Cauta

vineri, 30 decembrie 2011

Aici și Acum, la final de an…

Aici si Acum, la final de an…
Traieste clipa, accepta schimbarea,
suntem aici pentru a fi fericiti.
Totul este energie, energie in miscare,
energia vietii este iubirea. 

Mă opresc pentru a vă multumi pentru toate 
clipele petrecute împreună si pentru tot ceea
ce ati adus în viata mea.
2012 să ofere fiecăruia dintre voi tot ceea ce
vă este necesar pe calea devenirii voastre 
spirituale, mai multă întelegere si acceptare 
a faptului că vă aflati în locul si momentul
potrivit, alături de oamenii care vă sunt 
destinati si curajul de a face pasul spre 
un alt început…

              LA MULTI ANI  !  
 

marți, 27 decembrie 2011

Cele mai socante

zece predictii

pentru 2012

Cele mai socante

Autor: Adrian Ionescu 

 

Iată care sunt  „Predictiile socante“

ale Saxo Bank pentru 2012:

Cele mai socante

1. Actiunile Apple vor scădea cu 50 %

fată de vârful atins în 2011

Apple se va confrunta în 2012 cu o concurentă

acerbă din partea competitorilor Google, Amazon,

Microsoft/Nokia si Samsung pe câteva dintre cele 

mai dintre cele mai competitive produse ale sale, 

dar mai ales pe iPhone si iPad.

Apple nu va reusi să-s păstreze cota de piată de 

55 de procente (de trei ori mai mare decât Android)

si 66% pentru iOS,respectiv iPad. 

2. UE declară “bank holiday” extinsă în 2012

Tratatul UE din acest decembrie se dovedeste 

insuficient pentru a rezolva criza de finantare a

Uniunii în special pe cea din Italia, Nerezolvată, 

criza datoriilor UE se va răzbuna pe la mijlocul 

anului viitor.Drept răspuns, pietele de actiuni

vor reactiona si vor scădea cu 25% în cazul 

plasamentelor short, punând politicienii in

situatia de a declara o “bank holiday” extinsă,

închizând toate pietele exchange si băncile 

pentru o săptămână, sau chiar mai mult.

Cele mai socante 

3. La Casa Albă va ajunge un candidat 

surpriză În 1992, miliardarul texan Ross Perot 

a reusit să profite de recesiunea economică 

si de dezgustul populației fată de clasa politică 

americană si a obtnut 18,9% din voturi.

Cei trei ani cu Obama au schimbat putine 

lucruri.A crescut însă sentimentul deziluziei 

fata de întreg sistemul politic american,

ceea ce face să existe un context mai 

benefic ca niciodată pentru un al treilea 

candidat.Cineva cu un program solid

orientat către schimbări reale ar putea 

apărea la începutul anului si ar putea 

obtine presdintia în noiembrie 2012,

în ceea ce s-ar putea numi  cele mai 

Read More

joi, 17 noiembrie 2011

Legile Belagine
( expresie a dăinuirii milenare a vlahilor în istorie)

Societatea umană a înregistrat, în evoluţia ei
de-a lungul istoriei, populaţii care s-au distins
prin nivelul înalt al civilizaţiei, exprimată in
formele organizării socio-economice şi ale
celei spirituale.
Despre civilizaţia pelasgilor, înaintaşii daco-
românilor, ai valahilor, au scris, sau au vorbit,
mai toţi învăţaţii sau personalităţile antichităţii.
Acest lucru este explicabil,dacă ne gândim că
pelasgii au roit din centrul originar(spaţiu vechi
primordial , civilizator, aflat în zona carpato-
danubiană) in toate direcţiile.
În urmă cu 12 milenii, pe acest teritoriu sunt
menţionate în documentele antice, universităţile
zalmocsiene, prin care au trecut mari nume ale
antichităţii. Atestată documentar este însă Hestia
Ista-Vesta 2500 î.H., ca Mare Preoteasă a
Colegiului Fecioarelor ştiutoare de carte.
Aceasta conducea regatul feminin al dacilor ce
avea la bază cel mai vechi cod de legi scrise din
lumea antică, cod cunoscut sub numele de Legile
BELAGINE sau Legile Frumoase.
Putem accepta că aceste legi, date geţilor, sunt
de origine divină, numai având în vedere faptul
că pelasgii,făuritorii unei culturi şi ai unei civilizaţii
superioare, erau consideraţi de vechii greci,“dioi”,
(“divini”) de aceeaşi origine cu zeii, stârnindu-le
admiraţia şi recunoaşterea superiorităţii.
La începuturi, în adâncul vremii,Legile Belagine
au fost impuse cu ajutorul vestalelor ştiutoare de
carte.Deceneu, Marele Iniţiat şi Rege al dacilor,
preocupat de cultivarea supuşilor săi, cum spune
şi Herodot, a transcris aceste legi şi ele se păstrează
până astăzi sub numele de Legi BELAGINE.
Sursa:
BASARABI, LEGI BELAGINE, KOGAION.
de MARIA CIORNEI

LEGILE    BELAGINE –
LEGILE FIRII (LEGILE NATURALE)
Codul dupa care traiau,in urma cu mii de ani,
pelasgii, inaintasii daco-romanilor…

1.Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor,
este Focul cel Viu  si Vesnic,din care vin toate si prin
care fiinteaza toate cele ce sunt.Totul si nimicul sunt
suflarea Sa,golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea
si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot
este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina.Nimic nu
este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina
prinde viata si ia faptura.

2.Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul
si focul ce se revarsa,asa este si gandul omului,el trece
in vorba si in fapta omului.Deci, ia aminte la asta, caci
caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un
tunet.Lumina omului este gandul sau si aceasta este
averea sa cea mai de pret.
Lumina prinde putere prin cuvant,iar vointa omului
aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt
in jurul sau.

3.Fii ca muntele cel semet si ridica  lumina  ta mai
presus de cele ce te inconjoara.Nu uita ca aceiasi
pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau,
acelasi aer este sus ca si jos,la fel creste copacul
in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza
soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.

4.Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de
nimic.Creanga prea plina de rod este mai repede
franta de vant,samanta prea adanca nu razbate si
prea multa apa ii stinge suflarea.

5.Ia aminte la copacul cel falnic,cu cat este mai inalt,
cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant,caci
din pamant isi trage taria, nu uita asta.Cu cat te ridici
mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult,caci
masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita,ea este
asemeni semintei care incolteste,nici nu se vede cand
prinde suflare de viata.Lumina semintei este cea care
o ridica,pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da
vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

7.Priveste raul si ia aminte .Asemenea este si gandul
cel bun si drept randuit el isi face loc printre pietre si
stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul
si nimic nu-i sta in cale.
Apa cu apa se aduna,iar impreuna puterea este si mai
mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita,acel firicel de
apa stie unde va ajunge,caci una este cu pamantul si
toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit.
Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga
si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa .Sa-ti fie gandul
limpede pana la sfarsit;multe se vor ivi in calea sa, caci
firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor.
Apa cu apa ,pamant cu pamant si munte cu munte se
intalnesc.

9.Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de
fulger,lasa-l sa se duca precum a venit,caci te-ndeamna
la lucruri nefiresti.Fereste-te de vorbele desarte si de
neadevar;sunt ca pulberea campului ce-ti acopera
ochii,ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul
tau. Ele te indeamna la trufie,inselaciune,hotie si
varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea,neputinta,
saracia,boala,amaraciunea si moartea.

10.Nu judeca oamenii dupa greutatea lor,dupa puterea
lor, dupa averea lor,dupa frumusetea lor sau dupa
munca  lor,caci si unul si altul a lasat din ceva pentru
a creste in altceva.Cel bogat este sarac in liniste,cel
tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa.
Cum firea lucrurilor este miscatoare,asemeni este si omul.
Ce da valoare unei unelte,trebuinta sau frumusetea?
Duce un om mai mult decat boul?E mai bogat vreunul
ca pamantul?Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica
pe om peste dobitoace.Si degeaba ai cunoastere,daca
ea nu este lamurita de vreme.

11 Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi;Vasul a
fost pamant si va fi iarasi pamant;Pamantul ce-a fost
sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi
peste vremi. Munca omului face schimbatoare toate
acestea.Dar munca  ii intoarce bucuria in tristete si
linistea in neliniste.Fierul si focul ajuta omul, dar il
si vatama.Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe
carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui.
Ambitia il indeamna la strangere de averi la marirea
puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te
masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te va
cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele
si de copilul tau.

12.Neinteleptul este manat de ambitie ,dar inteleptul
incaleca ambitia. Neinteleptul sufera cand ambitia il
duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul mereu
gaseste castigul in pierdere si inaltarea in cadere.

13.Trufia raceste iubirea inimii si o transforma in
dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul
care nu mai are iubire in inima sa.Caci iubirea este
cea dintai putere si chipul ei este lumina.
Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare
cu trufia,caci mai jos de animale  vei ajunge.

14 Gandul bun si vorba inteleapta iti pot usura
necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca,
pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut
in el, caci suferinta este umbra trufiei.

15.Nu iti lega sufletul de nimic,de animale,
de aur sau argint. Ele cum vin , asa pleaca.
Dupa orice zi vine si noaptea si dupa iarna
vine primavara, caci asa este randuit si asa
este firea lucrurilor.Toate cele ce se vad, se
nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat.
Doar firea lucrurilor ramane pururi,iar aceasta
are nenumarate si nesfarsite ramuri si asemenea
izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata
la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca
toate cele ce cresc ierburi, copaci, animale si
oameni – si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi
vatra se intorc si vatra aceasta este pururea.

16 Precum copacul cel falnic creste langa cel mic,
fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa
nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul,
caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul.
Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din
susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau
adu-i lumina pe chip si in suflet iar toate acestea le
vei gasi mai tarziu, inflorite in inima ta.

17 Nu lua cu forta si nici cu vorbe amagitoare ceea
ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai
este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt.
Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri
loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat,cel
necopt este greu de luat si gustul e neplacut.Nu
te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme,
caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul,asa
creste si stinghia si cum creste roata asa creste si
ispita.

