Cauta

luni, 2 august 2010

Un om care sufera Inainte de a fi necesar, sufera mai mult decat este necesar. - Seneca

Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra”  Emerson
Gândirea negativa sau complexul esecului
a) Cine ne pune de fapt bete-n roate – autosabotajul
Nu rareori auzim vorbindu-se despre accidente ale sortii, despre complexul esecului, nevroze, despre ceea ce am putea numi intr-un cuvânt autosabotaj inconstient. Am cunoscut probabil cu totii persoane care rateaza in mod sistematic ocaziile favorabile, care se gasesc in permanenta in fata unor dificultati impotriva carora pornesc fara indoiala la lupta, dar cu arme prost adaptate, ca si cum, inconstient, si-ar dori esecul.
Unii oameni fug de responsabilitati, de propriul mediu de viata, pentru a se refugia in alte situatii, sperând, constient sau nu, “sa-si refaca viata”, “sa reinceapa pe noi baze”, “sa-si schimbe norocul”. Cu toate acestea, foarte adesea ei recad in aceleasi obisnuinte, reiau aceleasi comportamente, aceleasi atitudini negative, caci ei insisi isi modifica mediul de viata, dar isi aduc cu ei vechii adversari (cu alte cuvinte modul lor de a privi lucrurile ramâne acelasi). Tendintele conflictuale, incapacitatea de a depasi obstacolele, de a privi situatiile cu obiectivitate, de a-si pune in valoare calitatile, de a trai si a resimti permanent acel sentiment indescriptibil de calm, armonie interioara si serenitate sunt reluate mereu si mereu.
Un om care sufera inainte de a fi necesar, sufera mai mult decât este necesar.” Seneca
b) Proiectia negativa
Unul dintre aspectele cele mai frapante ale unei situatii de conflict interior care conduce la esec este proiectia negativa, nerecunoscuta insa de subiectul in cauza. Intr-o maniera generala, noi proiectam asupra celor din jur credintele noastre, sperantele noastre, sentimentele noastre de respingere sau acceptare, ura sau atasamentul nostru.
Astfel, inca din copilarie construim in interiorul personalitatii noastre, ca parte componenta a acesteia, un intreg sistem de tabu-uri si interdictii, de temeri si sperante… Adesea problemele se rezolva sau cel putin intr-o oarecare masura credem ca le-am rezolvat. Evolutia este marcata de o mai buna cunoastere a personalitatii noastre interioare, de o atitudine mai obiectiva, mai realista, de o integrare mai armonioasa in mediul care ne inconjoara.
Dar lucrurile nu stau intotdeauna astfel. Fiinta insuficient de matura psihic, este supusa permanent unui fenomen de proiectie a propriilor sale limite, fara ca ea sa fie constienta de aceasta. Ea regaseste in ceilalti fie lucrurile de care se teme, fie sperantele sale. De aceea va respinge la ceilalti ceea ce de fapt nu admite in ea insasi, si, de asemenea, ceea ce nu se conformeaza imaginii pe care ea insasi si-a construit-o despre sine.
c) Sentimentul de culpabilitate
Adesea, in astfel de situatii, (poate) apare un sentiment de culpabilitate: tocmai din cauza acestui fenomen de proiectie individul se simte vinovat ca are tendinta de a manifesta fata de ceilalti o atitudine ostila sau chiar ura.
El simte in mod confuz ca imaginea pe care el si-a facut-o despre sine nu este recunoscuta de ceilalti la nivelul la care el pretinde ca se afla. De aici aparitia dubiului. El incepe sa se simta inferior, incapabil sa realizeze sarcina pe care si-a asumat-o si in unele situatii incearca sa compenseze aceasta inferioritate sau chiar sa o supracompenseze, si atunci apar atitudini dizarmonioase, semnalând de fapt o inadaptare: nevoia acuta de a fi superior celorlalti, incercarea de a acapara puterea si, de asemenea, onoruri, situatii, prestigiu, refuzul de a discuta atunci când exista riscul de a fi plasat intr-o situatie de inferioritate, indârjirea de a-si apara propriile idei, chiar si atunci când acestea nu pot fi sustinute rational.
Orice nebun poate face o regula – si atunci orice nebun o va respecta.” Henry David Thoreau
d) Neputinta, tendintele critice si abandonul
Daca, dimpotriva, inferioritatea se manifesta in mod preponderent, teama de esec devine foarte puternica, fiind adesea insotita de un sentiment de neputinta, de respingere a responsabilitatilor, de refuzul oricarei intiative, izolare, abandon si critica distructiva.
Posibile alternative:
a) Descoperirea cauzelor generatoare de esec
In aceste situatii resimtim nevoia de a cauta in exterior compensatia a ceea ce traim in noi insine ca o stare de inferioritate. Astfel, devenim exigenti in ceea ce-i priveste pe ceilalti, chiar foarte exigenti, caci resimtim in interiorul nostru de fapt propriile impuritati.
O neimplinire, incapacitatea de a face fata unei situatii, teama generata de aceasta, insuficienta incredere in sine si lipsa unei armonii interioare care proiecteaza in exterior catre altii imaginea fantasmagorica a propriei noastre dizarmonii, impiedica astfel perceptia ordinii si armoniei divine care permanent ne inconjoara. Toate acestea se traduc adesea printr-o permanenta nesiguranta si ingrijorare, mentinuta atât in ceea ce priveste persoana noastra, cât si proiectata asupra celorlalti si chiar a mediului.
In astfel de situatii, cautarea cauzelor profunde ale acestor tulburari, inconstiente sau constiente, ne permite retrairea unor evenimente ale trecutului care au constituit originea unui astfel de traumatism. Odata ce aceste fapte sunt recunoscute, retraite detasat, rationate, devenim capabili sa privim obiectiv (ca si cum ar fi vorba despre o alta persoana) situatiile deranjante prin care am trecut si care adesea au ramas nepercepute constient. Este ca si cum am fi dorit anterior sa evitam sa le cunoastem, evitând sa privim in fata evenimentele dificile, incercând sa refulam in inconstient fapte si imagini mentale pe care nu ne simteam capabili sa le abordam. Multe conveniente sociale dogmatice culpabilizante se afla la originea acestor refulari.
b) Importanta de a nu ne lasa coplesiti de gânduri negative
Lucrurile nu se schimba, noi ne schimbam.” Henry David Thoreau.
Orice schimbare, pozitiva sau negativa, marcheaza sfârsitul unei pagini de viata, dar totodata si inceputul unei noi etape – care adesea se anunta mult mai bogata si mai variata decât etapa anterioara, corespunzator cresterii care s-a realizat deja in noi prin intermediul etapelor precedente.
Am putea spune, la fel ca filosofii de altadata, ca schimbarea este singura constanta in viata noastra. Privind cu atentie in jurul nostru vom observa ca orice fiinta vie se afla intr-un continuu proces de crestere si de schimbare. Acest fapt ne permite sa intelegem de ce abilitatea de a accepta si chiar de a adopta schimbari este un factor atât de important pentru longevitate. Iar in fata oricarei schimbari este deosebit de important modul in care noi reactionam. Din nefericire la foarte multe persoane exista o tendinta de distorsionare in sens negativ a realitatii, manifestata printr-un proces de exagerare a dificultatilor, printr-o ignorare a aspectelor pozitive, sau printr-un proces de suprageneralizare sau concluzionare nefondata.
Vom ilustra printr-un exemplu manifestarea acestei tendinte de distorsionare si dramatizare a realitatii, precum si modul in care ea poate si trebuie sa fie inlaturata printr-un nou model de gândire.
Sa presupunem, de exemplu, ca realizati deodata ca ati intârziat la o intrunire pe care o considerati foarte importanta. Intrati in panica, inima incepe sa bata mai repede si este posibil sa gânditi:
- nu sunt in stare sa realizez niciodata un lucru asa cum ar trebui;
- intotdeauna sunt in intârziere;
- in felul acesta nimeni nu ma va mai respecta.
Primul pas pe care il aveti de facut este sa recunoasteti astfel de distorsiuni de gândire si apoi sa invatati cum sa le inlaturati. In aceasta situatie un raspuns rational va fi suficient pentru a repune lucrurile in ordine. Astfel este suficient sa gânditi:
- este un nonsens. Realizez foarte multe lucruri in viata mea asa cum trebuie;
- este ridicol sa gândesc ca sunt intotdeauna in intârziere. Este suficient sa imi reamintesc de câte ori am fost la timp acolo unde era necesar. Chiar daca acum (sau poate si altadata) am intârziat, voi urmari sa remediez aceasta situatie, sa fiu mai riguros si sa dezvolt o metoda care sa imi permita sa fiu punctual;
- este posibil ca cineva sa fie dezamagit pentru ca am intârziat, dar aceasta situatie nu va fi nicidecum sfârsitul pamântului. Este posibil chiar ca intâlnirea sa nu fi inceput la timp.
Experienta nu este ceea ce i se intâmpla unui om; este ceea ce omul face cu ceea ce i se petrece lui.” Aldous Huxley
c) Ce ne blocheaza manifestarile creatoare
Exista o tendinta naturala de a opune rezistenta la necunoscut, de a dori sa-ti protejezi structura actuala, egoul propriu. Dar aceasta este o tendinta distructiva pe termen lung, deoarece ea blocheaza orice crestere interioara. Unii oameni se impotrivesc sa treaca prin fluctuatiile si destabilizarile necesare pentru a atinge un nivel mai inalt, preferând sa se cramponeze in realitatea lor uzuala rigida, agatându-se de structura lor prezenta, indiferent cât i-ar costa aceasta in termenii potentialitatilor pierdute.
Renumitul psiholog in domeniul potentialitatilor umane, Abraham Maslow observa:
Nu numai ca ne agatam de psihopatologia noastra, dar de asemenea avem tendinta sa evitam evolutia personala, deoarece aceasta poate aduce la inceput, odata cu un alt tip de constiinta, sentimentul slabiciunii si al inadecventei. Si astfel recurgem la un alt tip de rezistenta, o negare a celei mai bune parti a talentelor noastre, a celor mai rafinate impulsuri, a potentialitatilor noastre inalte, a creativitatii noastre.”
Oamenii au in general tendinta de a rezista in trei moduri:
  1. dispersându-se,
  2. blocându-se
  3. distragându-se.
1) In cazul dispersiei, oamenii incearca sa disperseze fluctuatiile produse de fluxul energetic crescut, produs de asemenea situatii exceptionale, care pare a le inunda intreaga fiinta, recurgând la activitati de consum energetic cum ar fi vorbirea, tipatul, furia, plânsul, sexualitatea fortata, exercitiile fizice, alergarea, si altele asemanatoare.
2) In cazul blocarii, oamenii opun rezistenta, suprima sau blocheaza energia care curge prin fiinta lor, prin inchistare, depresie, boala, pierderea apetitului, oboseala extrema.
3) Si in cele din urma se distrag ei insisi de la aceste situatii deosebite din viata lor, recurgând la droguri, alcool, mâncare in exces, excese sexuale, cumparaturi, jocuri de noroc, privitul la televizor, si altele.
d) Bucuria de a ne depasi
A avea permanent o atitudine creativa, a lasa de o parte vechile idei si a privi lumea mereu intr-un mod nou, nu trebuie sa fie considerata o initiativa inspaimântatoare, temerara sau chiar infricosatoare, asa cum nu suntem inspaimântati atunci când intâlnim oameni noi si calatorim in tari straine. Asa cum Abraham Maslow scria:
Vorbim la urma urmei despre un proces simplu de crestere a coerentei cerebrale. Este un proces pe care multi oameni il experimenteaza ca fiind unul dintre cele mai placute in viata. Aceasta se intâmpla atunci când facem dragoste, când privim copiii cum dorm, când realizam o lucrare de arta, sau suntem impresionati de muzica, atunci când percepem frumusetea, când simtim nasterea unei noi idei si in toate momentele de realizare de sine, implinire, iluminare, pace si bucurie – componentele noastre cerebrale rearanjându-se pentru a se acomoda la noua realitate, intr-un mod nou.”
e) Secretul si valoarea transformarii
Orice moment maret din analele lumii este triumful unui entuziasm.” Ralph Waldo Emerson
Oricât de uimitor ar parea, putem deveni plini de extaz prin adoptarea imediata a punctului de vedere care creeaza aceasta emotie. Astfel puteti vizualiza mental lucrurile care creeaza acest sentiment. Va puteti schimba tonul si continutul dialogului dumneavoastra interior. Puteti aborda posturile specifice si modul de a respira care creeaza starea aceasta in corpul dumneavoastra si astfel, prin efectul cumulat al evocarii realizate cu ajutorul tuturor acestor elemente, veti experimenta extazul, in intreaga sa plenitudine.
Daca doriti sa deveniti compasivi tot ce aveti de facut este de a va schimba pur si simplu atitudinile fizice si mentale pentru a rezona cu acelea specifice starii de compasiune. Acelasi lucru este valabil si pentru iubire sau orice alta emotie. Astfel, secretul transformarii este simplu – adoptati pur si simplu atitudinea care stiti ca genereaza prin rezonanta aptitudinea respectiva.
Puteti considera procesele de generare a starilor emotionale prin controlul asupra starilor interioare ca fiind asemanatoare cu munca unui regizor. Pentru a produce rezultatele specifice pe care le doreste, regizorul unui film manipuleaza ceea ce dumneavoastra vedeti si auziti. Daca el doreste sa fiti terifiat, va schimba sunetul si va insera anumite efecte speciale pe ecran chiar in momentul potrivit. Daca doreste sa fiti inspirat, va aranja muzica, lumina si orice altceva pe ecran pentru a produce acest efect. Un regizor poate face o tragedie sau o comedie din acelasi eveniment, depinzând de ceea ce el decide sa ecranizeze. Puteti face aceleasi lucruri cu ecranul mintii dumneavoastra – va puteti directiona activitatea mentala, care este baza tuturor actiunilor fizice, cu aceeasi indemânare si putere. Puteti lumina si sonoriza mesajele pozitive din creierul dumneavoastra si puteti diminua culorile si sunetele celor negative. Va puteti conduce creierul cu aceeasi indemânare cu care Spielberg sau Tarkovski isi conduc camerele video.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu