CAPRA ROMANULUI

 

O tristete nemarginita, ca revarsarea unui ocean,

 este generata  zilele acestea pentru mine,  de

 extinderea unei realitati psihologice

specific romanesti: lumea intreaga este cuprinsa

 de o frenezie bucuroasa

cand in sfarsit ajungi si tu , ca vai de tine.

Prietenii,vecinii, cunoscutii,

 locuitorii intregului oras si a intregii tari,

 intra in transa euforica,si se simt cu adevarat fericiti

(pentru o clipa),

 doar pentru ca iti merge si tie rau.

Romanii, nu mai pot simti compasiunea.

Nu se mai obosesc sa exprime o parere de rau 

,macar una prefacuta,de indata

 ce capra celui de langa el,

 incepe sa-si dea duhul.

Bucuria romanului ,a ajuns sa contina

 o doza imensa de

 mercantilism spiritual si uscaciune intelectuala

precum si o mare doza de uriciune sufleteasca.

Romanii se bucura pentru semenii lor 

 intr-un mod cu totul autentic:

se bucura doar de necazul si dezastrul altuia.

Nu se mai bucura de o zi cu soare, de gingasia unei flori, 

de zambetul inocent al unui copil,

si nici macar nu-i trece prin cap

 ca ar fi un motiv de bucurie 

 insusi faptul ca a deschis ochii si-n aceasta zi.

Dar daca semenul lui,

 (omul de afaceri,angajatul,functionarul

asistentul social si maternal,profesorul,doctorul,militarul,

 politistul, jandarmul

si toti ceilalti oameni care au un loc de munca, inca

precum si cei cu dizabilitati fizice si psihice,

 sau copii sau pensionarii de toate categoriile)

ajunge intr-o situatie disperata,

(cel mai frcvent,  victima colaterala

 a incompetentei guvernului actual),

atunci, poate colinda strazile ,batand toba bucuriei:

(in sfarsit ,si el o duce rau).

O razbunare gratuita, lipsita de sens,

 de orice fundament emotional sau social,

 un ranjet pervers al lui scaraoschi  este 

aceasta bucurie  resimtita la suferinta ,celuilalt.

Cum a ajuns azi locuitorul acestei tari minunate,

sa fie atat de tuciuriu in vagauna abisala a inimii lui?

Din pacate, bucuria generata de necazul altuia 

 este doar primul pas, in involutia relatiilor interumane.

Urmeaza apoi, indiferenta, izolarea nefericitului

 si dispretuirea lui

In mentalitatea viciata a romanului,

 omul e bun, atat timp cat are buzunarele largi si pline

Cand i se subtiaza buzunarele,ramane

, trist,singur si dispretuit.

Dar, abia atunci devine 

creator de fericire comunitara.,abia atunci, 

intreaga suflare, traieste momente de extaz!

Halal   lume!!