Fw: [Despre Viata] CUM SA FII UN „VRAJITOR si TREI MODURI DE A FI PREZENT de Pete...

CUM SA FII UN „VRAJITOR"    De Peter Russell CEL CARE A INFIINTAT INSTITUTUL DE STIINTE NOETICE  Un „vrajitor" cunoaste legile creatiei si cum sa lucreze cu ele. Un „vrajitor" ii permite sincronicitatii sa se manifeste. Un „vrajitor" urmeaza trei principii de baza:   Primul principiu este cel al totalitatii, plenitudinii. Cu cat sunt mai odihnit, cu cat mintea si corpul meu sunt mai relaxate, cu atat sunt mai in contact cu mine insumi, ma simt mai liber, sufletul meu e mai usor, sunt mai complet, intreg. Cu cat sunt mai complet, cu atat pare ca se manifesta mai multa sincronicitate. Invers, cand sunt dezechilibrat, obosit, stresat, sleit de puteri, coplesit de griji, sau descentrat, sincronicitatea nu apare nici pe departe atat de des. Nu putem face ca sincronicitatea sa se manifeste. Prin natura sa, ea apare „printr-o coincidenta". Nu putem controla sau manipula lumea, pentru a crea sincronicitati – sursa lor nu este din aceasta lume. Dar putem sa incurajam aparitia lor; ne putem deschide fata de ele. Asta o facem, deschizandu- ne fata de noi insine, fata de plenitudinea noastra interioara. Un „vrajitor" permite ca plenitudinea din interiorul nostru sa fie o prioritate. Un „vrajitor" ramane relaxat, centrat, clar.   O a doua caracteristica a sincronicitatii este ca are tendinta sa ne sustina nevoile si pare ca ne aduce exact ceea ce avem nevoie, chiar la momentul potrivit. Este ca si cum Universul se preocupa de interesul meu cel mai inalt si aranjeaza lucrurile, astfel incat acesta sa se implineasca, in moduri in care nu as fi visat niciodata. Este, citand un binecunoscut invatator indian, „ajutorul naturii". Noi ajutam natura, centrandu-ne in noi, iar natura ne sustine, dandu-ne ocaziile de a ne implini nevoile. Asta este ceea ce le face atat de magice si remarcabile – o astfel de coincidenta. Pentru a-i naturii permite sa ne ajute, e nevoie sa urmam al doilea principiu de baza – intuitia. Asta poate fi dificil, deoarece adesea e greu de stiut ce este cu adevarat intuitie si ce este doar „ceva" ce se ridica din inconstientul nostru. Pentru mine, a-mi urma intuitia inseamna a-mi urma simtamintele, nu gandurile. Sa va dau un exemplu bun. Intr-o dupa-masa, pe cand scriam, am simtit brusc „chemarea" sa ma duc la o plimbare. Initial i-am rezistat si mi-am spus ca mai bine muncesc. Apoi, cand simtamantul a persistat, am iesit la o plimbare gen hoinareala. Cand hoinaresc, nu ma hotarasc de acasa unde sa ma duc. In fiecare loc unde am de ales o directie, fac alegerea atunci, pe loc. Plimbandu-ma, am observat un afis cu deschiderea unei expozitii. A treia oara cand am vazut afisul, m-am decis sa-l urmez. Am intrat in galerie si admiram niste sculpturi, cand am observat un tip in alta camera, care lucra la un computer. M-am dus la el si am vazut ca lucra la un server de retea si voia sa faca aproape aceleasi lucruri ca si mine. Am descoperit multe lucruri comune si am devenit imediat buni prieteni. Mi-a oferit un loc pentru propriul meu site si, peste cateva saptamani, site-ul meu functiona. Acesta este un exemplu de a-ti urma intuitia. Daca as fi continuat sa lucrez acasa la ceea ce credeam ca trebuie sa fac, poate ca nu ne-am fi intalnit niciodata. Multe lucruri s-ar fi desfasurat diferit si poate ca nu ati fi citit aceste randuri, acum. Este ca si cum coregrafia cosmica a aranjat deja coincidentele. Ele sunt acolo, asteptand ca noi sa le descoperim. Captam posibilitatile printr-o antena mentala subtila si le observam ca o vaga zgandarire a atentiei noastre – o intuitie.   Am mai descoperit un principiu. Pot sa fiu singur in casuta mea din mijlocul padurii, in pace cu mine insumi, centrat si intreg, conectat la intuitia mea si totusi sa se petreaca putine coincidente. Aproape intotdeauna, coincidentele semnificative par sa implice si alti oameni, intr-un fel sau in altul. Este ca si cum interactiunea noastra cu ceilalti ii ofera coregrafiei cosmice ocazii mai mari sa ajunga la noi. Desi s-ar putea sa nu fim capabili sa facem sincronicitatea sa se manifeste, putem crea mediul care favorizeaza aparitia sa. Putem crea un mediu interior de completitudine si deschidere fata de intentie; iar in vietile noastre exterioare ne putem implica pe deplin in lume, amesteca in viata sociala. Putem sa iesim si sa jucam orice rol si joc care se potriveste mai bine cu intuitia noastra. Il jucam cu intregul nostru suflet. Il jucam in orice mod care ne aduce bucurie, implinire, plenitudine interioara – la urma urmelor, nu are rost sa suferim cand il jucam. Acesta este al treilea principiu al „vrajitoriei" – un principiu care-l numesc „angrenarea in rolul social" – a ne juca rolul nostru in lume, permitandu-i coregrafiei cosmice sa-si joace rolul sau.   Acestea sunt cele trei principii ale „vrajitoriei": totalitatea, intuitia, angrenarea in rolul social.             TREI MODURI DE A FI PREZENT   A trai pentru Acum, versus a trai in Acum     De Peter Russell   Intr-un fel, intotdeauna suntem in prezent. Tot ceea ce traim este o experienta in acest moment. Amintirile noastre despre trecut sunt experiente in prezent. La fel si gandurile noastre despre viitor. Cand oamenii vorbesc despre a nu fi prezent, de obicei se refera la atentie care nu este in momentul prezent. Cand atentia este prinsa in gandurile noastre legate de trecut sau viitor, nu mai suntem atat de constienti de ce se intampla acum. Din nefericire, cei mai multi dintre noi ne petrecem prea mult din timpul nostru, gandindu-ne la evenimentele trecute sau viitoare. Savuram placeri din trecut, ne bucuram de realizari din trecut, cugetam daca am facut sau nu lucrul corect, deplangem pierderile si dezamagirile din trecut, ne enervam referitor la cum s-au intamplat lucrurile. Sau anticipam placeri viitoare, planificam cel mai bun plan de actiune, ne ingrijoram de ceea ce s-ar putea sa nu mearga bine, ne este frica ca nu controlam o situatie, ne temem de cum s-ar putea sa reactioneze ceilalti. Cea mai mare parte dintre aceste ganduri nu este necesara. Reprezinta doar o pierdere de timp si energie. Mai mult, tensioneaza mintea, ceea ce este opusul a ceea ce incearca aceasta gandire sa realizeze – o stare mentala mai lejera, mai in pace. De aceea, oamenii intelepti ne-au indemnat, in mod repetat, sa fim mai mult in prezent; sa fim aici, acum.   Dar ce inseamna sa fim prezenti? Exista trei moduri principale in care oamenii folosesc acest termen:   1. Sa traim pentru astazi. Sa nu ne preocupe ce s-a intamplat ieri si nici ceea ce s-ar putea sa vina maine. Aceasta atitudine are clar valoarea ei. S-ar putea sa ne ajute sa luam viata asa cum vine si sa nu fim atat de prinsi in temeri si frici nenecesare. Ne permite sa ne bucuram mai mult de ceea ce ne ofera viata. Dar asta nu ne conduce, in mod necesar, catre o constientizare deplina a momentului prezent. Am putea fi la fel de prinsi in ganduri ca si pana acum, chiar daca sunt ganduri despre azi, mai degraba decat despre ieri sau maine.   2. Sa fim constienti de experienta din prezent. Acesta este punctul de plecare pentru multe meditatii. In timp ce cele mai multe din gandurile noastre sunt despre trecut sau viitor, experienta noastra senzoriala este intotdeauna acum. De aceea, multi invatatori spirituali insista pe plasarea atentiei asupra senzatiilor din corp – punctele de contact cu lumea fizica, bataile inimii sau respiratia. Senzatiile din corp sunt in momentul prezent. Atunci cand mintea hoinareste intr-un gand despre trecut sau viitor – cum o va face cu siguranta – reintoarceti cu blandete atentia la senzatiile fizice si astfel o reintoarceti in prezent.   3. Sa fim prezenti si relaxati in toate. Aceasta stare apare adesea ca rezultat al practicii indelungate a meditatiei. Nu mai exista nevoia de a mentine atentia la experienta senzoriala. Suntem prezenti la orice este – inclusiv cand apar si trec gandurile despre trecut sau viitor. Unii numesc asta – starea de martor. Exista relaxare profunda si eliberare. Exista o stare de calm, in fiecare moment.   Pur si simplu, totul este asa cum este. __._,_.___ --