19.Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar
daca mania se aprinde in tine,ia seama ca nu
cumva sa treaca de vorba ta.Mania vine din teama
si nu a locuit de la  inceput in inima ta;Daca nu
creste prin trufie,ea se intoarce de unde a plecat.
Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas
se pune singur langa dobitoace.Intelepciunea
este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu
ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este
rodul cunoasterii udata de vreme.

20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si
neputinta,ci mai degraba cauta sa te folosesti
de ele pentru indreptare, caci in rod ai si samanta.
Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau.
Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul
intotdeauna duce la boala,gandurile sterpe mereu
duc spre ratacire,mania intotdeauna loveste
inapoi,rautatea si minciuna intotdeauna aduc
neputinta, trufia intotdeauna aduce suferinta.

21.Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins,
scormoneste in apa limpede si asteapta pana
ce devine iarasi curata.Asa se va duce si
aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.

22.Ia bine seama la taina semintei.Asemeni ei
este gandul tau, si cum samanta nu se poate
fara coaja, asa este si gandul cel bun al omului.
Coaja gandului bun  este vointa, iar fara vointa,
gandul se usuca si nu foloseste la nimic.Dar
puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si
rabdarea fac mladita firava sa razbata prin
pamantul tare.

23 In vremea lucrului tau,inveseleste-ti inima
la vederea lucrarii tale,  inainte de terminarea
ei,caci precum fructul isi anunta venirea cu o
floare,tot asa fapta omului este vazuta de cel
cu mintea si simtirea limpede,inainte de a fi
terminata.

24.Ia bine seama la cauza omului sarac,dar
si la cauza omului grabnic avut,caci nici una
nici alta nu sunt firesti.Omul sarac are multe
ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta,
vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si
picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator,
ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi,
iar de acolo isi trage grabnica avutie.

25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine,caci
asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu
tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta,din
aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce
se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu
cea care se vede prin ochii tai.

26.Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea,
ceea ce-l ridica il si coboara;ramai in limpezimea
mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea.
Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este
deasupra celui greu,cel slab este deasupra celui
tare,cel bland este deasupra celui aprig.Limpede
sa-ti fie mintea si simtirea,si ia seama de toate
mintea si simtirea,si ia seama de toate acestea.

27.Taria muntelui vine din rabdarea sa, din
linistea sa, stanca ii este numai invelitoare.
Dar taria lui este incercata de vant,  de apa
cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste
si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului
tau, caci limpezimea izvorului roade stanca.

28.Lucrarea facuta din teama nu are viata
lunga si taria ei este asemeni unei revarsari
de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea
oamenilor, ea vine de-afara, dar este chemata
de teama lor.Teama vine prin necunoastere,iar
necunoasterea prinde putere prin neadevar, si
si trufie.

29.Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba
si neinrosita de vin si lasa vremea sa o imbrace
cu intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si
garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru
cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.

30.Multumeste-i pamantului pentru toate cele
ce-ti ofera,multumeste-i cerului pentru ploaia
care iti hraneste pamantul,multumeste-i soarelui
pentru caldura si lumina casei tale , multumeste-i
lunii pentru linistea somnului tau, multumeste-le
stelelor ca vegheaza asupra somnului tau,
multumeste-i muntelui pentru povetele si fierul
ce-l iei din el,multumeste-i padurii pentru tot ce
iei de acolo,multumeste-i izvorului pentru apa
ce-o bei,multumeste-i copacului pentru lucrarile
ce-ti arata,multumeste-i omului bun ce-ti aduce
bucurie si zambet pe chip.

31.Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt
si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea
este semanata si crescuta din teama si neputinte,
iar trufia este invelitoarea lor.Nu critica  purtarea
lor si nu cauta a-i indrepta prin  vorbe si mustrare,
caci apasarea pe rana nu o vindeca.Oare iarba aceea
este rea doar pentru ca este amara gustului  tau?
Asa este si cu omul,de vei vrea sa-l indrepti,adu-i
pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut
atat omului bun cat si omului rau.Unul vede roata
plecand, iar altul vede aceeasi roata venind.
Cine vede mai bine ?

32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si
linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci
cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel
tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama
de alcatuirea fiintei sale.A fugit de roadele sale
amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de
ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele
erau cu el, apoi a privit inlauntrul sau si iata ca
roadele sale amare aveau radacini in mintea si
simturile sale.

33.Este o floare mai frumoasa decat cealalta?
Este un izvor mai limpede decat altul?Este un fir
de iarba mai presus decat altul? Fiecare are taria,
frumusetea si priceperea lui.Este in firea lucrurilor
ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de
de iarba, de flori si animale.Nu seamana un deget
cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de
toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept
decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai
buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang decat
cel drept? Cele de sus isi au rostul lor si cele de
jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lor si
cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul
lor si cele incete isi au rostul lor,cele ce au fost
si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea
rostul lor.

34.Neputinta vine dupa rautate si neadevar,caci
ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea
culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si
al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane
fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele
mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea
in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale
vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi
si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura
urmasilor tai.

35.Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si
intotdeauna va fi cineva deasupra ta.La ce este
sub tine sa privesti cu iubire si nu cu trufie,caci
acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt
deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si
fara teama.

36.Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt
cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le
gasesti in om si toate alcatuiesc  un intreg.
Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si
inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti
apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata
intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul
fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului
de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai
aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37.Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui
prin vene, vindecarea ranilor,frumusetea ochilor
si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin
puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care
este in fiecare si al carui chip se arata in lumina.
Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul
care se vede…

38.Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi
te pun doar putin mai sus de animale   caci nu
un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere,
nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare
si nici o bucurie a ochilor.Caci unde este caldura,
apare si frigul,unde este dulcele apare si amarul.
unde este placutul apare si neplacutul, iar unde
este ras, si plansul pandeste.

39.Iata dar calea de inceput: cumpatarea in toate
cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti,
harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar
si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie,
buna purtare intre semeni.Dimineata sa te trezesti cu
ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu
tine in somn si astfel supararea,lipsa, amaraciunea,
neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge de
tine.

40.Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa,curajul,
rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat.
Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic
si, prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar
ingroparea lor te arunca mai jos de animale.
Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si
intelepciune, adevarata putere,adevarata bucurie,
adevarata bogatie,rodnica si trainica lucrare.

41.Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si
ura, unde este vointa poate aparea si delasarea,
unde este curajul poate aparea si frica,unde este
rabdarea, poate aparea si graba si unde este modestia
poate aparea si trufia.Caci miscatoare sunt  si cele
ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului.
Dar toate acestea sunt ale celui ce simte,iar peste
el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede
miscarea in nemiscare,este cel care dincolo de toate
aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce
intrece orice bucurie, iar atentia,echilibrul si limpezimea
sunt uneltele sale.

42.Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este
atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede si
frumosul si uratul, simte si frigul si caldura si finetea
si asprimea,aude si placutul si neplacutul,gusta si dulcele
si amarul,  si nu face judecata intre ele.El vede deslusit
ca firea lucrurilor este una, ca din urat se trage frumosul
si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se
va face iarasi amar,placutul se naste din neplacut si
neplacutul din placut.Si toate acestea lumineaza sufletul
inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura
trupul si simturile sale, iar cele neplacute neinteleptului
hranesc mintea si intelepciunea sa, caci vede innoirea
lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.

43.Nu este usoara cararea zeilor,dar nu uita nici o clipa
ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate
cuprinde in ura sa,caldura se ridica mai mult decat poate
cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat
cel ce este dedesubt,usorul se intinde mai mult decat se
intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate
intunericul, puterea care uneste este mai mare decat
puterea care desparte.

44.Lungul si scurtul au acelasi mijloc;cercul mic si cercul
mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijina;
nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa;toate cele mari stau
ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii;
Mare printre intelepti este cel ce o pricepe.

45.Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste,
cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii desparte.
Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face,cel ce simte si cel
ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca,dar
cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este
fara umbra.El este dincolo de viata si moarte,dincolo de
bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea
timpului.

luni, 10 octombrie 2011

Infinitul – Calatoria Suprema




Infinitul – Calatoria Suprema (Infinity – The Ultimate Trip)
este un documentar realizat in 2009 de Jay Weidner.
Filmul are in distributie profesori de renume mondial, autori,
experti si vizionari cum ar fi: Neale Donald Walsch, Gregg Braden,
Brian Weiss, Alberto Villoldo, John Holland, Renate Dollinger,
Stanislav Groff, Dzogchen Ponlop si Robert Thurman.
Impreuna, acestia dezvaluie cate ceva din experienta lor despre
incredibila natura infinita a omului.
De la povestirile amuzante si pana la cunoasterea profunda
a acestor aspecte, documentarul ofera o experienta excelenta
celor ce-l privesc cu mintea deschisa. Filmul exploreaza
natura umana infinita si nemuritoare precum si aspecte
fundamentale despre viata, moarte si viata de dupa moarte.
El prezinta mesaje fundamentale cu extrema claritate,
optimism, speranta si pur si simplu spulbera tiparele
invechite si false despre suflet si integrarea lui
in spectacolul magic al vietii. Documentarul
este un raspuns viu la eternele intrebari… cine suntem,
de unde venim si incotro ne indreptam?!
Metaforic vorbind, filmul chiar este o calatorie
de extindere a constientei personale, incepand de la
taramul fizic in care existam in prezent si pana la
lumile de dincolo,de care ne desparte o granita
aproape insesizabila.
Ddocumentarul face parte din categoria filmelor spirituale
de top pentru ca mesajele sunt extraordinare, logice, simple
dar profunde in acelasi timp. Nu sunt prezentate simple teorii
sterile, ci sunt mesaje incarcate de trairile si experinta
spirituala a interlocutorilor.
"Acest film merita vazut si absorbit…iar si iar.
Ce cadou incredibil este acest film. Atinge ceva in adancul tau.
Iti deschide inima, iti curata mintea si te ajuta sa imbratisezi
misterul mortii." Psih. Adrian Cotuna

Infinitul - Călătoria Supremă from astrologie tara on Vimeo.

duminică, 9 octombrie 2011

LINISTEA , CONDITIE A ADEVARATEI GÂNDIRI


Adevarata putere a omului este aceea a gândirii.
Dar, pentru a lucra, gândul are nevoie de
anumite conditii si una dintre acestea,
o conditie principala, este linistea.
În planul fizic este usor sa obtii linistea,
ajunge sa închizi usa sau ferestrele, sa-ti astupi
urechile.Desigur,linistea exterioara  este necesara,
indispensabila,în masura în care ofera conditiile
necesare pentru realizarea linistii interioare,
a gândurilor si sentimentelor,ceea ce este mult
mai greu de obtinut.Exista persoane carora le poti
auzi zgomotul interior, chiar si când stau linistite:
o neliniste, un freamatle strabate întreaga fiinta.
Dar exista si persoane care chiar si atunci când vorbesc,
emana ceva linistitor.Linistea este o calitate a vietii
interioare.Pentru a obtine linistea interioara, trebuie
sa  creezio armonie în corpul fizic, în sentimente si
în gânduri.Poti regasi linistea si ascultând muzica:
recviemuri, liturghii muzicale,  caci aceasta muzica ,
reflecta o lume aflata cu mult deasupra pasiunilor omenesti,
conducând cel putin pentru câteva minute,în aceasta lume
superioara.Odata ce ai realizat  linistea interioara,
se pune problema pastrarii ei.Realizarea linistii
interioare este un indiciu al evolutiei fiintelor.
Nu numai ca aceasta liniste îti va deschide portile
iluminarii,dar tu însuti vei devenio sursa de
binecuvântare pentru întreaga omenire.
Multi oameni sînt atât de obisnuiti sa se agite încât,
atunci când li se ofera posibilitatea sa traiasca
câteva zile în liniste,ei gasesc acest lucru anormal.
Pentru ei, viata înseamna tracasare, neîntelegeri, conflicte.
Dovada: în fata conflictelor, tragediilor, toti spun:
"Asa este viata!". Ei bine nu, nu aceasta este viata,
aici întâlnim numai un grad inferior al ei.
Nu asa este adevarata viata.
Ei nu pot  cunoaste adevarata viata, fiindca nu au
înteles ca trebuie sa depuna eforturi sa-i poata gusta
puritatea, frumusetea, lumina.
in toate epocile, în toate civilizatiile, au existat
cel putin câteva fiinte care au gustat aceasta
viata superioara;Ele au descris-o, au oferit reguli, precepte,
pentru toti cei care doresc, sa guste din ea
Prima conditie este sa te poti elibera.
Sa nu mai accepti sa fii mereu nervos,nelinistit,îngrijorat .
Oamenii sunt aceia care au facut viata zgomotoasa, dezordonata,
haotica, nelinistitoare. De-a lungul veacurilor, oamenii
au deformat,viata pe care Creatorul le-a oferit-o.
Si continua sa o faca! Existenta este asa fel conceputa,
incat omul sa se împovareze, din ce în ce mai mult,
Tentatiile se înmultesc: banul, marirea, puterea, functia,
avutiile; toate acestea sunt  poveri sub care omul,
va sfârsi strivit.Obsesia rezolvarii problemelor
nu  va conduce la  rezolvarea lor.
Dimpotriva, la întretinerea lor , mai mult timp.
Lasand grijile deoparte, vei primi lumina ce iti va permite
sa gasesti solutia.Daca  ajungi sa-ti  controlezi
din ce în ce mai bine sentimentele, gândurile, gesturile,
iti vei  modifica destinul.Caci destinul depinde de controlul
pe care esti capabil sa-l exerciti ,în tot ceea ce faci.
O fiinta umana este, înainte de orice, un spirit, dar
pentru a trai pe pamânt trebuie sa se încarneze..
Fiinta umana traieste în organismul cosmic si face
parte din el,este o celula a acestui gigantic corp
care este universal.De multe secole,oamenii
n-au reusit sa învete care ar trebui sa fie atitudinea
lor fata de natura,fata de acest corp cosmic din care
fac si ei parte.Ei sînt neglijenti,neatenti la gandurile
la actiunile lor, la sentimentele lor, si astfel
introduc dezordinea în organismul cosmic,tulburand
functionarea corpului universal
Fiind o celula în corpul naturii,care este corpul
lui Dumnezeu,
trebuie sa ne gândim zilnic sa ne armonizam cu universul,
cu locuitorii diferitelor sale regiuni,
chiar daca nu ii cunoastem, chiar daca nu stim unde se afla.
Armonia se simte imediat: în gesturi, în priviri,
in sunetul vocii.
Armonia trebuie cautata de dragul armoniei,
din nevoia de a intra în simfonia universala.
Avem nevoie de linişte şi, mai ales, de liniştea naturii,
pentru că în natură ne avem rădăcinile.
Când suntem singuri în pădure, la munte, se întâmplă
să ne simţim transportaţi într-un trecut îndepărtat,
in care omul trăia în comuniune cu forţele
şi spiritele naturii. In acele momente dacă
auzim ciripitul păsărilor sau un zgomot de cascadă, simţim
că acele sonorităţi contribuie la împlinirea liniştii.
Ele nu  distrug linistea, ci, dimpotrivă o accentuează.
Uneori nu conştientizăm liniştea, nu-i acordăm atenţie.
Chiar zgomotul surd al valurilor nu distruge profunzimea
liniştii mării sau a oceanului.
Mulţi oameni confundă liniştea cu singurătatea,
de aceea se tem de linişte: le este teamă de singurătate.
In realitate, liniştea este un ţinut locuit. Dacă vreti să
nu rămâneţi vreodată săraci sau singuri, căutaţi liniştea.
Căci, adevărata linişte este populată de nenumărate entităţi.
Creatorul a plasat peste tot locuitori: în pădure, în lacuri,
în oceane,în munţi şi chiar sub pământ.Chiar şi focul
este populat,şi eterul, şi stelele,totul este locuit.
Din păcate, zgomotul civilizaţiei care sfârşeşte prin
a invada totul şi existenţa  materialistă şi banală
a oamenilor au creat condiţii nefavorabile manifestării
entităţilor lumii invizibile, căci ele se îndepărtează
cât pot de mult de aceste locuri ocupate de oameni.
Şi nu pentru că nu i-ar iubi pe oameni, dar cum ar putea ele
să rămână în aceste ţinuturi pe care oamenii le tulbura neincetat
prin lipsa lor de respect, prin grosolănia şi violenţa lor?.
Ele se retrag din ce în ce mai mult în regiuni inaccesibile omenirii.
Asemenea înţelepţilor care se izolează în deşert,
în munţi sau în grote, pentru a scăpa de zgomot şi agitaţia
oamenilor inconştienţi, spiritele luminoase ale naturii se refugiază
în locuri pe care oamenii nu le-au putut încă murdări şi tulbura.
In majoritatea mitologiilor, muntele este prezentat ca un tărâm
al zeilor.Acest lucru poate fi considerat ca un simbol,dar si ca
o realitate:vârfurile înalte ale munţilor sînt ca nişte antene
cu ajutorul cărora pământul atinge Cerul,şi de aceea ele sînt
locuite de entităţi foarte puternice. Cu cât omul se înalţă pe
munţi,cu atât mai mult întâlneşte liniştea, şi în această linişte
el descoperă originea lucrurilor, se uneşte cu Cauza primară,
intră în oceanul lumii divine.Din păcate, în zilele noastre,cu
actualele mijloace de transport, vedem din ce în ce mai des oameni
mergând la munte;acest lucru a devenit ca o modă; merg la ski,
pentru a se distra,si apoi povestesc că au reuşit să coboare pe una
sau alta dintre pârtii,că au escaladat înălţimile... Şi, în loc să
respecte liniştea muntelui,să se lase influenţaţi de el pentru a
descoperi stări de conştiinţă superioare,ei se comportă ca în
orice loc de pe pământ; îşi aduc gratarele, bautura  ţigările,
muzica galagioasa ca şi cum nu ar exista şi alte locuri pentru
a chefuişi face zgomot! Astfel, ei deranjează enorm locuitorii
acestor regiuni.Dar, nimeni nu le spune oamenilor că prin neatenţia
prin lipsa lor de respect,ei tulbură atmosfera şi deranjează
întreaga creaţie.Dacă acest lucru se prelungeşte într-o zi, toate
entităţile vor pleca acolo unde vor găsi într-adevăr liniştea,
acolo unde oamenii au foarte greu acces. Odată ce acestea
s-au îndepărtat de acele ţinuturi in care locuiau,misterul şi caracterul
sacru dispar odată cu ele, locurile nu mai sînt impregnate de lumină
şi forţă spirituală, iar acest lucru este regretabil.
Deci,dacă nu mergeţi la munte într-o stare de spirit convenabilă,
creaturile invizibile  se îndepărteaza, iar voi nu veţi primi
nimic de la ele.De aceea, vă întoarceţi acasă la fel de limitaţi
ca înainte,şi  mica vacanţă nu poate fi binefăcătoare sănătăţii
voastre,pentru că starea fizică depinde de cea psihică.
Deci, la ce vă foloseşte că aţi urcat din greu până în vârful muntelui,
dacă nu puteţi reveni mai puri, mai puternici, mai nobili
şi mai sănătoşi?,dacă nu aţi înţeles că urcatul pe munţii fizici
este o imagine a căţăratului pe munţii spirituali?.
Să urci şi să cobori... Să urci,înseamnă să te debarasezi,încet-încet,
de tot ceea ce te incomodează,te împovărează, pentru a găsi liniştea,
puritatea, lumina,şi pentru a simţi ordinea divină instalându-se
în tine.Cât despre coborâre, este revenirea zgomotului în gânduri
şi sentimente, revenirea agitaţiei,a dezordinii,
a incertitudinilor interioare.
Indiferent unde mergeţi, pe munte, în păduri, pe malurile lacurilor
sau ale oceanelor, dacă vreţi să vă comportaţi ca nişte copii
ai Domnului care aspiră la o viaţă mai subtilă, mai luminoasă,
va trebui să deveniţi conştienţi de prezenţa creaturilor eterice care
trăiesc acolo.Apropiaţi-vă de ele cu respect salutaţi-le,asigurati-le
de iubirea voastra  şi rugaţi-le să vă binecuvânteze. Aceste creaturi
care vă zăresc de departe,sînt atât de fermecate de atitudinea voastră
încât sînt pregătite să reverse asupra voastră pacea,lumina,energia pură.
Vă veţi simţi atunci scăldaţi, învăluiţi în iubire şi fascinaţi
de aceste entităţi spirituale şi când veţi coborî inapoi ,spre oraşe,
veţi aduce cu voi toate aceste bogăţii, dar şi revelaţii.
Apoi,în final, veţi avea bucuria să ştiţi că aţi contribuit la
menţinerea in anumite ţinuturi a locuitorilor celeşti ce le
populează sau, chiar ati atras noi prezenţe.
Numai în tăcere puteţi să pregătiţi condiţiile favorabile
manifestării entităţilor divine, căci aceste entităţi au nevoie
de linişte.Deci, învăţaţi să iubiţi această linişte si creati
în jurul vostru o atmosferă spirituală de linişte şi armonie.
Adevărata putere a omului este aceea a gândului.
Gândul este acela care dirijează,care realizează,care creează.
Dar, pentru a lucra, gândul are nevoie de anumite condiţii
si una dintre acestea,o condiţie principală, este liniştea.
Este o greşeală să credeţi că, prin discuţii, prin confruntări
şi controverse, gândul se dezvoltă.
Ceva se dezvoltă  în acest caz, dar nu este vorba despre
gândirea pură.De aceea, meditaţia este un exerciţiu atât de greu
pentru majoritatea oamenilor:căci, ei nu ştiu ceea ce este
in realitate gândirea şi nici nu se pricep cum să o folosească.
Ei îşi închipuie că pot intra oricum în lumea tăcerii,
fără nici o pregătire prealabilă, tulburand de fapt, liniştea.
Aşa se şi întâmplă, căci gândul prost stăpânit, tulbură liniştea:
el oscilează la dreapta sau la stânga, tulburând tot ceea ce
întâlneşte în cale.Adevărata gândire este in mentalul superior;
Imediat ce gandirea coboară în regiunile intelectului
(planul mental inferior) şi ale inimii(planul astral)
ea isi pierde aproape întreaga forţă de acţiune.
Dacă vreţi ca gândirea să-şi regăsească adevărata putere,
ca să vă legaţi de Cer, trebuie să urcaţi până în mentalul
superior,unde domneşte liniştea absoluta.
In această linişte, armonie, gândirea liberă îşi ia avânt,
zboară în spaţiu, se aruncă în oceanul luminii.
Nimic nu-i poate împiedica zborul, căci ea are aripi puternice.
Dimpotrivă, cu cât veţi coborî la şes, vorbind în sens spiritual,
cu atât mai mult zgomotul se va instala, în gândurile şi
sentimentele voastre,iar dacă veţi încerca să vă concentraţi
asupra Creatorului,nu o veţi putea face.
Atunci cand spuneti ca meditati,numai bunul Dumnezeu ştie ce este
în mintea voastră desi  rămâneţi în linişte;
Ati reusit oare sa va dirijati gandurile spre planurile superioare?.
Care sînt subiectele, imaginile şi amintirile asupra cărora v-aţi oprit?
De obicei va concentrati asupra a ceea ce este pământesc: hrana,
relatii interumane,..
Din cauza acestei gălăgii, nu reuşiti nici măcar pentru câteva minute,
să vă concentraţi gândul până în regiunile sufletului şi spiritului.
Atât timp cât veţi rămâne în planurile astral şi mental inferior,
veţi fi nelinistiti, tensionati nu veţi găsi niciodată liniştea
necesară unei activităţi spirituale. Natura gândurilor şi a
sentimentelor obişnuite produce aceste efecte şi este perfect normal.
Nu veţi ajunge să obţineţi cu adevărat liniştea interioară
decât atunci când veţi începe să lucraţi asupra armoniei.
Zilnic,opriţi-vă pentru a observa ceea ce se petrece în
interiorul vostru,şi deîndată ce observaţi cea mai mică tulburare,
cel mai mic dezacord, faceţi un efort pentru a-l remedia.
Liniştea interioară este o stare greu de atins!
Intreaga zi trebuie să facem eforturi pentru a-i crea condiţii,
şi, armonia este prima dintre ele.
Dacă simţiţi că deveniţi nervoşi, nerăbdători, irascibili
cu cei din jur, este inutil să încercaţi să căutaţi explicaţii
în altă parte.Mulţi cred că, fără a fi pregătiţi,pot trai unele
experienţe spirituale şi vor avea revelaţia luminii divine.
In realitate, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii.
Armonia este cheia care  deschide porţile tărâmului tăcerii:
armonia în planul fizic,armonia în sentimente, armonia în gânduri.
Atât timp cât nu sunteţi impregnaţi de acest cuvânt "armonie",
nu trebuie să aşteptaţi nimic din partea Cerului,
veţi fi excluşi de la binecuvântările lui.
Imaginaţi-vă că suflaţi cu putere asupra unei ramuri înflorite:
toate petalele se răspândesc în toate direcţiile, nu mai rămâne
nimic din ordinea,din aranjamentul care creau întreaga frumuseţe.
Ei bine, este ceea ce voi construiţi în voi, când vă lăsaţi
antrenaţi de furie,de gelozie şi complicitate : provocaţi un suflu,
un curent ce tulbură dispoziţia atomilor şi a electronilor
şi această tulburare interioară stă la originea şi apariţia
bolilor psihice sau chiar fizice,care vă indeparteaza de lumea
spirituală. De aceea, când apare o tulburare, vorbiţi-le
celulelor voastre;Spuneţi-le: vă trimit unde de armonie
şi iubire, fiţi ascultătoare si reluaţi-vă activitatea.
Nu lăsaţi niciodată o stare negativă să se instaleze în voi,
încercaţi să o remediaţi imediat. Când veti crea armonia, va veti
simţi bine.Chiar dacă nu aveti vreun motiv anume de bucurie,
va veti simţi fericiţi.
Şi invers, când sunteti într-o dezordine interioară, va este rău ,
fără vreun motiv anume. Armonia stă la baza stării de bine,
şi dacă nu trăiti în armonie, nu va simţiti bine, chiar dacă
nici un eveniment nu v-a tulburat.
Eu apreciez calitatea fiinţelor pe care le întâlnesc,
în funcţie de armonia ce există în ele.
Sursa :CALEA TACERII-OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

miercuri, 5 octombrie 2011

Perfectionismul



Fara nici o indoiala, nu suntem singuri in univers si exista o sursa suprema,
exista entitati superioare noua, un Dumnezeu la care ne gandim uneori
si care ne asista  pe acest drum al nostru numit viata.
Cineva m-a intrebat azi ‘’De ce crezi ca Dumnezeu a trimis mesajul lui
prin oameni, aceste fiinte imperfecte?’’ Asa am  inceput sa reflectez
asupra perfectionismului, aceast simptom cu care ne confruntam adesea.
Ce se intelege prin  perfectionism?
Perfectionismul  este:
-  credinta irationala ca tu si mediul tau trebuie sa fiti perfecti.
-  Lupta de a fi cel mai bun, de a atinge  idealul si efortul
de a nu face niciodata greseli
-  O atitudine care spune ca orice incerci in viata trebuie sa
 fie facut  fara nici o deviere, greseala,alunecare ,deci , perfect.
-  Un obicei dezvoltat din copilarie care te mentine mereu alert
asupra imperfectiunilor,  defectelor si  slabiciunilor tale sau ale altora.
-  Un nivel al constiintei care  te mentine permanent vigilent in privinta
oricarei  abateri  de la reguli,  repere sau credinte in felul cum lucrurile
ar trebui sa fie.
-  Motivul principal prezent in teama de a esua sau teama de a fi respins:
Te gandesti: daca nu sunt perfect voi fi respins de ceilalti sau voi esua.
-  Un motiv pentru care s-ar putea sa te temi de success:
‘’ Daca imi voi atinge scopul, voi fi capabil sa ma mentin la acel nivel
de performanta mai departe?’’
-  O viziune rigida care nu-ti permite sa fii uman sau imperfect
-  Credinta ca orice ai incerca nu este destul de bun  pentru
a implini propriile asteptari sau asteptarile celorlalti.
Iti dai seama cat te consuma toate aceste ganduri si credinte?
Perfectionismul este unul dintre cei mai mari vampiri energetici.
Care sunt credintele irationale pe care se bazeaza  perfectionismul?
-Toate lucrurile  in viata trebuie facute la nivelul tau de perfectiune,
care de obicei este mai ridicat decat al celorlalti.
-Este inacceptabil sa faci o greseala
-Intotdeauna trebuie sa atingi idealul indiferent ce s-ar intampla
-Daca expertii in domeniul tau spun ca asa ar trebui sa fie,
inseamna ca asa ar trebui sa fie si trebuie sa respecti acele standarde.
-Esti un ratat daca nu poti fi perfect.
-Conteaza mai mult ce realizezi decat cine esti.
(Apropo de acest aspect, zilele trecute am intalnit un om care te judeca
imediat, exclusiv  dupa realizari. Prima lui intrebare a fost cati ani ai,si
ce ai facut pana la varsta asta? .Umila, i-am spus, pai, am facut o facultate,
o specializare, ceva cursuri, am scris articole. Dar nu cred ca asta
defineste cine sunt ca persoana. Murmurand ceva printre dinti, mi-a zis:
‘’ce articole, ... le citeste cineva?’’ Domnul era profesor universitar
trebuie sa mentionez. Imi imaginez cum se simteau  toti cei care
interactionau cu dansul daca pe toti ii interoga in acest fel.
Adica ,.inca putin si imi zicea:  " nu s-a auzit in media despre tine , nu existi".
Eu cred ca ceea ce faci , realizezi nu defineste meritul tau ca persoana.
Poti fi o persoana extrem de valoroasa si daca nu s-a auzit de tine in media,
sau nu ai o lista cu premii Nobel sau Pulitzer.
Citeam nu demult  o legenda despre  o femeie care si-a dedicat viata
primind straini in casa ei, gazduindu-i, spunandu-le o vorba buna,
incurajandu-i si  tratandu-i cu afectiune. Si spun cu inima deschisa
ca desi acea femeie nu a facut 5 facultati, nu lucreaza la o corporatie
mutinationala, nu are 3 best-sellere la activ, este o persoana  valoroasa.)
-Nu am nici o valoare  ca om, daca nu am succes( definitia data de societate)
-Nu are niciun sens sa incerci lucruri daca nu le poti face perfect.
-Daca dau gres o data in incercarea mea de a ma schimba,
inseamna ca trebuie sa renunt.
-Idealul este ceea ce e real. Daca  nu ating acest ideal, sunt un ratat
-Sunt prea multe lucruri care ma impiedica sa reusesc. Mai bine renunt
la visul meu si uit de el.
-Daca nu sunt numarul 1 nu are nici un sens. Toata lumea stie ce inseamna
sa fii numarul 2. Sa castig este unicul obiectiv acceptabil.
-Daca dai gres de cateva ori in incercarea de a-ti atinge un scop,
ar trebui sa renunti, inseamna ca e prea dificil de atins .
-Niciodata nu voi putea sa devin cine vreau sa devin ,
de ce sa mai incerc?
Iti dai seama ca aceste credinte sunt irationale si nu te ajuta absolut deloc
sa evoluezi, dimpotriva  esti blocat undeva, repetand acelasi si acelasi tipar?.
Care sunt consecintele negative ale perfectionismului?
-Stima de sine scazuta. Pentru ca esti  perfectionist niciodata nu te vei simti
bine in legatura cu  performantele personale, vei avea sentimentul ca esti incapabil
si increderea in sine iti va lipsi aproape complet.
-Sentimente de vinovatie. Pentru ca un perfectionist niciodata nu este multumit de
felul in care a facut fata responsabilitatilor in viata, se acuza pe sine mai mereu,
dand nastere acestor emotii de vinovatie.
-Pesimismul. De vreme ce  un perfectionist este convins ca  va fi extrem
de dificil sa atinga un obiectiv,devine cu usurinta descurajat, fatalist,
si pesimist in legatura cu viitoarele eforturi pentru atingerea obiectivelor.
-Depresia. Aspiratia permanenta spre perfectiunea pe care nu crede ca o poate atinge,
duce la aparitia depresiei.
-Rigiditatea. Nevoia de a face totul perfect in viata  te duce  la
o inflexibilitate extrema si lipsa de spontaneitate.
-Comportamentul compensator.
Jocurilor de noroc, mancarea in exces,  cumparaturile  , fumatul
sunt adesea mijloace de compensare a   sentimentului
de  neimplinire  al perfectionistului.
-Lipsa motivatiei. Crezand ca obiectivul propus nu va fi niciodata atins
la standardul  dorit ,perfectionistul se confrunta cu lipsa de motivatie
inca de la inceput,sau aceasta apare pe parcurs impiedicandu-l  sa
continue  lucrul  inceput.
-Lipsa  increderii in propriile forte. Ajungand la concluzia ca nimeni nu poate fi
perfect,  perfectionistul  crede ca el  nu-si  poate  imbunatati  viata semnificativ.
Perfectionismul este mascat de extrem de multe comportamente si atitudini ,
asa ca gandeste-te bine, si vezi daca te identifici cu caracteristicile enumerate.
Perfectionismul este totodata un semn ca nu te iubesti pe tine insuti,
ca nu te-ai acceptat asa cum esti si te va conduce spre multa suferinta,
daca nu inveti sa te vindeci.
Orice ai face te intoarci la acest aspect esential al vietii tale ,dragostea de sine,
si de aceea insist atat de mult cu acest mesaj: Indragosteste-te de tine!
Poate ti se pare nesemnificativ, poate tu crezi ca sunt lucruri care
nu conteaza prea mult , dar  iti dau  aceste explicatii pentru a-ti da seama
de ce faci ceea ce faci si de ce traiesti ceea ce traiesti in viata ta.
Dezvoltarea personala are ca scop extinderea constiintei pentru
a putea sa evoluezi. Asta este scopul  primordial, sa traiesti cat
mai  frumos si  sa evoluezi cat mai mult.
Cu siguranta in exterior viata ta s-a imbunatatit enorm fata de acum
100 ani,prin intermediul tehnologiei, stiintei,  insa nu  crezi  ca e momentul
sa ti  imbunatatesti si viata in interior? Pana la urma daca  in sufletul tau
sunt nori, nu vei putea niciodata sa vezi soarele din exterior.
Exteriorul reflecta interiorul tau.
De ce credinte rationale ai nevoie pentru a depasi tendintele perfectioniste?
-Pentru a depasi perfectionismul ai nevoie sa te accepti pe tine ca fiinta umana.
-Ai nevoie  sa te ierti pentru greseli si pentru ceea ce tu(sau altii)consideri esec.
-Sa te ridici imediat dupa ce ai facut o greseala si sa iti continui drumul,
 perseverand cu mai multa intelepciune.
-Sa accepti ca idealul este doar un punct de reper inspre care te indrepti
si  nu este tangibil 100%.
-Sa recunosti ca aceasta conditie umana este una a  greselilor,
a slabiciunilor, a devierilor, imperfectiunilor si erorilor.
-Este acceptabil sa fi uman.
-Sa recunosti ca un esec nu este un capat de lume.
Te poti ridica oricand si lua totul de la capat.
-Sa inveti sa te accepti asa cum esti, sa renunti la ideea  de
cum ar trebui sa fie lucrurile(la modul ideal) si sa traiesti din plin , ceea ce este.
-Bucura-te de success si de micile realizari cu mandrie si elimina umilinta.
-Recompenseaza-te pentru realizari si astfel vei  intari motivatia de a continua
chiar si atunci cand progresul pare mic sau nu indeplineste asteptarile tale .
-invata sa te iubesti pentru a ajunge sa crezi ca meriti lucruri minunate..
-Renunta la  judecatile rigide si moraliste pe care ti le adresezi
si  dezvolta-ti o  intelegere deschisa si plina de compasiune pentru
momentele dificile,  obstacolele si tentatiile cu care te confrunti .
-Intelege ca lucrul cel mai importamt este sa mergi intr-o directive pozitiva.
-Ramai deschis la ideea ca ai success si cu fiecare efort esti tot   mai bun,
chiar daca nu esti primul , modelul, primul pe podiumul de premiere.
Cum poate suportul social sa te ajute sa depasesti perfectionismul?
-Alege oameni in preajma ta care nu sunt perfectionisti.
-Stai in preajma oamenilor care au invatat sa se ierte pentru greselile lor,
si  preia modelul lor.
-Da-le permisiunea celor care sunt in preajma ta sa te sune
in momente in care esti prea aspru cu tine, sau deprimat  si sa te sustina
pentru a abandona acest dialog interior frustrant.
-Ramai langa oamenii care sunt deschisi si interesati de dezvoltarea personala.
-Daca e sa mergi mai departe, intr-o alta dimensiune un pic mai spirituala
vreau sa te gandesti la un singur lucru.:
Ai venit in aceasta lume pentru a trai aceasta experienta umana,
si tot ce se intampla in aceasta viata reprezinta o scoala pentru tine.
Fiecare pas pe care il faci este menit sa te invete o lectie.
E in zadar sa incerci sa pari perfect sa te chinui, sa te acuzi
pentru ca nu ai facut lucrurile ca la carte.
Si pana la urma, care e sensul? Daca nici macar atunci cand faci lucrurile perfect
nu te poti bucura? Pentru ca un perfectionist niciodata nu va savura succesul,
pentru ca e prea ocupat sa caute nodurile in papura.
Este mereu nemultumit pentru ca se subapreciaza atat de mult ca persoana
incat acest lucru se reflecta in tot ceea ce face.
Indiferent cat de multa ordine ai incerca sa pui in viata ta
pentru a suplini ordinea interioara, fara iubirea interioara de sine
nu vei reusi niciodata.
Nu esti perfect, si astfel esti de-a dreptul perfect.
Important este sa faci cunostinta cu tine si sa inveti sa te iubesti
cu punctele tale forte si slabiciunile tale.
Oscar Wilde spunea :"Sa te iubesti pe tine este inceputul
unei lungi romante pe viata".
Iti doresc sa incepi sa traiesti si tu aceasta romanta pe viata!.
Aminteste-ti ca esti o persoana iubita si meriti cel mai bun tratament,
in special din partea ta!
Iubeste-te pe tine si vei atrage iubirea in viata ta!

marți, 4 octombrie 2011

TOAMNA

Cantec de toamna
de O. Iosif
Nu mai sunt pe lunca flori,
Vaile-s desarte,
Tipa carduri de cocori
Pribegind departe!

Si vazduhul s-a-norat,
Ninge sus la munte,
Trec pe vale la iernat
Turmele marunte...

Plang tilingi, talangi raspund,
Soarele apune,
Glas de bucium suna-n fund,
Ca o rugaciune...

duminică, 25 septembrie 2011

Proiectul Montauk –Experimente în Timp


Proiectul Montauk si experimentul Philadelphia au început
în anul 1943,unde grupul de cercetători de la Biroul Naval
a adoptat Teoria Câmpului Unificat enuntată de Albert Einstein 
în încercarea de a face distrugatorul USS Eldridge invizibil la radar.
În mod uluitor, vasul a devenit  invizibil nu doar pe monitoarele radarelor,
el a dispărut chiar din timpul si spatiul cu care fiinta umană
este familiarizată, fiind teleportat inclusiv echipajul de la bord.
Experimentul Philadelphia s-a dovedit a fi un dezastru total
pentru membrii echipajului de pe Eldridge.
Efectele experimentului au fost perturbări psihologice grave,
traume fizice si chiar decese. Au urmat apoi patruzeci de ani
de cercetări intense, culminând cu misterioasele experimente 
de la Montauk Point, din statul New York, prin care
au fost accesate forte si energii extraordinare,
însusi timpul fiind manipulat.
„Proiectul Montauk" este relatarea lui Preston Nichols, care a lucrat
ca director tehnic în cadrul proiectului. El a supravietuit
nenumaratelor amenintari si încercarilor de spalare a creierului.
Relatarea fascinanta a acestor cercetari,contine descrieri
ale unor aplicatii tehnice proiectate pentru operarea directa
asupra timpului, notiuni prezentate pentru prima data; 
Proiectul Montauk, un proiect de cercetare majora,a fost efectuat 
cu scopul de a întelege ce s-a întâmplat cu exactitate în timpul
Experimentului Philadelphia si de a descoperi secretele functionale
ale Teoriei Câmpului Unificat. Cercetarile avansate si foarte secrete
au culminat cu construirea actualului avion invizibil Stealth.
Simultan, s-a realizat însa un studiu asupra fiintei umane care a condus
la rezultate mult mai uimitoare. Pentru a întelege cum pot supravietui 
fiintele umane în alte dimensiuni decât cele ale planului fizic,
savantii au supus numerosi oameni unor experimente prin care
acestora le-au fost bombardate mintile cu unde radio
si programe virtuale prin intermediul computerului.
ExperimentulPhiladelphia ,este 
cel mai controversat experiment si primul caz de teleportare ,
cu rezultate demne de filmele horor.








miercuri, 21 septembrie 2011

ARBORELE SACRU PE ÎNTINSUL LUMII





"Nu exista un cult al arborelui însusi; sub aceasta
descriere se ascunde intotdeauna o entitate spirituala”,
Nell Parrot

Arborele este,unul dintre ele mai vechi,simboluri ale
umanitatii,cultul sau având o larga raspândire în lume.
Cea mai timpurie atestare a sa, datând din 4000 î. C.,
se gaseste inscriptionata pe cilindrii din Caldeea.
Se pare ca deja în acea perioada venerarea copacului
trecuse  printr-un proces de idealizare, arborele sacru
devenind unul dintre cele mai importante simboluri ale
religiei caldeene.

Pe monumentele asiriene din jurul anului 1000 î. C.,
reprezentarea copacului e din ce în ce mai conventionala
si apare între doua personaje care stau fata în fata,
care sunt uneori preoti sau regi într-o atitudine de
adoratie.Alteori personajele sunt creaturi fantastice:
sfincsi, grifoni, unicorni, etc.
Deasupra,e suspendat cercul înaripat,personificând
zeitatea suprema.
Dupa o cosmogonie feniciana, citata de Eusebius,
“primii oameni au vazut ca plantele cresteau din pamânt
si le-au considerat zeitati, asa ca le-au adus ofrande
din carne si bautura.”
De altfel, în Fenicia, Egipt, Babilonia, în Frigia, a
existat venerarea zeitatilor asociate cu viata vegetala,
care s-a extins apoi în Grecia si Italia.
Dupa mitologia egipteana, marele Osiris a fost la origine
un zeu al copacului.

Se spune ca, dupa ce a fost ucis, sicriul sau a fost
descoperit într-un trunchi de copac,iar de atunci
s-a vorbit despre el ca despre “cel din copac” sau
“singuraticul din salcâm”.
În India, cultul arborelui sacru reiese din referirile
din Vede,dar si din declaratia lui Curtius, dupa care
ostasii lui Alexandru cel Mare au observat ca indienii
considerau copacii drept zei,iar a rani un copac însemna
moarte.Ficus religiosa,identificat cu suprema zeitate
(Brahma),a ajuns sa fie cel mai venerat copac datorita
lui Gautama (Buddha), care a ajuns la adevarata
cunoastere lânga acest copac.
De altfel, în reîncarnarile sale anterioare, Gautama
insusi pare sa fi fost un spirit al copacului de 43 de
ori.Aceasta reprezentare primitiva a zeitatii copacului
a evoluat în doua directii:
-în primul caz, s-a trecut spre o forma de zeitate
asemanatoare omului,copacul fiind îmbracat sau sculptat
în forma omeneasca.
-in cel de-al doilea caz, pe masura ce zeul si-a extins
teritoriul absorbind alte zeitati locale, s-a considerat
ca el traieste doar într-un anumit tip de copac,care a
devenit apoi sfânt si simbolic pentru el.
La greci, arborele a fost cel mai timpuriu simbol al
divinitatii, fiind reprezentat astfel pe vazele antice,
pe tablele de marmura, pe vasele de argint si pictat
pe pereti.
La Dodona, Zeus era invocat în stejarul sau sacru.
La fel, în Roma antica, Jupiter a fost initial venerat
în forma unui stejar maret care a crescut pe Capitoliu.
Artemis era considerata în Arcadia zeita nucului si
cedrului, iar cultul ei s-a dezvoltat din obiceiul de a
atârna de copac o masca sau o imagine a spiritului
vegetatiei.
Emblema lui Apolo a fost laurul.
Nici un sanctuar nu putea fi întemeiat acolo unde solul
nu era bun pentru cresterea laurului,iar participantii
la rituri trebuiau sa poarte o cununa de lauri pe cap
si o creanga în mâna.
Arborele Afroditei a fost mirtul,care avea puterea de
a crea si de a perpetua dragostea, folosindu-se la
casatorii.
Atena avea ca arbore special al sau,maslinul.
Folosirea coroanelor, florilor si frunzelor avea si ea
o semnificatie religioasa.
În Grecia, aducatorul de vesti bune era recompensat cu
o coroana,iar invitatii ospetelor erau încoronati cu
flori.
Textele sacre caldeene mentioneaza folosirea crengilor
verzi în ceremoniile religioase.
La Sarbatoarea Tabernacolelor, israelitilor li se cerea
sa se înfatiseze în fata Domnului cu crengi.
La fel, în Persia si Armenia se obisnuia sa se poarte
o creanga la apropierea de zeitate.
În Egipt, la înmormântari se foloseau crengi de palmier
iar la sarbatori coroane de lotus.
În cazurile în care copacul venerat a murit si imaginea
zeului a fost sculptata în trunchiul si crengile sale
dupa aceea,se credea ca bucata moarta de lemn retinea
o parte  din puterea atribuita originar spiritului ce
locuia în el.
Druizii obisnuiau ca, atunci când un stejar murea,
sa-i dea forma unui stâlp,sau cruci si sa continue
sa-l venereze, ca pe o emblema a zeului.
În aproape toate partile lumii si în toate perioadele
istoriei,exista evidente ale credintei în existenta
spiritelor padurii sau a spiritelor copacului.
Desi acestea nu sunt întotdeauna clar diferentiate de
zei se recunosc prin faptul ca sunt neprietenoase fata
de de om,legând aliante cu copacii,plantele si animalele.
Atitudinea lor fata de oameni, este direct proportionala
cu  înfatisarea lor, care este mai mult sau mai putin
omeneasca.Se stie ca o mare parte dintre demoni au fost
la început spirite ale padurii sau ale copacului.
În Arabia, jinni erau niste monstri parosi,asemanatori
fiarelor si care puteau lua diferite înfatisari.
Jinni traiau în apropierea râurilor, sub copaci sau în
lacuri.Duhurile fantastice ale desertului egiptean traiau
în copaci sau în obiecte neînsufletite si erau temute de
pastori si vânatori.
În mitologia greaca si romana, exista o galerie de creaturi
salbatice ale padurilor, asociate îndeaproape cu viata
vegetala :
centauri,ciclopi,satiri,sileni,fauni,nimfe,zâne,driade,etc.
Poetii greci din vremea lui Pericle vorbesc despre un
întreg trib de demoni ai padurii numiti Panes ,din care
s-a ivit « Marele Pan »,reprezentat de obicei cu coarne si
picioare de capra, stând lânga un stejar sacru,sau lânga
un pin si tinând în mâna o creanga.
Uneori, spiritul vreunui arbore intra într-o fiinta umana
fiind atunci nevoie de serviciile exorcistului pentru
a fi eliberat de el..
Taranii care traiau lânga Muntele Etna nu adormeau
niciodata sub copaci în ajunul Sfântului Ioan de teama
ca spiritele copacilor ar putea intra în cel care doarme.
Duhurile padurii din Germania, Rusia si Scandinavia
aveau adesea proportii gigantice si forma unui animal.
Demonul rusesc al padurii, Ljeschi, putea lua multe forme,
îsi putea modifica si statura,dar aparea cel mai des ca
un barbat îmbracat în piele de oaie, uneori cu un singur
ochi,caruia îi placea sa însele calatorul si sa-l puna la
grele incercari.
Ideea salbaticului padurilor apare si în Brazilia, dar si
în India,sub numele Curupira,în timp ce în Peru,exista
traditia fantomei padurii.
Exista si mituri sau traditii în care copacul intra
într-o relatie speciala cu omul.In aceste mituri, copacul
este considerat sursa din care s-a ivit rasa umana , sau
este considerat locul în care sufletul se retrage dupa
moarte.
O alta credinta derivata din relatia dintre om si arbore
este conceperea copacului ca legat de soarta unui individ,
a unei familii sau a unei comunitati.
În unele traditii,viata persoanei e atât de conectata de
cea a plantei,încât vestejirea acesteia e imediat urmata
de moartea omului.
Relatia mistica dintre om si copac e ilustrata si într-o
veche credinta germana dupa care un copil bolnav pus în
gaura facuta într-un copac se va vindeca îndata ce se
vindeca si rana copacului.Daca moare copilul si arborele
supravietuieste,sufletul copilului va locui în el.
În multe sate nemtesti exista câte un copac pe care
satenii îl priveau ca pe copacul vietii ce  reprezenta
întreaga comunitate.
De la astfel de conceptii, tranzitia catre perceperea
arborelui ca simbol al prosperitatii si fecunditatii
a fost usoara.

Având radacinile adânc înfipte în lumea de jos,lacasul
misterios al sufletelor plecate în care se afla
cunoasterea viitorului si fiind adesea locuit de zei
sau de fiinte demoniace,copacului i s-au atribuit
virtuti de oracol.Puterile profetice speciale atribuite
stejarului care crestea la Dodona erau explicate prin
faptul ca radacinile sale se afundau mai adânc in pamant
decât ale oricarui alt copac,raspunsurile sale fiind
interpretate din freamatul crengilor si din murmurul
izvorului sacru din care se hranea.

Arabii care venerau arborii sacri ca lacasuri în care
coboara îngerii sau jinni,credeau ca un bolnav care
adoarme sub un astfel de copac primeste sfaturi în vis
pentru îmbunatatirea sanatatii.
Una dintre cele mai interesante credinte referitoare la
acest subiect este conceptia larg raspândita a copacului
-lume sau a copacului cosmogonic care apare la caldeeni,
egipteni, persi, hindusi, chinezi, japonezi,la rasele din
Europa de Nord, Noua Zeelanda si America.

Un imn de origine acadiana prezinta un copac care creste
în gradina din  Eden ,langa Eridu,un oras care a înflorit
între anii 3000 si 4000 î. C.
Este vorba despre un arbore înaltat în centrul pamântului,
ale carui radacini patrund în adâncimea abisala a apelor
unde îsi are lacasul Ea, zeita întelepciunii si al carui
frunzis sustine cerurile primordiale, umbrind pamântul.
Traditia indiana, înca în cele mai vechi texte înfatiseaza
Cosmosul ca un arbore urias. În Upanisade,Universul este
un „arbore rasturnat”,având radacina împlântata în Cer si
ramurile deasupra întregului Pamânt.
In Mahabharata,arborele cosmic ajunge sa exprime nu numai
universul,ci si pozitia omului în lume.
În toate aceste legende,se remarca supravietuirea ideii
despre suflet si acceptarea imortalitatii acestuia .
Dar,întotdeauna a existat înclinatia,de a inchide sufletul,
într-un lucru viu.
Orice articol având ca subiect mitul arborelui sacru ar
fi incomplet daca nu ar aminti traditia paradisului,a
gradinii ideale care se regaseste la toate popoarele
antichitatii,si si care reprezinta lacasul zeilor,taramul
spiritelor binecuvântate si locul în care s-au aflat
parintii omenirii .
Traditiile timpurii leaga paradisul de un copac sfant sau
de un munte legendar..
În traditia indiana, gradina Indrei, situata pe Muntele
Meru,continea cei cinci copaci care se iveau din ape,sub
care zeii se bucurau de florile luminoase,de fructele ce
confereau nemurirea si de cântecele pasarilor.
A doua conceptie a paradisului ca loc al primilor oameni
se regaseste în legenda gasita pe un sigiliu babilonian
stravechi a unui alt cuplu originar,cea a lui Maschia si
Maschiâna,care s-au ivit dintr-un copac în Heden,un loc
incântator unde crestea copacul vietii,ale carui fructe
confereau putere si imortalitate.
Cei doi copaci mistici ai paradisului biblic îsi gasesc
corespondentul în cedrul sacru al caldeenilor care,pe
lânga faptul ca era copacul vietii,fiind utilizat în
riturile magice pentru readucerea fortei si vietii corp,
era, de asemenea considerat"revelatorul oracolelor
pamântului si cerului”. In miezul sau era scris numele
zeitei întelepciunii, Ea.

Cuplului primordial Adam si Eva,care a cazut din Paradis,
biserica timpurie i-a dedicat ziua de dinaintea Craciunului.

Astfel,pomul de Craciun a devenit reprezentarea copacului
primordial ce poarta în fructe luminile raiului si acopera
cu crengile lumea întreaga.In felul acesta pomul de Craciun
contine în el întreaga istorie a venerarii arborelui sacru.
Nu am amintit aici decât câteva din liniile de interpretare
si din exemplele care fac din arborele sacru un simbol care
trezeste constiinta totala a omului, deschizând-o catre
universal.

BIBLIOGRAFIE:
Eliade Mircea: Sacrul si profanul
Frazer James George: Creanga de aur
Emile Durkheim: Formele elementare ale vietii religioase.

Tandemul Telocite-Celule Stem ,Veriga Lipsa in procesul de Regenerare Naturală a Organelor.


O descoperire revoluţionară a cercetătorilor români,
tratata cu indiferenta de autoritati,
face furori in SUA si China: telocitele,
celulele care actioneaza in procesul de
regenerare naturală a organelor.
Ar putea ajuta la vindecarea inimii după infarctul miocardic,
la tratarea psoriazisului şi a bolilor cronice de plămâni.
China şi SUA alocă, mai nou, milioane de dolari pentru cercetarea lor.
Este vorba despre telocite, celulele cu un corp extrem de mic,
dar cu prelungiri extrem de lungi, descoperite de cercetătorii români
de la Institutul Naţional “Victor Babeş”.
"Specialişti redutabili, cunoscuţi pe plan mondial,
au lucrat împreună cu cercetatorii romani
pentru a arăta cât de importante sunt telocitele,
iar rezultatele sunt spectaculoase”, spune Laurenţiu Popescu,
preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale din România,
cel care a condus echipa de  cercetare.
Pentru Xiandong Wang, profesor la Universitatea de Medicină din Shanghai,
descoperirea făcută în România a fost un punct de cotitură.
“În timpul a 20 de ani de studii mi-am dat seama că este ceva care lipseşte
în ceea ce priveşte interacţiunea dintre celule.
Nu ştiam ce. Acesta este unul dintre motivele pentru care
am vrut să-l întâlnesc pe profesorul Popescu, pentru a vedea
cum comunică celulele unele cu altele”, a declarat profesorul chinez
care a inceput acum  cercetările  în domeniul telocitelor.
Telocitele ,acţionează împreună cu celulele stem în procesul
de regenerare naturală a organelor.
Telocitele, descoperite ce cercetătorii români, sunt prezente
în aproape toate organele corpului şi au un rol extrem de important:
in coordonarea activitatii  celorlalte celule.
Tandemul telocite-celule stem acţionează împreună în procesul
de regenerare naturală a organelor, spune profesorul Popescu.
În prezent echipa de cercetători români, dar şi alte echipe din lume
caută prezenta telocitelor în cât mai multe organe ale corpului.
S-a descoperit deja prezenta telocitelor in inimă, în tubul digestiv,
în uter, în trompele uterine, în plămâni,rinichi în glandele mamare,
meninge,în pleură,în pericard şi în peritoneu..
Speranţa academicianului Popescu este aceea că telocitele
vor putea fi folosite în tratamente alături de celulele stem,care
deşi sunt utilizate în medicină de 10 ani, nu dau rezultatele scontate.
Astfel, telocitele ar putea fi “veriga lipsă” din tratamentul cu celule stem.
Cercetările au pus în evidenţă faptul că telocitele sunt esenţiale
pentru regenerarea inimii după infarctul miocardic, contribuind la
revascularizarea inimii.Telocitele coopereaza cu celulele stem,
fie preexistente în inimă ,fie injecte.
Alte studii arată rolul benefic pe care telocitele îl au în
regenerarea tesutului pulmonar şi în refacerea muşchiului scheletic.
Guvernul chinez a alocat deja fonduri cercetării în domeniul telocitelor
iar în SUA urmează să se deschidă două institute de cercetare
care să facă studii în acest sens.
În România însă guvernul  nu alocă fonduri pentru studierea telocitelor.
Profesorul Laurenţiu Popescu spune că a primit cateva sponsorizări
de la niste companii private, şi ajutor financiar din partea
unor institute de cercetare din străinătate, în special din China si SUA.
Când se investesc milioane de dolari într-un domeniu,
e evident că cercetarile vor avansa rapid.
"România ,va ramane  doar cu mulţumirea  că cercetatorii ei,au descoperit
 telocitele”, spune academicianul Laurenţiu M. Popescu.
Sursa: Gândul

duminică, 18 septembrie 2011

Lectie de Viata

De ce o lectie de viata cand viata in sine este o lectie?.
Pentru ca viata nu inceteaza niciodata sa-si arate suprematia.
Pentru ca atunci cand te  crezi stapan pe viata ta ,
constati ca viata este stapana ta .
Pentru ca...iti dai seama ca viata in sine este un miracol
abia atunci cand esti la un pas de a-i spune adio.
Traind in captivitatea indatoririlor zilnice ,
ratacind pe cararile nestiute ale vietii,
mi-a luat ceva timp sa inteleg
ca adevarata calatorie a vietii ,inseamna nu a cauta taramuri noi,
ci a vedea cu ochi noi.
Am vazut viata cu ochi noi destul de tarziu.
I-am descoperit sensul prin cuvintele pe care mi le-a adresat
o persoana la care am tinut foarte mult
si care peste ceva timp spunea adio vietii.
Cu resemnare, in tacere, fara revolta, cu un zambet bland,
multumind lui Dumnezeu sau vietii in sine, pentru ca a existat.
Sunt bucuroasa pentru ca viata m-a invatat lectia ei tainica.
Si cu toate acestea, cat de dureros este zambetul unei persoane
in sufletul careia s-a prabusit nu un univers,ci o galaxie intreaga.
S-a prabusit o viata... au ramas in schimb
niste cuvinte intiparite in amintire.
Peste care nu este deloc exclus ca la un moment dat
timpul sa depuna uitare.
Acum insa, pentru ca imi aduc aminte cuvintele  ei,
cred ca timpul a incetat sa curga.
“Viata are clipele ei tainice ,pe care le lasi sa treaca
neobservate  pe langa tine.
Nu vreau sa fug de viata si sa nu las niciun semn in urma.
Vreau sa te fac sa apreciezi miracolul care ti-a fost dat
si care o sa-ti fie refuzat la un moment dat.
Stii, faptul ca te afli in fata mea, ca te straduiesti sa zambesti ,
cand niciodata nu ai avut ochii atat de umezi,
faptul ca eu vorbesc si ca tu ma asculti, ma face sa iubesc viata.
Tu sa nu uiti nicicand sa alegi viata.”..
Si asa am si facut. Am optat pentru viata si am invatat sa-i multumesc
pentru fiecare fleac care are puterea de a-mi reda zambetul pe buze.
Am invatat ca viata are niste granite precise
peste care nimeni nu poate trece.
Am invatat ca poti sa nu ai nimic, iar in secunda imediat urmatoare
sa ai mai mult decat poti duce.
Am invatat ca drumurile comode sunt de cele mai multe ori si infundate.
Am invatat ca in cel mai adanc intuneric exista o sclipire de speranta.
Am aflat ca o viata poate crea viata prin mai multe forme:
dand nastere unui pui de om,
alimentand-o cu optimism si mesaje pozitive,
cultivand frumosul in tine insuti , in lucrurile care te inconjoara,
in cei din jur, in tot ceea ce te face sa vibrezi si sa te  bucuri .
Am invatat ca micile intamplari zilnice fac viata spectaculoasa.
Am invatat ca ignorand faptele,
situatia nu se schimba; mai mult,nici nu se rezolva.
Am invatat ca cea mai usoara cale de a te implini ca persoana,
este sa iti urmezi chemarea sufletului.
Am invatat ca dragostea, nu timpul, vindeca toate ranile.
Am invatat ca toti oamenii noi pe care-i intalnesti,
merita sa fie salutati cu un zambet.
Am invatat ca pana nu te indragostesti,nimeni nu-ti pare perfect.
Am invatat ca ocaziile nu sunt niciodata pierdute...
Altcineva le va lua pe cele pe care tu le-ai omis.
Am invatat ca daca nutresti amaraciune in suflet,
Fericirea se ascunde de tine.
Am invatat ca nu poti schimba unele lucruri,
dar poti schimba felul in care le privesti.
Am invatat ca cu cat ai mai putin timp,
cu atat infaptuiesti mai multe.

GANDURI PENTRU SUFLET


Cateva ganduri pentru suflet
De ce Ganduri pentru suflet?
Cred ca în tumultul vietii de zi cu zi,ai nevoie de un gand bun,
de un cuvant frumos spus din inima...
Astfel,  poate ramane fiecare dintre noi ,cu ceva frumos in suflet...
Două gânduri să nu te părăsească niciodată:
acela de a-ţi îmbogăţi mintea şi sufletul
şi gândul că suntem trecători în lume.(Ileana Vulpescu)    
Esenta vietii nu este sa fii fericit ci sa stii ca esti fericit.
Fericirea vine singura la tine, nu trebuie s-o cauti  ,
dar ii place sa  te gaseasca acasa,nu-i place sa astepte in drum.
Si pentru a fi gasit acasa, trebuie sa traiesti
fiecare moment la maximum,
sa-ti asumi infrangerile la fel de usor ca si victoriile,
dar sa le consideri punctul de plecare pentru
viitoarele tale fapte,sa nu existe presul constiintei
sub care sa ascunzi greselile pe care le faci ,
sa daruiesti cat mai mult, fara sa astepti nimic in schimb,
sa fii om pentru tine si pentru ceilalti.
Trateaza orice persoana pe care o intalnesti,
ca fiind un Dumnezeu deghizat.
Stii de ce iti  este foarte greu sa evoluezi ?
deoarece iti  e greu sa renunti ,la imaginea
despre tine  insuti ,in care ai  investit mereu.
Definitiile tale conceptuale,
selecteaza realitatea in care traiesti.
Si tu si eu putem exista in cadrul aceluiasi spatiu fizic,
dar fiecare dintre noi il vedem cu totul altfel.
Exista gratie divina in viata ta,
dar trebuie sa ai credinta pentru a o vedea..
E vorba de un contract intre Divinitate  si om,
gratie divina pe de o parte,credinta omului pe de alta parte.
Tu si cu mine suntem forta care poate transforma lumea..
Noi suntem constiinta ce va defini
natura realitatii in care intram.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Increderea in Sine


 In vremurile atat de agitate si mereu surprinzatoare pe care le traim,
 Increderea in Sine a devenit un instrument de supravietuire.
 Asa cum e lanterna in mijlocul intunericului,
 sau bricheta intr-o padure rece si intunecata.
 Increderea in Sine este colacull de care ne agatam
 intr-o viata ce curge vijelios fara sa ne lase sa ne dumirim,
 sa ne instalam confortabil, pentru ca un val nou de evenimente
 ne obliga in permanenta sa ne adaptam, sa ne verificam reperele.
 Repere inghitite adesea de vartejurile vietii.
 Si stai si te intrebi ce mai este sigur si stabil in aceste vremuri,
 pe ce mai poti conta,ce este peren, real, profund si garantat?
 Nimic in afara de propria ta fiinta. In care trebuie sa te increzi.
 Cand toate celelalte repere dispar, cand contextele, oamenii, notiunile,
 convingerile si credintele se naruie, singura certitudine care ramane
 este fiinta ta. Pe care trebuie s-o cunosti extrem de bine,
 pentru a sti exact pe ce contezi. Increderea in Sine este inceputul.
 De unde incepe increderea?
 Increderea in Sine nu are legatura cu reusitele tale,
 cu performantele sau cu capacitatile tale.
 Acestea sustin increderea, dar nu sunt cauza lor.
 Pentru ca performantele sunt efectele existentei Sinelui.
 Increderea in Sine vine din relatia constiintei tale cu Sinele tau,
 cu scanteia ta divina, cu spiritul tau, cu Viata.
 Increderea in Sine este credinta ta in divinul launtric.
 Divinul nu are atribute. El exista, pur si simplu.
 Divinul, revelat sau ascuns, genereaza atribute.
 El este insa lipsit de atribute pentru ca
 El este in afara oricarei descrieri, a oricarei definitii.
 De aceea, increderea in Sine vine de undeva de dincolo de calitati,
 de trasaturile de succes, de reusite, de pregatire,de educatie,
 dincolo de parerile tale despre tine si de parerile celorlalti
 referitoare la tine.
 Increderea in Sine, ESTE. Sinele ESTE. Scanteia divina ESTE.
 Dumnezeu ESTE. Si ca urmare a acestei prezente
 si  constienizarii acestei prezente in tine,
 apare increderea in Sine.
 Nu calitatile tale determina increderea in tine insuti.
 Ci natura ta divina. Cand ai incredere in natura ta divina,
 totul devine posibil.
 Si din acest posibil, Sinele te ghideaza sa iti doresti
 in mod particular in viata ta, acele lucruri care te ajuta sa traiesti
 la cel mai inalt nivel experienta de a fi tu ,ca persoana.
 De-a fi Sine intr-o persoana, cu trup, cu identitate sociala,
 cu aspiratii, cu un destin.
 Sinele,este  mai presus de defintiile tale.
 Cand increderea ta este ancorata in calitatile tale,
 in frumusetea si tineretea corpului tau,in sanatatea ta,
 in abIlitatile tale, in relatiile tale, in contexte favorizante,
 ce faci cand incepi sa pierzi toate acestea?
 Spui gata, am pierdut increderea in MINE,odata cu instalarea batranetii,
 odata cu aparitia cheliei, cu pierderea danturii,
 cu pierderea pozitiei sociale,
 odata cu pierderea partenerului sau cu plecarea copiilor?
 Atat a fost? Unde mai este increderea in Tine
 cand ea este ancorata in lucruri exterioare?
 Pentru ca si propriile tale calitati si trasaturi sunt exterioare TIE.
 Ele sunt ale tale, ale trupului tau, dar nu sunt TU.
 Ca dovada ca paradontoza (desi erai atat de mandru de dantura alba,
 ce credeai ca este atuul tau definitoriu),
 nu te opreste sa continui sa existi.
 Asa cum continui sa existi si dupa divort, desi credeai ca mariajul
 sau partenerul te definea.
 Continui sa existi chiar si cand pierzi slujba sau simpatia sefilor
 desi aveai incredere in acestea si credeai ca te definesc profesional.
 Asa cum continui sa existi chiar daca pierzi
 sanatatea si te ameninta moartea.
 Sinele, este  eu-l tau  divin.
 Ceva mai presus de tine si mai profund in tine te insufleteste.
 Se  afla in tine inca din primul moment al existentei tale
 in aceasta viata si chiar de dincolo de viata.
 Este ceva mai presus de om si mai aproape de esenta divina a vietii.
 Divinul din tine nu ai voie sa il tradezi niciodata.
 Pentru ca este sursa vietii,a intregii tale fiinte,
 a tuturor definitiilor tale,a tuturor actiunilor tale.
 A avea incredere in Sine insemna,
 sa iti ancorezi increderea in Dumnezeu.
 De aceea increderea in Sine nu are legatura cu ce ai,
 cu ce ai dovedit ca poti, ci cu ce ESTI.
 De aceea cand nu ai nimic, cand nu stii ce sa faci,
 cand nu stii cum te vei descurca,
 cand nu stii ce raspuns vei da,
 cand nu stii cum sa rezolvi o problema,
 SA NU ITI LIPSEASCA INCREDEREA IN TINE.
 In divinul din tine. Pentru ca numai divinul din tine
 il poate auzi pe Dumnezeu cand sta la taifas cu TINE.
 Dincolo de ceea ce ai, exista un TU mai profund,Sinele tau.
 Iar increderea trebuie ancorata in Sinele tau.
 Calitatile tale reflecta doar apropierea ta de Sinele tau
 Defectele si slabiciunile arata separarea de Sine .
 Uneori, chiar slabiciunile tale sunt calea prin care ,te apropii
 de  sursa ta divina.
 Cand increderea ta  este in Sine, nimic nu te  poate clinti din tine
 insuti. Iar aceasta statornicie nu e incapatanare.
 Este puterea de a te lasa mereu respirat de viata si prin asta,in Viata.