Lumea ca o realitate virtuala

Inteleptii din vechime proclamau “irealitatea” lumii fizice in care traim,
exprimand conceptul “maya” (lumea era perceputa ca pe o iluzie)..
Oare descoperisera ei ceva ce ne scapa tuturor acum?
Cu siguranta – si nu intamplator, fizica cuantica valideaza acum
conceptia straveche despre modul in care functioneza viata si universul.
Cum se face insa ca intreaga omenire aplica un alt model, unul depasit?
Setarea implicita pe care creierul o suporta inca inainte de nastere
este cea “inventata” de Newton, Darwin si Descartes.
Teoriile lor au fost deja dovedite ca fiind incomplete (in cel mai bun caz)..
Newton vedea fiinta umana ca pe o “masina” biologica
iar universul ca pe o adevarata “masinarie” complexa formata din obiecte materiale.
Darwin ne-a vazut ca pe fiinte separate programate genetic
sa se lupte pentru supravietuire.
Descartes a proclamat suprematia gandirii rationale ca “dovada” a existentei.
Si iata cum magia Creatiei a fost redusa la o formula cel putin “insipida”.
Dar una care, in mod neintamplator, continua sa ne tina in inchisoare,
desi in ultimele decenii stiinta a facut progrese considerabile
in descoperirea unui nou model al universului.
In lumea cuantica nu functioneaza legile fizicii stabilite de Newton
intrucat nu exista o particula fizica primara.
Dincolo de ultima granita a fizicului incepe un univers fascinant,
ce reprezinta cauza esentiala a ceea ce noi consideram a fi lumea noastra.
Din acest punct de vedere corpul fizic nu exista
asa cum am fost invatati sa ne raportam la el
este o “iluzie”.
Nu in sens relativ. Daca ne ranim sau ne imbolnavim, simtim imediat asta.
Dar cauza nu este “solida”, problemele cu care ne confruntam nu au natura fizica
ci energetica – iar solutiile, la randul sau, isi au originea
in acelasi univers interior infinit.
La acest nivel cuantic nimic nu e independent de altceva.
Universul exista ca o retea interconectata de relatii invizibile
si nimic nu are un inteles-scop prin el insusi
e ca o suma nesfarsita de sincronicitati si “eteric” precum un vis.
Nimic nu e solid sau real, exista doar un camp de energie si potential.
Iar intentia, actul de a “observa” al mintii materializeaza
o varianta din infinitul potential etern.
Daca tot ce ne inconjoara este energie in diferite stari de vibratie,
materia fiind doar energie condensata in forma vizibila,
atunci noi, cu ajutorul mintii, o putem “organiza”.
Mintea , imaginatia cu ajutorul careia intram in domeniul cuantic, eteric,
reprezinta doar o mica fractiune din imensa Constiinta cosmica.
Iar scopul materiei (lumina ce se misca mai incet decat viteza luminii)
ste sa “incetineasca” viteza infinita a mintii, oferindu-i o “inertie”
prin care sa ia nastere spatiul, timpul, intregul univers fizic observabil.
Constiinta infinita realizeaza Creatia –
iar noi, in acelasi mod, suntem creatori ai propriei existente in forma.
Acum putem intelege de ce, Newton, Darwin si Descartes au redus magia Creatiei
la o formula insipida.
Universul poseda “calitati” ce nu pot fi masurate
ganduri, suflet, visuri, emotii, inspiratii
poate mai reale decat elementele fizice observabile.
Traindu-le, integrandu-le, avem ocazia sa privim realitatea cu alti ochi
si sa construim in moduri benefice pentru noi, pentru oameni si pentru universul insusi.
Sursa Iluzie si realitate de Marius Stan