Cauta

joi, 17 octombrie 2013



În spatele tuturor lucrurilor e
 Dumnezeu


DUMITRU CONSTANTIN DULCAN ESTE MEDIC NEUROLOG ŞI PSIHIATRU, DOCTOR ÎN ŞTIIN­ŢE MEDICALE, BUN CUNOSCĂTOR AL FILOSOFIEI ŞTIINŢEI ŞI PIONIER ÎN SCRIERILE DIN DOMENIUL CON­ŞTIINŢEI.O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din
comun,  care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebăriale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. "In­teligenţa materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea.A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992.După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe dintre intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de stiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi reprezentat azi la nivel internaţional, alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi:Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell 
.Interviu cu DUMITRU CONSTANTIN DULCAN 
- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţiales tocmai neurologia?
- Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi.Iar neurologia ma ajuta să descifrez complexitatea creierului uman.Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe.Înţele­gând creierul, înţelegem, în bună parte, funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am urmat însă şi cursuri  de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea conceptţia ei materialistă,religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării : cine sunt eu?După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică(pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea organică(spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie, o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva
.EXISTĂ O INTELIGENŢĂ A MATERIEI
- O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia"Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei, printeoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul,pentru cititori ?



- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în carte,aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apa si nu  altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Cu alte cu­vin­te, în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu.  As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică,pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit intamplator si viaţa nu e acci­den­tală pe Pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale.Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment.La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin,s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive  - empatie, respect, admiraţie etc - se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă,creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să faca selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o?Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Va dau alt exem­plu,la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care inseamna îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Gandurile  pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău.S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe,negative sau pozitive.  La cele negative spirala ADN-ului se contracta,la cele pozitive se decontracta.Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.



DEVENIM CEEA CE GÂNDIM
- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?
- Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm dezechilibre, energii ne­gative, care nasc suferinţa.Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie în dezacord cu biologia  şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire.În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor  nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă,optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie si depresie.Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz, ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem ,deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în permanenta, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.
- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs.că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?
- Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea,competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică,nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una dintre epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul dintre factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer?
Depresia este o otravă pentru organism. Ca să raspund insa la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem pastra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare sa-si iubească aproapele ca pe sine însuşi."CÂND CREZI, ÎŢI MOBILIZEZI TOATE MECANISMELE DE VINDECARE"
- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?
- Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi.Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda,Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire
ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el si toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual,înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin
iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters si se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat",dar a ales să spună "credinţa ta te-a vindecat".
Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare.
Dar a şti că  Dumnezeu există nu e totul.Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu  mersul la biserică e important, ci puterea ru­găciunii  pe care o poţi face oriunde.
- Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?
- Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit ,negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că Pământul se învârte în jurul Soarelui  şi nu in­vers. In viitor,ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumatate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea.Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu insusi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate.Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până  la urmă, religiile vor ajunge la  concordanta uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.
- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
- Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală,pentru ca oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate.Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10-15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii.Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doa run de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic.Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă!Schimbările vor fi insa la nivel de con­ştiinţă.In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii nascuti intre1982-1988 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale in locde 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.
ÎI MULŢUMESC LUI DUMNEZEU CĂ NU M-A FĂCUT O FRUNZĂ
- V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat?Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.
- Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi". Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci
- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?
- Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostr în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă.Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii pe care o avem pe Pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.
- Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinica?Ce ne spu­ne experienţa lor?
- Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lumii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă.Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dumnezeu.



- Dacă suntem ne­muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?
- Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre­dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen­tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în­ţe­les târziu că aici sun­tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma necesara aici.Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat.Moar­tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.
- După mai bine de pa­tru decenii de prac­tică medicală în neu­rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?


- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti­inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg.Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu­tă nu ne spune că ea în­seamnă un cuvânt anu­me sau un gând. Cum trans­cende infor­ma­ţia din planul fizio­logic în pla­nu lcon­ştiinţei ră­mâ­ne de neînţeles.De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir­me ca nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei.Creierul nostru e doar un re­cep­tor.Aşa se explică cum ne reamintim tot îna­in­te de moar­te, în filmul vieţii,deşi la bătrâneţe ui­tăm o mul­­ţime de lu­cruri.Ne­u­ronii îm­bă­trânesc şi mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­ţionează un­de­le. Me­­moria însă nu se pier­­de, e undeva în câm­­pul in­formaţional de deasu­pra. Vă daţi sea­­ma ce mister e   in noi?
- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident,dupa apariţia cărţii "Inteligenţa materiei".Cu toate astea, nu ati emigrat.V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte.În locul deschiderii, aţi ales izolarea
- Când am scris “Inteligenţa materiei”, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că înStatele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000.Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu­cruri de scris şi demonstrat.De rămas, aş fi putut ră­mâ­ne la Paris, în 1986.N-am făcut-o pentru că sunt legat afec­tiv de pământul  romanesc.Şi din con­şti­in­ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în­seam­nă ca  probabil  trebuie  să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie?Aşa cum înţeleg eu lucru­rile în universul ăsta, singura mea referinta e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par­ticipat la congrese si conferinţe. Unde a mai în­căput între toate astea si viaţa de familie?- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez,în timp ce ea stătea cu copilul singură.Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie:"Credeam şi eu că eşti un om normal." (râde)M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am facut.Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucrur care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc sa scriu "Inteligenţa..." am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la o munca imensa, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, intre 30 şi 40,pentru un succes incert. Si totuşi mi-am zis că merită.Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii.
Bucuriile pe care le traiesc acum îmi demonstrează că am procedat  corect
Articol de Dia Radu                                          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu