Sapte Deprinderi ale Profesorilor Buni
si ale Profesorilor Fascinanti
A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligentei,
un semănător de idei.
1. Profesorii buni sunt elocvenţi,
profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a minţii.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi ,
contribuie la dezvoltarea în elevii lor a
capacităţii de administrare a gândurilor şi emoţiilor,
de a fi propriul lider,
de a trece uşor prin pierderi şi frustrări,
de a depăşi conflictele.
Profesorii buni au o bună cultură academică şi transmit cu elocvenţă
informaţiile în sala de clasă.
Profesorii fascinanţi depăşesc acest obiectiv.
Ei caută să cunoască modul de funcţionare a minţii elevilor,
pentru a-i educa mai bine.
Pentru ei, fiecare elev este nu doar o persoană din sala de clasă,
ci o fiinţă umană complexă, cu necesităţi unice.
Profesorii fascinanţi transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă.
Ei ştiu că doar experienţele se înregistrează într-un mod deosebit în memorie
şi numai ele creează modificări masive, capabile să transforme personalitatea.
De aceea, ei prezintă întotdeauna informaţiile în contextul experienţei de viaţă.
Educaţia trece printr-o criză fără precedent în istorie.
Elevii se simt daţi la o parte, nu se concentrează, nu au plăcerea de a învăţa şi sunt agitaţi.
A cui e vina? A elevilor, sau a părinţilor?
Nici a unora, nici a celorlalţi.
Principalele cauze sunt consecinta sistemului social care a stimulat,
într-un mod înspăimântător, fenomenele care construiesc gândurile.
Mintea tinerilor de astăzi este diferită de cea a tinerilor din trecut.
Fenomenele care se află în culisele minţii lor şi care generează gânduri sunt aceleaşi,
dar actorii de pe scenă sunt diferiţi.
Calitatea şi viteza gândirii s-au schimbat.
Prima deprindere a unui profesor fascinant este aceea de a înţelege mintea elevului şi
de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care elevul este obişnuit.
Televiziunea prezintă mai mult de şaizeci de personaje pe oră, cu cele mai diferite
caracteristici ale personalităţii.
Poliţişti ireverenţioşi, bandiţi lipsiţi de teamă, oameni care se distrează.
Aceste imagini se înregistrează în memorie şi intră în competiţie cu imaginea părinţilor şi
profesorilor.
Rezultatele inconştiente ale acestui fapt sunt grave.
Educatorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică a tinerilor.
Gesturile şi cuvintele lor nu au impact emoţional şi,
în consecinţă, nu sunt arhivate în mod privilegiat
astfel încât să producă mii de alte emoţii şi gânduri
care să stimuleze dezvoltarea inteligenţei.
Frecvent, educatorii trebuie să ţipe pentru a obţine un minimum de atenţie.
Cea mai mare consecinţă a excesului de stimuli de la televizor,
este contribuţia la apariţia sindromului gândirii accelerate, SGA.
N-ar fi trebuit să umblăm niciodată în cutia neagră a inteligenţei,
care înseamnă construcţia de gânduri, dar, din nefericire, am făcut-o.
Viteza gândurilor nu poate fi crescută în mod permanent.
Dacă am face-o, s-ar produce o diminuare a concentrării şi o creştere a anxietăţii.
Este exact ceea ce se întâmplă cu tinerii.
Anxietatea din sindromul SGA generează nevoia de noi stimuli,
într-o tentativă de a o calma.
Deşi mai puţin intens, principiul este acelaşi cu cel din cazul dependentei
psihologice de droguri.
Dependenţii de droguri folosesc mereu doze mai mari, încercând să
diminueze anxietatea generată de dependenţă.
Cei cu SGA capătă dependenţă de noi stimuli.
Se agită pe scaun, au conversaţii paralele, nu se concentrează, îşi deranjează colegii
Aceste comportamente sunt incercari de a diminua anxietatea generată de SGA.
Educaţia merge spre faliment, violenţa şi înstrăinarea socială cresc,
pentru că, fără să ne dăm seama, comitem o crimă contra minţii copiilor şi adolescenţilor.
Am convingerea fundamentată pe studii ştiinţifice, că viteza gândirii tinerilor de acum un secol
era mult mai mică decât cea actuală, şi, de aceea modelul educaţional al trecutului,
deşi nu ideal,funcţiona.
Avem nevoie de un nou model educaţional.
Avem nevoie de profesori deosebiţi, care să înţeleagă amfiteatrul minţii umane.
De profesori obişnuiţi e plină lumea!
Să gândeşti e excelent, să gândeşti prea mult e foarte rău.
Cel care gândeşte prea mult îi fură cortexului cerebral energia vitală
şi simte o oboseală excesivă, chiar fără să fi făcut exerciţiu fizic
Acesta este unul dintre simptomele sindromului gandirii accelerate SGA.
Celelalte simptome sunt:
somn insuficient, iritabilitate, suferinţă prin anticipare, uitare,
deficit de concentrare,aversiune faţă de rutină şi, uneori, simptome,
cum ar fi dureri de cap,dureri musculare,palpitatii,dureri abdominale.
De ce unul dintre simptome este uitarea?
Deoarece creierul este mai înţelept decât noi şi blochează memoria,
ca să gândim mai puţin şi să cheltuim mai puţină energie.
Mulţi specialişti nu-şi dau seama că sindromul gandirii accelerate SGA este
principala cauză a crizei din educaţia mondială.
Este ceva colectiv, atinge mare parte din populaţia adultă şi tânără.
Adulţii mai responsabili prezintă un SGA mai puternic şi,
de aceea, sunt mai „stresaţi". De ce?
Pentru că au o activitate intelectuală mai intensă, gândesc mai mult,
îşi fac mai multe griji.
SGA al elevilor face ca teoriile educaţionale şi psihologice ale trecutului
să nu mai funcţioneze - pentru că, în timp ce profesorii vorbesc,
elevii sunt agitaţi, neliniştiţi,nu se concentrează şi,pe deasupra,sunt furaţi de gânduri.
Profesorii sunt prezenţi în sala de clasă şi elevii sunt înalte lumi.
Sindromul SGA generează o hiperactivitate de origine non-genetică.
Care sunt cauzele SGA?
Prima, este excesul de stimuli vizuali şi sonori produşi de televizor,
care atacă teritoriul emoţiei.
Aici nu vorbesc de calitatea conţinutului programelor de televiziune, ci de
excesul de stimuli - fie buni, fie răi.
A doua este excesul de informaţie.
In al treilea rând,paranoia politicii de consum şi a excesului de culori,
care îngreunează interiorizarea.
Toate aceste cauze stimulează construcţia gândurilor şi generează o psihoadaptare la
stimulii rutinei zilnice, adică, o pierdere a bucuriei ,
zvorâte din lucrurile mici de fiecare zi.
Cei cu SGA sunt mereu neliniştiţi, încercând să obţină vreun stimul care să-i calmeze.
în ce priveşte excesul de informaţie, este fundamental să se ştie că un copil de şapte ani
din zilele noastre are mai multe informaţii în memorie decât o persoană de şaptezeci de
ani, de acum un secol .
Această avalanşă de informaţie excită într-un mod neadecvat
cele patru fenomene care citesc memoria şi construiesc lanţuri de gânduri.
Ameninţarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului modern nu este munca sa, nici
competiţia, nici munca peste program sau presiunile sociale, ci excesul de gândire.
SGA compromite sănătatea psihică sub trei forme:
amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut
( ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie)
preocupări şi griji exagerate legate de probleme existenţiale
şi suferinţa prin anticipaţie.
Ca să fii un profesor fascinant, trebuie să cunoşti sufletul uman
pentru a descoperi instrumente pedagogice capabile să transforme sala de clasă
într-o oază, şi nu într-o sursă de stres.
Dăm valoare pieţei petrolului, a automobilelor, a calculatoarelor,
dar nu ne dăm seama că piaţa inteligenţei se îndreaptă spre faliment.
Nu numai salariile şi demnitatea profesorilor trebuie să fie restabilite,
dar şi sănătatea lor.
Profesorii şi elevii suferă împreună de sindromul gandirii accelerate SGA.
O rugăminte către profesorii fascinanţi:
vă rog, aveţi răbdare cu elevii voştri.
Ei nu sunt vinovaţi de această agresivitate, înstrăinare şi agitaţie din sala de clasă.
Ei sunt victime.
Dincolo de aparenţe, în cei mai răi elevi există o lume,
care aşteaptă să fie descoperită şi explorată.
Există speranţă chiar şi în haos.
Trebuie să construim şcoala viselor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu