne elibera, de a deveni liberi. Acelasi lucru este valabil in ceea ce priveste relatiile noastre cu cei din jur.
Concluzie
Putem spune ca este foarte important sa ne iertam si sa iertam pe cei care consideram ca ne-au gresit. Vom vedea ca, din momentul in care o vom face, ne vom simti cu inima usoara si doar din acea clipa o sa ne simtim total increzatori in posibilitatea de a ne vindeca.
Fiinta umana trebuie sa inteleaga ca, daca lipseste aspiratia catre bine, iubire, adevar, dreptate, optimism, incredere, este imposibil sa ne bucuram de o stare de sanatate perfecta, pentru ca gandurile si actiunile noastre gresite, rele, vicioase conduc la aparitia si intensificarea unor dezechilibre energetice si inclusiv somatice, facand sa apara anumite otravuri generatoare de boli.
Multe dintre persoanele bolnave se intreaba de ce boala i-a ales tocmai pe ei?
Pentru o intelegere corecta trebuie enuntat un principiu spiritual care spune ca nimic nu e intimplator. Nu este intamplator faptul ca noi si nu altcineva, suntem cei care ne-am imbolnavit.
Prin intermediul bolii adeseori ne justificam noua insine faptul ca suntem victima unei situatii exterioare neplacute si urmarim sa atragem atentia celor din jurul nostru, uneori considerandu-i chiar vinovati de ceea ce ni se produce.
Albert Einstein spunea “Intimplarea este o alta masca a Divinului, atunci cand nu doreste sa fie recunoscut.” Vom intelege ca neintimplator boala ne-a aparut noua si nu unei alte persoane si ca asta ne arata ca noi suntem cei care gresim in mod clar ceva.
Este important sa intelegem ca noi avem intreaga responsabilitate in viata in legatura cu ceea ce ni se produce, atit bine cat si rau. Ca noi am insamantat odata, in aceasta viata sau intr-o viata anterioara, roadele pe care le culegem acum. Acest adevar il regasim in spusele lui Iisus: “daca semeni vant, culegi fortuna.
Trebuie sa devenim constieti ca, in realitate noi insine si nimeni altcineva, suntem singura cauza a pierderii starii de sanatate, bucurie, armonie, ca noi in permanenta alegem sa rezonam cu tristetea, sau cu bucuria, cu frica sau cu starea de curaj, cu neincrederea sau cu starea de incredere, cu neputinta sau cu sentimentul ca atita timp cat facem voia lui Dumnezeu, EI ne ofera o stare colosala de forta launtrica, cu lipsa de vointa sau cu o vointa puternica de a ne transforma, cu stare de pesimism sau cu stare de optimism, cu starea de suferinta si boala sau cu starea de sanatate, de bine launtric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu