Posedăm un corp fizic care e compus din organe.
Chiar şi copiii ştiu asta: întrebaţi-i unde le sunt ochii, ei vă vor arăta;
şi gura, urechile, nasul, picioarele vi le vor arăta, de asemenea.
Mai târziu, la şcoală, ei vor învăţa că omul are cinci simţuri
(vederea, mirosul, auzul, gustul şi simţul tactil),
având fiecare funcţii bine determinate:
funcţiile senzaţiilor tactile nu sunt cele ale gustului sau ale vederii, etc.
Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simţuri,
de aceea el încearcă să profite la maxim de posibilităţile lor şi,
deasemenea, să-şi multiplice senzaţiile pe care le furnizează
ochii, urechile, pielea, etc.
Acestea sunt lucruri pe care le ştii, dar incerc sa-ti atrag atenţia
asupra concluziilor la care, sigur, nu ai ajuns.
De milenii oamenii exersează cum să-şi multiplice,
cum să-şi amplifice senzaţiile şi percepţiile celor cinci simţuri,
şi acest joc pe claviatura celor cinci simţuri
îl numesc cultură şi civilizaţie.
E puţin cam simplist acest fel de a vedea lucrurile.
Oricare ar fi gradul de fineţe pe care l-ar putea atinge,
cele cinci simţuri rămân oricum limitate,
pentru că aparţin lumii fizice şi nu explorează decât planul fizic.
Natura a prevăzut şi alte clape pe claviatură.
da, un al şaselea, al şaptelea simţ, de o altă intensitate, de o altă putere.
Numai că, pe moment, oamenii s-au limitat la cele cinci simţuri,
nu vor să recunoască că sunt şi alte domenii de explorat,
de văzut, de atins, de respirat.
Nu este deci de mirare că nu pot avea noi senzaţii, mai extinse,
mai bogate, mai subtile.
Cum se poate explica faptul că, fără a-şi hrăni în nici un fel
cele cinci simţuri, anumite fiinţe au percepţii care le duc până la extaz:
o lărgire a conştiinţei, o impresie de plenitudine, de grandoare şi imensitate?
Oamenii trebuie să înţeleagă că, necăutând decât acumularea
şi amplificarea senzaţiilor fizice, vor avea mari decepţii,
deoarece senzaţiile acestea sunt limitate.
De ce? Pentru că fiecare organ este specializat:
el îndeplineşte o funcţie determinată şi nu procură decât senzaţii ,
ce corespund naturii sale.
Pentru a simţi noi senzaţii, trebuie să ne adresăm altor organe,
pe care le posedăm. Observa oamenii:
ei au posibilitatea de a vedea totul, de a gusta şi atinge totul,
de a cumpăra totul, şi totuşi le lipseşte ceva. De ce?
Pentru că ei nu ştiu că, pentru a cunoaşte plenitudinea,pentru
a descoperi senzaţii de o putere şi bogăţie într-adevăr excepţionale,
trebuie să înceapă prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simţuri.
În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experienţe
absolut de neconceput pentru occidentali.
În India sau în Tibet, de exemplu, anumiţi yoghini,
locuiesc în găuri scobite în pământ.
În această obscuritate, în linişte absolută, nu există nici un fel de hrană
pentru cele cinci simţuri, pe care yoghinul
reuşeşte să le amorţească prin meditaţie.
Iar când simţurile se opresc din funcţiune,
ele nu mai absorb energia psihică destinată centrilor subtili:
atunci, aceştia se trezesc şi yoghinul începe să vadă, să audă şi să simtă,
să atingă elementele fluidice din regiunile superioare.
ată deci scopul pentru care aceste fiinţe excepţionale încearcă,
unii timp de ani de zile, să-şi suprime senzaţiile
vizuale, auditive, olfactive, etc... oprind orice mişcare.
Rămâne doar gândirea; în continuare, ei îşi opresc până şi gândirea,
pentru a trăi în comunitate totală cu Divinitatea.
Dumnezeu a depus în sufletul uman posibilităţi,
pe care o existenţă întoarsă prea mult spre exterior
le împiedică a se trezi.
De altfel, ce faci atunci când meditezi?
Închizi ochii pentru a-ti putea întoarce atenţia spre interior.
Dar aş dori să aduc o precizare la acest subiect.
Când meditezi , nu rămâi prea mult timp cu ochii închişi;
De altfel, de vreme ce nu esti încă yoghin hindus, risti să adormi.
Deschizi din când în când ochii, fără a -ti lăsa atenţia distrasă
de ceea ce te înconjoară, ii închizi , apoi ii deschizi din nou.
Bineînţeles, pentru a medita se recomandă în general de a închide ochii,
pentru că aceasta ajută la izolare şi concentrare.
Dar dacă îi închizi prea mult timp, adormi.
Ce se petrece: deschizând ochii, te trezesti , iar închizându-i,
te pregătesti să dormi. Este un proces înregistrat în creier
de milioane de ani, iar natura, care este fidelă , spune:
“Ai închis ochii? Înseamnă că doresti să dormi.
Foarte bine, voi aranja asta!”
Şi iată-te , scufundat într- o... “meditaţie” profundă!
Dimpotrivă, când deschizi ochii, este semnalul de trezire:
totul se pune în mişcare, începe să funcţioneze, creierul, braţele, picioarele.
O simpla mişcare, o nimica toată - deschiderea ochilor -
declanşează o lume întreagă!
Această problemă, a închiderii şi deschiderii ochilor, este foarte importantă.
Ti se spune uneori: “Dar deschide ochii!”
E un fel de a vorbi, pentru că ochii tai sunt deschişi;
atunci, despre care ochi este vorba?
Ei bine, despre alţi ochi care sunt mai lucizi, care au
o vedere mult mai profundă, mai spirituală.
Ochii corpului tau sunt deschişi, într-adevăr,
dar mai ai şi alţi ochi, iar aceştia sunt închişi.
Totuşi uneori, observi că ei există, şi că se pot deschide.
Uneori, pentru a putea deschide aceşti ochi spirituali,
care văd aspecte mai subtile ale realităţii,
trebuie închişi ochii fizici.
Alteori, dimpotrivă: închizând ochii fizici
îi închizi pe cei spirituali şi deschizând ochii fizici
Sunt nuanţe foarte subtile. Încet-încet, vei reuşi să distingi
toate acestea şi să te servesti de ele în viaţa cotidiană.
Occidentali au dus la perfecţiune viaţa celor cinci simţuri.
Ei îşi imaginează că în acest fel vor cunoaşte totul
şi vor fi fericiţi. Ei cunosc destule lucruri, e adevărat,
încearcă multe senzaţii, dar cele cinci simţuri
devorează toată energia lor psihică şi nu le rămâne nimic
pentru partea spirituală.
În occident, oamenii trăiesc prea mult senzaţiile fizice
şi nu mai au energie pentru a o concentra spre alte facultăţi,
care se pot trezi. Prea multe senzaţii!
"Trăiesti "... desigur că trăiesti; dar e o viaţă care
ascunde adevărata viaţă. Trebuie să înţelegi aceasta,
şi să te decizi să elimini multe senzaţii
care împiedică o reală percepţie a lucrurilor.
La ora actuală, folosirea drogurilor se extinde tot mai mult
Din cauza dorinţei de a scăpa din insipida viaţă cotidiană,
din ce în ce mai mulţi oameni caută evadarea în opiu, marijuana, cocaină etc
Toţi acei care folosesc aceste droguri obţin anumite senzaţii de clarvedere,
de claraudiţie, etc... care le pot da iluzia
de a atinge stări de conştiinţă superioare.
Dar se înşală, şi în timp îşi pierd chiar şi propriile facultăţi intelectuale
şi îşi ruinează sănătatea.
Aceste droguri, deşi sunt utilizate de secole în Orient sau în America de Sud,
sunt foarte nocive pentru sistemul nervos.
Hinduşii şi Tibetanii au o înaltă cunoaştere a ierburilor,
e o ştiinţă care se transmite de milenii.
Unele, se pare, permit când sunt mâncate a trăi săptămâni fără hrană;
altele, de a rămîne zi şi noapte în zăpezile Himalaiei fără a suferi de frig.
Acestea mi s-au spus; nu le-am verificat, dar e posibil.
Eu cred în puterea ierburilor. Există, de asemenea, preparate
foarte puternice graţie cărora poti să-ti provoci viziuni şi dedublare.
Citesti , în anumite cărţi, că în Evul Mediu se cunoşteau unguente,
cu care vrăjitoarele îşi ungeau corpul pentru a merge la Sabat.
În realitate, ele nu mergeau nicăieri cu corpul fizic,
ci cu corpul astral. Anumiţi medici au verificat realitatea acestor fenomene.
Ei au adaptat reţetele, care sunt dificil de reconstituit exact,
pentru că nimic nu era spus clar, şi le-au experimentat.
În toate aceste unguente se introduceau substanţe excitante,
care provoacă dedublarea.
îi deschizi pe cei spirituali.
Am spus aceste lucruri numai pentru a-ti arăta că există produse
extrem de puternice care iti dau acces la planurile mai subtile
decât cel fizic, dar aceste produse sunt adesea foarte nocive.
De aceea te sfătuiesc să nu te folosesti niciodată de ele.
Cea mai bună soluţie este de a căuta toate aceste senzaţii
de plenitudine, libertate, bucurie, prin mijloace spirituale.
Iată, este aici drumul regal.
Adevăraţii discipoli nu contează pe nimic din exterior,
ei ştiu că Dumnezeu a depus toate comorile şi toată bogăţiile,
toate produsele tuturor laboratoarelor şi farmaciilor în ei înşişi,
e suficient să le caute şi să le folosească.
Ar fi păcat ca , după ce ai stat zece, douăzeci de ani
într-o şcoală iniţiatică, să nu fi învăţat să pui in valoare
bogăţiile pe care le ai .
Fiecare organ de simţ procură o parte din cunoaşterea lumii
şi e interesant de ştiut cum sunt aceste simţuri ierarhizate.
Simţul tactil e specializat în ceea ce este solid,
nu atingi nici ceea ce este gazos, nici ceea ce este eteric,
un pic lichidele, dar mai ales solidele.
Gustul e specializat pentru lichide.
Vei spune: “Ba nu, când pun o bomboană în gură, ea e solidă,
şi am totuşi o senzaţie de dulce...“
Iti voi răspunde că n-ai studiat bine problema:
gustul nu funcţionează decât cu o condiţie,
ca ceea ce pui în gură să aibe posibilitatea
de a deveni lichid graţie salivei.
Apoi , mirosul. Este un simţ care percepe mirosurile,
adică emanaţiile gazoase. Nasul are încă raporturi cu materia,
dar cu o materie mai subtilă ale cărei particule plutesc în aer.
Mai departe, în cazul auzului, nu mai e vorba de particule materiale,
ci numai de unde, vibraţii. Şi la fel este pentru văz.
Cu vederea suntem aproape de lumea eterică.
Deci, vezi , cele cinci simţuri sunt ierarhizate,
de la cel mai grosier la cel mai subtil..
Dar dacă vrei acum să pătrunzi în lumea astrală,
nu t mai poti folosi de cele cinci simţuri.
Iti trebuie un alt simţ, care să fie adaptat,
adică in stare sa perceapa o materie şi mai subtilă.
Toţi aceia care nu au dezvoltat acest al şaselea simţ
nu pot şti că există o altă materie, o altă regiune,
ei nu bănuie că universul e parcurs de alte vibraţii,
care ne pot provoca senzaţii mai vaste şi intense.
Pentru a atinge un obiect, trebuie să te afli lângă el.
Pentru a-l gusta, de asemenea.
Pentru a respira un parfum, poti fi, deja, la o anumită distanţă.
Pentru a capta un sunet, distanţa poate fi puţin mai mare.
Şi pentru vedere, şi mai mare, pentru că ochii sunt astfel alcătuiţi
încât iti permit să primesti informaţii de foarte departe.
Natura a stabilit foarte inteligent această ierarhie între cele cinci simţuri.
Dar ea nu s-a oprit aici, şi acum alte simţuri trebuie
să te pună în contact cu regiuni mai vaste şi mai îndepărtate.
Cât timp fiinţa umană nu şi-a dezvoltat organele
care pot să o pună în contact cu regiuni şi entităţi mai elevate,
ea nu va cunoaşte mare lucru.
Ea va scrie, va vorbi, va explica, va critica, va judeca,
dar se va înşela tot timpul, pentru că nu cunoaşte
decât o parte a realităţii.
Dacă vrea să cunoască întreaga realitate, trebuie să exerseze
să trezească în ea alte facultăţi pe care le poseda şi înainte,
dar caresunt inactive , aşteptând să fie utilizate.
Într-o epocă foarte îndepărtată, când omul
nu intrase cu adevărat în posesia corpului său fizic,
tradiţia iniţiatică spune că trăia tot timpul dedublat,
în afara corpului său...
Mai târziu, când spiritul său a început să coboare progresiv în materie,
el şi-a dezvoltat facultăţi care îi permiteau să lucreze asupra materiei
(cele cinci simţuri), în timp ce slăbeau facultăţile sale spirituale .
Dar nu le-a pierdut, le posedă încă.
Priviţi copiii. Până la vârsta de şapte ani
nu sunt complet intraţi în corpul lor fizic:
aceasta reflectă perioada când umanitatea era în acest stadiu de evoluţie.
În acea perioadă, oamenii vorbeau cu spiritele naturii
şi cu sufletele morţilor, comunicau cu ele, le întâlneau,
şi când mureau ei înşişi, nu ştiau dacă sunt morţi sau vii.
Lumea invizibilă, lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate;
ei pluteau în atmosferă ca şi cum ar fi fost imateriali,
şi numai din când în când reintrau în corpul lor fizic.
În aceste condiţii, ei nu erau pregătiţi să lucreze asupra materiei.
Ori, în evoluţia lor trebuiau să treacă prin aceasta.
În prezent, oamenii au ajuns să aibă mijloace intelectuale formidabile
pentru a domina materia, dar în acelaşi timp au uitat
de existenţa lumii spirituale, au rupt contactul cu ea.
La unii, desigur, a rămas o amintire, o intuiţie,
dar majoritatea a uitat.
Există două forme de cunoaştere: intelectuală şi spirituală,
deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă,ar fii ideal.
Nu trebuie să uităm că natura însăşi, adică Inteligenţa cosmică
are punctul ei de vedere asupra evoluţiei omului:
ea a plănuit dezvoltarea fiinţei umane în cele două sensuri,
spre materie şi spre spirit.
Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele două părţi în acelaşi timp,
ea a dat omului secole şi milenii pentru a lucra într-o singură direcţie,
lăsând câteva căi deschise în cealaltă,
pentru a nu împiedica evoluţia sa spirituală.
Deci, pentru epoca actuală, Spiritul cosmic permite oamenilor
de a se dezvolta în domeniul senzaţiilor, al vederii, al auzului, etc.
El îi lasă pe oameni să coboare în materie pentru a o poseda, a o atinge,
a o explora, a o cunoaşte, şi mai cu seamă pentru a lucra cu ea.
Spiritul uman e obligat să coboare, din ce în ce mai profund,
în materie pentru a o cunoaşte, fiind pe punctul de a pierde
toate amintirile patriei celeste unde trăia în trecutul îndepărtat.
Dar, cunoscând din ce în ce mai bine materia, el a făcut numeroase achiziţii,
şi mai ales a început să-şi domine materia lui proprie.
Pe moment, desigur, numai o minoritate este capabilă de aceasta,
dar pentru om, scopul existenţei terestre este de a coborî în corpul fizic
ca să intre în posesia facultăţilor sale şi să le utilizeze
pentru a lucra asupra lumii exterioare.
Când spun că spiritul uman “coboară în materie”,
subînţeleg în primul rând în corpul fizic, pentru a se instala,
pentru a-l lua în posesie şi a pentru a-i deveni stăpân.
Apoi, după ce s-a instalat, el lucrează la rândul său
asupra mediului exterior.
Aici, de asemenea, manipulează lucruri: el transformă, construieşte, distruge
E o perioadă de involuţie, de coborâre în materie.
Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru fiinţa umană,
El nu o lasă să coboare la infinit , să se scufunde complet,
să piardă contactul cu Cerul şi să-şi uite originile.
De îndată ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine,
de stăpânire a propriului creier, a propriilor membre şi tuturor facultăţile sale,
de cunoaştere a tuturor proprietăţilor elementelor,
atunci alte influenţe, alte forţe, alţi curenţi vor începe să o poarte,
să o ridice, şi, progresiv, ea va regăsi facultăţile
pe care le poseda în trecut: va cunoaşte în acelaşi timp
şi materia şi spiritul.
Se spune în Geneză că Adam şi Eva au mâncat
din fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi al Răului.
Aceasta semnifică că nu au vrut să se mulţumească cu cunoaşterea spiritului,
şi că au vrut de asemenea să coboare în materie;
au început atunci să coboare, şi aici, prin bucurie şi suferinţe,
prin sănătate şi boli, studiază - mai mult răul - de milioane de ani.
Depindea de ei să rămână sus, în Paradis,
să nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vieţii eterne,
dar, împinşi de curiozitate, au vrut să vadă ce era jos,
şi atunci au început să sufere de frig, de obscuritate, de boli şi de moarte.
Omenirea îşi continuă, si acum ,coborârea
Anumite religii numesc această coborâre “păcatul originar”.
Dar o putem interpreta, de asemenea, ca un studiu
în care fiinţa umană a vrut să se lanseze.
Da, acest Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului,
reprezenta nişte studii de făcut, nişte lectii forte dificile,
pentru că omul trebuia să înfrunte o materie din ce în ce mai densă.
Dar ce era rău în asta? El a ales să coboare să se instruiască,
şi a coborât; acum e adâncit în studiile sale până la gât,
pe cale de a-şi da seama în ce infern s-a băgat.
Pentru moment, el studiază răul, dar într-o bună zi,
va urca înapoi pentru a studia binele.
Eu cunosc planurile Inteligenţei cosmice,
ştiu că atunci când oamenii vor stăpâni şi domina materia
graţie celor cinci simţuri, ei vor începe să se avânte spre înălţimi
pentru a-şi dezvolta simţurile spirituale.
Deci, cei care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei,
să înceapă să reducă din senzaţiile pe care le încearcă
prin cele cinci simţuri pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi.
Înăuntru e vastitate, bogăţie... trebuie numai să cauti !
Sursa :Centrii si Corpuri Subtile de Omraam Mikhael Aivanhov
Despre autor :Filozoful şi pedagogul
Omraam Mikhaël Aïvanhov (1900-1986)s-a născut în Bulgaria.
În 1937 Maestrul se stabileşte definitiv în Franţa
de unde transmite esenţialul învăţământului său.
Ceea ce surprinde, chiar de la început în opera sa,
este multitudinea aspectelor în care este prezentată
această unică problemă: omul şi desăvârşirea sa.
în funcţie de folosul pe care î-l poate aduce omului,
pentru o mai bună cunoaştere de sine,
cât şi pentru o mai bună îndrumare a vieţii sale.
Deşi opera sa abordeaza multiple aspecte ale ştiinţei iniţiatice,
el precizează: "Fiecare trebuie să lucreze
pentru propria sa dezvoltare,
cu condiţia să nu o facă numai pentru sine însuşi,
ci pentru binele colectivităţii.
În acel moment, colectivitatea devine o fraternitate.
O fraternitate este o colectivitate în care domneşte o adevărată coeziune,
fiindcă lucrând pentru sine însuşi, fiecare individ
lucrează totodată conştient pentru binele tuturor."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu