APARENTE

Observ din ce în ce mai des in jurul meu, goana după aparenţe…

Nu am trăit nici până acum în altă realitate, 

chiar dacă imi place sa mai evadez  şi prin alte lumi, 

dar, de ceva vreme, începe să mă agaseze cam tot ce înseamnă “formă fără fond”.

Tot mai mulţi oameni sunt de-a dreptul obsedaţi

“să pară” şi  chiar reuşesc ,ceea ce e mai grav.

Uitându-te cum arata societatea de azi, este de înţeles

dorinţa unora de a părea altceva decât sunt.

Ca să obţină un anume job, trebuie să pară într-un anumit fel,

ca să avanseze, mai au de creat diverse impresii,

ca să aibă viaţă socială, prieteni, iarăşi trebuie să pară,

cum crede că vor ceilalţi şi tot aşa.

Societatea îţi cere în continuu, mai direct sau mai indirect,

“să te potriveşti” şi oamenii s-au învăţat să facă asta.

Aşa de bine şi-au asumat criteriile din diferite medii ,încât,

nici nu se mai întreabă dacă, poleindu-se ca să se potrivească,

mai seamana sau nu cu ei insisi.

Cu oarecare spoială de cultură 

(informaţii curente din mass-media şi unul două documentare 

de pe posturile de profil ar fi suficient),

cu ceva engleză şi o atitudine om bazat ,

oricine poate părea chiar inteligent, 

poate convinge că merită un loc în faţă şi, ca să-l menţină,

nu trebuie decât să se străduie în continuare “să pară” ,

până devine o a doua natură şi ajunge să fie convins 

că este buricul pământului şi că are toate meritele posibile.

Meteahna cel mai des întâlnită printre cei care-şi cultivă o imagine falsă

şi reuşesc să se folosească de ea,

este aceea că nu admit vreodată o  greşeală.

Pe lângă faptul că se află într-o continuă demonstraţie,

căutând să sublinieze prin toate mijloacele că sunt aşa cum vor să lase impresia,

cei care se străduie să pară o vor face constant şi nu vor lăsa garda jos

în nici un moment,pentru ca se tem ,că întreg castelul se poate prăbuşi.

De aceea ,nu vor spune niciodată “nu ştiu” şi, cu atât mai puţin,

nu-şi vor recunoaşte vreo greşeală.

Până la urmă problema nu o reprezintă cei care vor să lase impresia,

că sunt altfel decât sunt, ci toţi ceilalţi care iau de bună această impresie,

care determină şi cultivă aparenţele.

Dar, pentru că societatea în general încurajează “impresiile”,

pentru că trăim într-o lume în care “imaginea” dictează legea,

pentru că totul tinde să devină doar ambalaj,

este un sacrilegiu  să cauţi sub poleială.

Te “potriveşti” numai dacă accepţi aparenţa şi o iei de bună.