MITURILE IUBIRII
„De ce m-am îndragostit de tipa aia super,care e cu altul?”
„De ce? Cu ce-am gresit!”
Am auzit poate prea des astfel de întrebari ca sa le mai ignor,
fapt pentru care scriu acest articol.
Problemele „de iubire” nu se vindeca citind un articol
dintr-un site de pe net,dar întelegerea,
e primul pas spre eliberarea de suferinta.
Aceste întrebari si le pun tinerii,
aflati la primele întalniri cu... dragostea.
Dar uneori nu le dau pace nici celor
ce au trecut de prima tinerete.
De aceea ,incerc sa aduc un pic de Lumina în aceste suflete,
aflate în cautarea fericirii, ce merg deseori spre directii gresite,
spre locuri unde se vor rataci prin tenebre.
A fi îndragostit si a iubi nu sunt cuvinte,
nici sentimente sinonime!
Desi la prima vedere par asa.
A FI INDRAGOSTIT –este un sentiment ce presupune atractie fizica,
dorinta de a fi mereu împreuna, iar uneori si admiratie,
în fata unor calitati morale sau aptitudini ale celui în cauza.
Dintr-o astfel de relatie nu lipseste nici pasiunea,
dependenta si deseori posesivitatea.
A IUBI – e un sentiment ce se refera
a orice tip de relatie între oameni,
dar si la relatia omului cu celelalte vietuitoare ale pamatului,
cu natura si cu Dumnezeu.
Presupune empatie, daruire, întelegere,
altruism, iertare, non-dependenta, acordarea libertatii
in orice situatie,respectarea personalitatii celuilalt,
dorinta de a-l sti fericit.
Numai o fiinta ce este deja împlinita si echilibrata,
o fiinta aflata în armonie cu sine si cu Universul
poate experimenta acest sentiment.
Nu depinde de ceilalti.
Iubirea depinde de nivelul de constiinta.
Exista o mare confuzie între a fi îndragostit si a iubi.
Cat de usor le confudam.
Indragostirea are într-adevar ceva comun cu iubirea.
Dar adesea numai pentru putin timp.
Starea de fericire, de plutire, de vis,de bucurie,
de unire cu infinitul si cu divinitatea
este comuna ambelor sentimente.
Durata acestei stari si modul de a reactiona
în momentele dificile fac diferenta.
Iubirea spre deosebire îndragostire,
nu se stinge o data cu prima atitudine negativa,
o data cu o alegere nepotrivita,sau plecarea celui iubit.
Iubirea e întotdeauna neconditionata.
Atunci cand o relatie este numita iubire,
dar e conditionata de ceva,
ea poate fi orice, dar nu iubire.
Poate fi admiratie, dorinta, ori atasament...
Iubirea este o stare a sufletului.
Iubirea nu poate fi dezamagita, nici înselata.
Admiratia însa da. Pasiunea se poate stinge,
dorinta se poate înlocui cu o alta necesitate.
Iubirea însa... nu piere niciodata.
Iubirea nu depinde de nimic.
Iubirea e un „grad spiritual”,o caracteristica a omului
dobabdita în ani, sau secole de evolutie.
Iubirea are anumite grade de existenta în sufletul unui om.
Ea se afla in anumite..cantitati in fiecare om, chiar daca
sentimentul în sine e perfect.
Omul face doar pasi spre perfectiune.
Numai un om perfect, poate iubi perfect.
Eu personal am auzit doar de unul, si anume Isus Hristos,
probabil ca mai sunt si altii...
Cine iubeste iubeste si atat!
Îndragostirea este o provocare din partea iubirii.
Ne îndragostim pentru a învata sa iubim.
Iubirea cand se naste, trezeste în suflete
cea mai puternica emotie ce poate exista pe Pamant.
Emotie pozitiva. O forta.
Cand ne îndragostim ne întalnim cu propriul sine,
cu ce e mai frumos în noi si aratam acest lucru .
Nu e falsitate! Cand suntem îndragostiti,
devenim într-adevar mai buni.
Iar asta e... o lectie de iubire.
Problemele încep cand vraja iubirii se estompeaza
si ne trezim la realiate.
Uneori e bine, alteori... nu ne place.
Aici încep lectiile de adevarata iubire.
Aici trebuie sa facem apel la maturitate si echilibru
între binele propriului eu si binele celuialalt.
Iar cine stie acest lucru va sti si sa iubeasca.
Un om ce are iubire în suflet în relatia sa de cuplu,
va sti ca atat cunoasterea celuilalt, cat si grija fata de el
îi sunt necesare pentru a fi fericit.
De asemenea va sti ca atunci cand celalalt vrea sa plece,
trebuie sa-i daruiasca libertatea,
va sti ca fericirea sa e fericirea celuilalt.
Va sti sa faca compromisuri, va sti sa ierte,
sa astepte, sa uite, sa rada,
sa cante, sa daruiasca si sa primeasca în dar.
Iubirea e un cuvant foarte des folosit,
însa pentru a denumi cu totul alte emotii , ce nu sunt iubire.
Iubirea nu e un sentiment prea des întalnit.
Pot spune ca este o floare superba dar, foarte rara.
Iubirea e perfecta, iar noi ne putem apropia de ea încet, încet,
crescandu-ne cantitatea de iubire din suflet.
Pentru ca misterele si frumusetea iubirii se învata toata viata.
Dincolo de relatiile ce implica atractia fizica,
uneori chiar si parintii fac confuzii sub acest aspect,
confundand posesivitatea, instinctul, ambitia lor
de a-si vedea propriile vise împlinite prin copii
cu... iubirea.
Iluziile cu care le place anumitor oameni sa se amageasca
cand se îndragostesc sunt multe si toate la fel de eronate.
Atunci cand "fiinta minunata" pe care abia am cunoscut-o
ne face sa ne spunem în taina urmatoarele fraze,
vom sti cu siguranta ca ne-am îndragostit.
Dar suntem înca imaturi emotional si mai avem de lucru
sub aspectul întelesului real al cuvantului iubire.
Frazele de mai jos de altfel nu sunt invetia mea,
dar fiind întru totul de aceeasi parere cu autorul lor,
le-am preluat aproape nemodificate.
Ele sunt din cursul de psihologia cuplului, al lui Adrian Nuta,
psihoterapeut excelent si profesor(la Universitatea Bucuresti)
foarte iubit de studenti si.. fosti studenti.
- daca el/ea nu ma iubeste nu reprezint nimic, sunt un nimeni.
- daca îl/o pierd nu voi mai iubi niciodata pe nimeni.
- este sufletul meu pereche, unica persoana potrivita pentru mine.
- dragostea la prima vedere e cea adevarata, o recunosc din prima.
- daca ne iubim nu va conta niciodata ca... nu...
- imi apartii, esti al meu/a mea.
- partenerul perfect imi va satisface toate dorintele.
- daca ne simtim bine in pat atunci sigur e iubire.
- vom îmbatrani impreuna.
- nu ma va însela niciodata
- îl cunosc ca pe propria persoana sau chiar mai bine.
- are numai calitati.
ERORI LA ÎNCEPUTUL UNEI RELATII :
- ignoram semnalele ce ar indica anumite probleme.
- credeam ca el/ea se va schimba.
- inventam scuze pentru el/ea.
- ne ascundem dupa deget nepunand anumite întrebari,
de frica unui raspuns.
- facem prea repede compromisuri renuntand la valori
si credinte personale în favoarea celuilalt.
- renuntam la anumite preocupari ce înainte ne faceau placere,
pentru ca vrea el/ea.
- credem ca sunt suficiente doar anumite calitati,
precum frumusetea fizica sau banii.
IUBIRE SAU DEPENDENTA?
În timp adevarata personalitate a partenerului iese la iveala,
fie ca a ascuns-o cu dibacie, fie ca am ignorat-o cu naivitate.
Cu toate astea ne vine greu sa ne despartim de el/ea.
Uneori nici comportamentul agresiv
nu ne determina sa punem capat unei relatii.
De ce? Pentru ca ne-am obisnuit cu ea, am devenit dependenti.
Însa deseori confundam dorinta de a nu mai fi singuri,
nevoia de a fi admirati,
sau multe alte necesitati atat de firesti , cu iubirea.
Din astfel de relatii se nasc drame, povesti cu final trist, depresii,
sinucideri, sau chiar dezicerea de cel mai frumoas lucru din lume,
dezicerea de... iubire.
Poti dori sa fii cu cineva, dar sa nu fii dependent de el.
Poti avea nevoie de el/ea, dar daca el/ea e din “n” motive dispare,
viata e necesar sa continue.
IUBIREA SI ÎNCREDEREA
Acordand încrederea cuiva pe care îl iubim sau doar credem ca îl iubim,
ne deschidem subconstinetul catre acea persoana.
Astfel îi dam putere asupra sufletului nostru,
îl lasam deseori sa ne conduca soarta.
IUBIREA SI COMPROMISUL
Compromisul e necesar si inevitabil într-un cuplu,
dar numai pastrand un grad de libertate convenabil,
un mod de exprimare deschisa a propriei personalitati,
si posibilitatea de a alege sa mergi pe propriul drum,
indiferent ce aspect al vietii ai în vedere.
IUBIREA NU ESTE UN MIT, ea ESTE.
Eu o caracterizez astfel:
- iubirea nu e romantica, dar contine în ea
toate atributele romantismului.
- iubirea contine în ea multa sensibilitate.
- iubirea contine în ea multa putere si forta.
- iubirea nu e întotdeauna fermecatoare, dar contine în ea divinitatea.
Iar ceea tocmai am enumerat mai sus, nu sunt mituri, nu-s povesti,
sunt adevaruri despre iubire,
pe care toti o dorim în suflet fie constient sau nu.
La ce foloseste totusi aceasta distinctie dintre iubire si îndragostire?
La acordarea importantei cuvenite fiecarui sentiment din viata noastra.
Ne place sa ne îndragostim si este bine, însa de fapt, în secret,
toti dorim SA IUBIM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu